caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica SPUNE



 

Homosexuali celebri. 2. Inventarea filosofiei: Socrate, Platon si Aristotel

de (10-1-2010)
2 ecouri
Pe orice vaza exista insciptia Pe orice vaza exista insciptia „ho pais kalos”

Am vazut din articolul precedent cum societatea antica greaca era bazata in mare masura pe ideea si institutia pederastiei.
Cum functiona aceasta societate? Care era viata zilnica a unui grec din antichitate? S-au scris de catre specialisti in istorie numeroase carti care se ocupa de acest subiect. Unele, ca de exemplu cartea lui Robert Flaceliere, \”La vie quotidiene dans la Grece Antique\”, cauta sa minimizeze sau sa ocoleasca discutia despre rolul central al pederastiei. Altele, cum ar fi cartea lui Dover, \”Greek Homosexuality\”, sunt mai obiective si dau mai multe amanunte, bazate pe descoperiri recente. Unul din cei mai renumiti istorici francezi ai antichitatii, Lucien Jerphagnon, prezinta istoria antica si cea a \”imperiului crestin\” cu extrema obiectivitate, dar scriitura sa foarte arida face de multe ori ca scrierile lui sa fie greu de digerat.

In literatura de specialitate insa, este valabila si acum afirmatia istoricului german Theodor Daubler din 1928, dupa care
cel care neaga rolul central al pederastiei in Grecia Antica nu a inteles nimic din structura si modul de functionare al acestei societati. Trebuie spus ca pe vremea lui Daubler \”traducatorii\” englezi si americani se straduiau din rasputeri sa schimbe genul numelor din Grecia Antica in poezii si proza pentru a \”apara moralitatea crestina\”, cum declarau ei cu emfaza.

Ca regula generala insa, cartile scrise in trecutul apropiat cautau sa eludeze problema homosexualitatii grecesti, avansand ideea ca aceasta era limitata doar la cativa \”privilegiati\” din clasele avute. Chiar si ideea, falsa de fapt, ca homosexualitatea era limitata la \”privilegiati\” suna foarte ironic! Recent, acest punct de vedere a fost rasturnat cu mult zgomot. Cu cat mai recente sunt cartile referitoare la acest subiect, cu atat mai corecte sunt informatiile prezentate. Acest lucru se intampla mai ales ca urmare a disparitiei treptate sau diminuarii importantei unor tabuuri bine cunoscute.

Trebuie sa adaug ca oricarui om care abordeaza subiectul ii trebuie mult curaj daca se incumeta sa discute aceste aspecte ale istoriei antice. Ca exemplu as da cazul cartii lui Dover, la realizarea careia au contribuit mai multe persoane, profesori universitari reputati din Anglia, care ulterior si-au retras acordul sa le apara numele pe coperta acestei carti. De ce? De frica. Pentru a nu risca sa isi asocieze numele cu informatii pe care unii bigoti crestini sau neocrestini ar putea sa le caracterizeze drept sustinere a pederastiei, dupa mentalitatea unor contemporani (nu ai grecilor din antichitate, ci ai nostri). Nu este pentru prima data in istorie cand a spune adevarul este o intreprindere care cere curaj si acceptarea unor riscuri. Sa nu uitam ca numai cu 10 ani in urma nimeni, absolut nimeni dintre biologii specializati in studiul vietii animalelor nu indraznea sa scrie in lucrari stiintifice nimic din observatiile facute cu privire la homosexualitatea din lumea animala!
A trebuit curaj din partea unora ca sa o mentioneze prima data, dar acum toti biologii o mentioneaza fara stanjenire.

La toate acestea mai adaug stilul duplicitar folosit de acei oameni de cultura care cunosteau bine subiectul si discutau despre el \”in dodii\”. Pe plan international sunt cunoscute pozitiile lui Stendhal, care afirma ca omul mediu din vremea lui nu intelegea absolut nimic din cultura anticilor, sau a lui Goethe, care spunea pe sleau \”Die Knabenliebe sei so alt wie die Menschheit\” (iubirea baietilor este la fel de veche ca si omenirea insasi), compensand pe plan poetic prin lauda (de multe ori fortzata sau falsa) a frumusetzii feminine. Probabil ca modalitatea cea mai interesanta de a spune adevarul, fara a parea ca il spune, a fost ilustrata in cultura romaneasca cel mai bine de Constantin Noica, celebrul scriitor, traducator si comentator al dialogurilor lui Platon, care la un moment dat s-a exprimat astfel: \”pana si vestitele pacate ale grecilor, daca erau,…\”.
Este un mod simpatic de a face cu ochiul la cititorul avizat, pentru ca nimeni nu se poate indoi de realitatea \”pacatelor grecilor\”, deci autorul se indoieste in realitate de faptul ca acestea erau…pacate!

