caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Secundele mele



 

Moartea asculta povesti

de (3-1-2010)

Acum opt ani am fost operat de apendicita. Banala operatie m-a tintuit pe patul de spital 10 zile fara sa ma pot misca si cu dureri foarte mari. Dupa terminarea operatiei am fost mutat intr-un salon mare, in care erau peste 20 de persoane care fusese operate in aceiasi zi si care aveau, ca si mine, complicatii post-operatorii. In salon gemetele de durere nu conteneau, iar atmosfera era destul de apasatoare. In prima noapte un batran de 82 de ani si-a luat bastonul de langa pat si a inceput sa-l agite in toate partile strigand:

– Pleaca de langa mine nenorocito si ia-ti coasa de-aici mai repede… Na una peste maini sa-nveti minte sa te mai apropii de mine…

Si agitatia mosului continua, lovind cu bastonul in aer si tipand tot felul de fraze, facand ca ceilalti pacienti sa simtim un fior rece de spaima. Ca sa opreasca acest spectacol care ne inghetase sangele in vine, vecinul lui de pat i-a spus suparat:

– Mai taci mosule din gura si lasa-te de povesti, ca vrem sa dormim.

Dar batranul i-a altoit si lui un bat peste picior si a continuat sa se lupte cu bastonul in aer, raspunzandu-i:

– Taci prostanacule, ca poate doamna cu coasa vine si la tine curand.

Si a tinut-o toata noaptea intr-o lupta cu moartea, lupta la care noi asistam ingroziti, fara sa mai fim in stare sa mai scoatem un cuvant. Pe cand se crapa de ziua, batranul parea ca a iesit invingator. Din cand in cand mai lovea cu bastonul in fierul patului si il indrepta apoi spre pervazul de la geam spunand:

– Acolo sa stai cumatra si de mine sa nu te mai atingi. Eu nu mi-am incheiat socotelile cu viata.

Cat a fost noaptea de lunga ne-am facut cruce cu totii si ne-am rugat lui Dumnezeu sa ne tina in paza lui, uimiti peste masura de curajul batranului care a reusit sa impiedice moartea sa-si faca treaba. La vizita de dimineata a doctorului toti pacientii salonului eram nedormiti, iar spaima inca se mai citea pe chipurile noastre. Nici la sosirea rudelor in vitiza, figurile inca nu ni se descretisera. Le povesteam in soapta cum a decurs sinistra noapte, aratand discret cu mana sau cu privirea spre patul batranului. Ca sa scap de starea incordata ce se prelungea peste zi, am intrat in vorba cu vecinul de pat. Dintr-una intr-alta, discutia a alunecat spre momentul primei intalniri cu sotia lui, pe care l-am rugat sa-l povesteasca mai pe larg.

– Am vazut-o prima data la manastirea Suzana, pe valea Teleajenului in seara de inviere. Venise cu parintii si cu cateva familii. Era atat de frumoasa ca am ramas vrajit. Ma tot invarteam in jurul ei si voiam sa ma bag in seama cu ea, dar nu mi-a aruncat nici o privire. Cum auzisem pe o ruda a ei ca o striga Elisabeta, am ticluit atunci un plan. M-am dus la matusa mea care era maica la manastire si am rugat-o sa intre in vorba cu ea si i-am spus cum. Desi s-a lasat greu convinsa, de dragul meu a acceptat sa ma ajute. S-a dus spre ea si i-a spus direct: „Elisabeto, aici ti-e dat sa-ti intalnesti ursitul.” Mirata tare de faptul ca o maicuta straina ii spune pe nume, ea a intrebat-o de unde o cunoaste. Cu o voce grava si plina de mister, matusa mea a continuat: „Fetito draga sta scris in ceruri ca primul barbat care te va atinge pe mana dreapta in aceasta seara va fi barbatul tau”. Apoi s-a retras rapid in chilia ei, uitandu-se pe geam la mine, cum m-am apropiat de Elisabeta si am strans-o de mana dreapta, spunandu-i cum ma cheama si cerandu-i si ei sa-mi spuna numele, adresa si telefonul ei. Inca neiesita din starea de uimire in care o bagase matusa mea, mi-a raspuns la toate intrebarile, iar eu i-am spus ca o voi cauta a doua zi. Desi m-am departat de ea, toata slujba de inviere a stat cu ochii pe mine, iar a doua zi a iesit la intalnire cu mine. Si de-atunci suntem impreuna.