1. Fenomenul Socrate

Un doctor in chimie american, cu doctoratul luat la Harvard, vrand sa epateze odata prin cultura sa presupus imensa, mi-a spus: \”L-am citit pe Platon, pe Socrate, pe Aristotel…\”. Asa s-a dat el de gol ca minte de stinge, pentru ca Socrate nu a scris nici nici macar un singur rand vreodata!
Cu toate acestea Socrate este unul dintre cele mai bine cunoscute figuri ale antichitatii, iar spiritul sau si mentalitatea sa sunt si astazi faruri in gandire si filosofie. Nu poate sa nu fie simpatic omului de azi Socrate, cand citeste: \”azi am fost la piata din Atena unde am vazut uluitor de multe lucruri…de care nu am absolut nici o nevoie!\” Ca intr-un mall!

Socrate este cunoscut exclusiv din scrierile altora despre el. Dialogurile monumentale ale lui Platon il situeaza ca pe unul din gigantii gandirii, in Symposion (Banchetul) si in alte dialoguri. In acest timp, in alt Symposion (Banchet) scris despre Socrate, el apare la dimensiuni cu mult mai modeste, dar totusi ca un om deosebit. Ma refer aici la lucrarea lui Xenophon. Ma intreb daca nu ar fi fost mai bine ca in locul lui Isus Cristos, care nici el nu a scris nimic, noi l-am venera azi pe Socrate ca \”fiu al zeului suprem\”. Stiu ca ar fi fost mai bine, dar nu cred ca ar fi fost posibil, pentru ca Socrate nu ar fi acceptat dovlecizarea (apoloquintoza) sa, avand prea mult bun-simtz.

De altfel vechii greci, pentru care numai omul era masura tuturor lucrurilor, aveau in general mult bun-simtz.
Sa ne gandim si la modul in care a reactionat Olimpia, mama lui Alexandru Macedon, cand acestuia, dupa cucerirea Egiptului, i-au intrat in cap gargaunii paranoiei si a declarat ca el este fiul lui Dumnezeu (Zeus) facut cu mama sa, Olimpia:

\”Fiul meu, te rog sa nu vorbesti asemenea prostii, pentru ca mi-o ridici in cap pe zeita Hera care poate sa ma atace din gelozie pentru sotzul ei!\” a ripostat Olimpia in mod inteligent.

Nu vad nici un fel de paralela intre bunul simtz al Olimpiei si reactia nula si inexistenta a Maicii Nascatoare, cand Isus Cristos s-a declarat zeu, sau cand l-au declarat altii Dumnezeu.

Dar sa nu uitam ca vorbim aici de doua societati la o distanta evolutiva de ani-lumina!
Si totusi cine ar fi banuit ca tocmai anti-grecii vor invinge in istorie?

2. Banchetele din lumea greaca

Este greu pentru un contemporan al nostru sa se transpuna in lumea antica greceasca, desi aceasta este foarte apropiata in spiritul sau de a noastra.
Pasiunea grecilor antici sa dezbata idei diverse a implicat organizarea unor agape perfecte, in care lumea putea sa discute timp de multe ore, intr-o ambianta foarte prielnica discutiilor. Vinul era o componenta esentiala a acestora, numai ca nu se bea gol. Vinul era dublat cu multa apa pe atunci, ca sa se evite sau intarzie imbatarea oaspetilor. In plus, ca sa aiba totusi un gust acceptabil pentru greci, i se adauga miere de Falern.

Toate aceste banchete erau centrate pe admiratia manifestata fatza de cate un baiat dragutz, care era sarbatoritul in cinstea caruia era organizat banchetul.

De altfel Bachetul lui Platon a fost centrat in toalitate pe ideea iubirii, ceea ce in traducere libera a insemnat pe tema iubirii baietilor. Alcibiade a jucat rolul titular. Nimic despre femei, pentru ca \”datoria conjugala\” nu era considerata iubire.
Toti tinerii erau obligati de traditie sa se insoare, in general pe la 30 de ani, dar abia in secolul intai al erei noastre a observat cineva (Plutarh) ca si fetele sau femeile pot fi si ele iubite! Sexul nu era identic cu iubirea, evident.