Povestea lui a fost ascultata si de alti colegi de salon, care au zambit si i-au pus si alte intrebari despre matusa lui si despre rudele ei. Vazand ca s-au prins in aceasta discutie mai vesela, mi-a venit in minte sa-i pun pe toti bolnavii sa spuna cate o poveste de dragoste pe care au trait-o sau au auzit-o. Cum se codeau la inceput, l-am rugat pe un batran sa ne spuna el cea mai nastrusnica intamplare din viata lui caci, fiind cel mai batran, a vazut si a trait multe la viata lui. Si batranul a inceput.

– La CAP la mine in sat lucrau numai femei. Era o cooperativa care planta si culegea legume: rosii, ardei, fasole, mazare – toate tipurile de legume de suprafata. Cand culesul era la jumatate, directoarea ma chema pe mine cu tractorul. Cu cupa de excavator incarcam legumele in camioane, iar cu plugul aram suprafetele culese si le pregateam pentru noi insamantari. Intr-o zi, cum nu aveam ce face, m-am lungit in cupa excavatorului sa ma odihnesc putin. Dupa ceva vreme am auzit un fosnet, semn ca venea cineva spre mine. Printre ghearele excavatorului am vazut ca o femeie venea sa-si faca nevoile langa tractorul meu, ascunsa de privirile celorlalte muncitoare. Cum nu ma vazuse in cabina si credea ca sunt plecat s-a pus chiar in fata cupei in care stateam eu pitit, asa ca am vazut tot ce o femeie isi tine ascuns privirii oamenilor straini. Cand a terminat, n-am mai rabdat si m-am aratat gol in fata ei. Nu va mirati asa, caci pe vremea lui Gheorghiu-Dej eram un tinerel frumos, subtirel dar plini de muschi, cu un par bogat si fetele intorceau privirea dupa mine. Prima oara femeia a vrut sa fuga, dar vazandu-ma cum tasnesc gol din cupa excavatorului a stat pe loc. Am luat-o si ne-am dragostit o vreme, pana cand ea s-a auzit strigata de colegele lasate pe camp. Nici nu stiam cum o cheama si ma tot framantam cum sa fac s-o mai iubesc odata. Stateam si o asteptam sa se intoarca, dar inima imi dadea ghes sa ma duc dupa ea pe camp. Cum stateam asa si ma tot gandeam la ea, aud niste pasi care se indreptau spre tractorul meu. Am sarit repede crezand ca e ea, dar vazand ca e o alta femeie, m-am ghemuit la loc in cupa excavatorului. Ea a venit direct la mine si mi-a spus: „Frumosule, mi-a zis Maricica ce navalnic esti, dar nu am crezut-o si am venit sa ma conving.” Si s-a aruncat peste mine, iubindu-ma intr-o pozitie tare incomoda. Desi m-a durut spatele mult timp dupa ce a plecat, m-am mirat ce noroc cazuse peste mine sa ma iubeasca doua femei in aceiasi zi. Cum stateam dezbracat in cupa tractorului, aud iarasi niste pasi, insotiti de niste pisaituri: pis, pis, pis. „Hotarat lucru asta e ziua mea norocoasa –mi-am spus” si m-am trezit peste mine cu o femei grasa. Era atat de multa ca ma strivea cu totul, asa ca i-am spus sa stea culcata si mult timp mi-a luat sa dau la o parte cutele de grasime ale pulpelor ei, tinandu-i in acelasi timp burta care se revarsa in falduri acoperindu-i rusinea. Desi epuizat de celelalte femei, a trebuit sa fac eforturi uriase sa pot sa o satisfac si pe aceasta femeie. Cand am terminat, ea nu se mai putea scula din cupa excavatorului, asa ca a trebuit sa pornesc utilajul si s-o rastorn de-a brebeleacul pe pamant, in rasetele celorlalte muncitoare. Si timp de o saptamana a fost o zbenguiala continua langa tractorul meu.

Am ras cu totii de povestea batranului tractorist, iar unii l-au intrebat mai multe despre pozitiile din cupa excavatorului, despre barbatii femeilor si despre relatiile cu ele dupa acele aventuri. Cand parea ca discutia incepea sa lancezeasca si gemetele sa se auda mai des, l-am pus pe un alt coleg de salon sa spuna si el o poveste, iar el ne-a facut sa uitam total de dureri. Ne-a spus ca pe vremea cand era fochist la caminele studentesti, isi facuse un loc prin care le vedea pe toate fetele dezbracate in fata dusului, asteptand sa vina apa calda. Si el le dadea cateodata apa fierbinte, apoi prea rece, privindu-le cum topaiau nervoase in pielea goala si cum le dadea apoi apa potrivita, ca ele sa se desfete sub privirile lui. In 20 de ani cat la lucrat la camine, nu a fost fata care sa scape neobservata de el. Le stia toate alunitele de pe corp, toate defectele si toate apucaturile, pe care ni le-a descris atat de frumos incat toti am inceput sa radem, uitand de operatiile recente, care ne-au provocat la toti dureri cumplite.

Unul cate unul, toti colegii de salon am continuat sa spunem cate o poveste, fara sa ne oprim nici in fata doctorilor si asistentelor care veneau la noi si nici in fata rudelor sosite in vizita. In jocul asta s-au prins si ei, care ne-au istorisit lucruri hazlii petrecute in timpul orelor de garda, pe bancheta de consultatii, cu diversi pacienti inchipuiti sau paciente traznite. Atmosfera se destinsese atat de mult spre seara, incat si batranul care ne ingrozise cu o noapte mai inainte a inceput sa ne spuna cum si-a prins fata in curtea magaziei impreuna cu directorul si cum a reusit apoi sa-l convinga sa se insoare cu ea.

Noaptea nu ne-am culcat decat dupa ce fiecare a promis ca a doua zi va spune o alta snoava mai traznita decat prima. Si dupa ce batranul a adormit cu bastonul langa el.

A doua zi dimineata ne-am trezit toti cu chef de povesti. Curand, buna-dispozitie si rasetele erau atat de puternice incat veneau la noi si bolnavi din alte saloane. Camera noastra era neincapatoare pentru toti bolnavii, rudele si vizitatorii dornici sa ne impartaseasca experientele lor hazlii. Colegul meu de la catedra unde predau, Pavel Popescu Neveanu, fiul marelui psiholog, venit in vizita la mine, nu s-a abtinut si a intrat in jocul nostru spunandu-ne ca la una din facultatile particulare la care preda, studentele erau atat de nepregatite, incat nu le putea trece examenele. Dar pentru ca decanul il obliga sa nu aiba restantieri, pe studentele care nu stiau nimic le intreba scurt: „Ce alegi: patru sau patul?” Si nu mica i-a fost mirarea sa vada ca la usa cabinetului lui de psihologie se facea o coada uriasa de fete dornice sa obtina o nota de trecere.

Timp de 10 zile cat am stat internat am ascultat mai multe povesti decat a scris Boccaccio in „Decameronul” sau decat i-a istorisit Seherezada sultanului in „O mie si una de nopti”. Unele atat de deocheate incat nu le pot reproduce si rosesc numai amintindu-mi de ele. Altele atat de romantice incat sunt sigur ca daca ar fi ecranizate ar deveni filme de succes. Cele mai multe au fost atat de hazlii, incat cu greu ne abtineam sa nu radem ca sa nu ni se descoase operatiile.

In a 8-a zi batranul care ne-a speriat cumplit la inceput a venit la mine si mi-a spus:

– Dupa ce-am alungat-o pe pervazul ferestrei, eram sigur ca moartea va incerca din nou a doua zi sa ma ia in primire. Ma uitam la ea cum se sprijinea in coasa si ii aratam bastonul sa stie ca sunt pregatit sa ma bat din nou cu ea. Dar dupa povestea aluia cu excavatorul am vazut-o ca nu se mai putea opri din ras. Uitase de mine tot ascultand povestile voastre si, cand eu i-am facut semn sa plece, mi-a spus ca ma lasa in pace, dar ca sta si ea sa asculte aventurile oamenilor. Acum eu ma voi externa, dar iti las tie bastonul si, dac-o vrea sa se lege de unul din voi sa stiti ca cel mai mult o doare cand ii dai una dupa gat. Dar poate n-o sa fie nevoie de baston. Sa stii ca cel mai bine o tii la distanta cu o poveste buna, pana-ntr-acolo incat ajunge sa uite pentru ce-a venit.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.196.73.22