In acest context s-au nascut si au trait atat Socrate (care a fost in adolescenta iubitul profesorului sau Arhelaos), cat si si Platon, a carui viata s-a invartit in lumea lui Socrate, precum si Aristotel. De altfel Socrate a spus clar crezul sau. Cand a fost condamnat la moarte, inainte de a inghiti cucuta, el a facut un apel barbatilor din cetatea Atena sa ii iubeasca pe cei trei fii ai sai la fel de mult pe cat a iubit si el baietii altora!

Sa mentionez ca si Banchetul lui Xenofon a fost centrat to pe iubirea unui \”baiat frumos\”, care in acest caz a fost Autolycus, \”spre care se indreptau toate privirile admiratoare ale participantilor la banchet, ca spre o stea stralucitoare, scanteind in noapte\”.
Aflati intr-un mediu extrem de favorabil si de iubitor, toti acei baieti adorati de barbati au creat intr-adevar si au dezvoltat o societate deosebit de avansata pentru acea vreme. Fenomenul acesta unic a fost repetat numai o singura data in istoria omenirii, in timpul renasterii italiene, care a fost un fel de repetare a antichitatii grecesti la alta scara.

3. Arta vremii

Sigur ca nu este de mirare faptul ca pana si arta vaselor de lut avea pe atunci ca motto propozitia \”Baiatul este frumos\” Indiferent ca era vorba de Leagru, de Apolo sau de un betiv care este reprezentat vomitand, inscriptia de pe vasele de lut era aceeasi: \”Ho pais kalos\” adica \”Baiatul este frumos\”. Se poate spune ca inca nu stim si nu intelegem exact sensul mai profund al acestei inscriptii care seamana mai degraba ca finalitate cu lozinca \”Traiasca lupta pentru pace\” de pe cererile facute in periooada stalinista, cand aceasta lozinca era absolut obligatorie. Aproape ca sunt greu de gasit relicve antice grecesti, vase de lut carora sa le lipseasca aceasta lozinca.

Pentru ca ea aparea nu numai pe farfuriile antice de lut reprezentand baieti, dar si pe acelea care reprezentau barbati cu burta si chelie! Sau baieti facand diverse prostii.
Dar exista si un sens mai larg al acestei adorari a frumusetzii (masculine de data asta, dar nu numai).
La vechii greci combinare frumosului cu binele este o adevarata obsesie. Alcibiade, care era deosebit de frumos daca este sa-i credem pe greci, trebuia sa fie si bun.\” Kalos te agathos!\” era lozinca vremii. Adica frumos si bun!
Dar Alcibiades nu a fost bun deloc, ceea ce nu a miscorat totusi admiratia contemporanilor fatza de el.
Anythos, care mai tarziu avea sa ajunga principalul acuzator al lui Socrate in procesul acestuia, invitandu-l odata pe Alcibiade la masa, cand acesta din urma i-a ridicat jumatate din argintarie si a plecat acasa cu ea, a raspuns la criticile prietenului lui dupa care Alcibiade a fost un mare magar: \”ba nu, Alcibiade este un om bun. Pentru ca desi putea sa-mi fure toate tacamurile, mi-a furat numai jumatate din ele.\” Ce sa mai zici la asemenea replici?

Poti numai sa observi imbecilitatea unor comentarii ale unor profesori universitari de azi, care au \”observat\” ca devreme ce Socrate a fost acuzat in proces de coruperea tineretului, cu siguranta ca acuzatorii (printre care Anytos era cel mai vestit) ii criticau…orientare sexuala!

Evident, nici pomeneala de asa ceva! Critica adresata lui Socrate chiar de catre Anytos se referea la coruperea tineretului prin introducerea unor zeitati noi si neglijarea zeilor vechi ai cetatii!
Zeitatea noua introdusa de Socrate era una complet noua in lumea antica, pe care Socrate o numea \”daimonul sau interior\”.
\”Cand esti in dubiu in legatura cu o actiune, abtine-te\” spunea moralistul Socrate.
Noul zeu pe care Socrate l-a propus cetatii era unul foarte periculos pentru unii politicieni: SIMTUL CRITIC!

4. Einstein, matematica si kalokagatia

\”Daca o formula matematica ce incearca sa descrie functionare alumii fizice nu este frumoasa, atunci ea nu este, cu siguranta, corecta!\” Aceasta este afirmatia lui Einstein.
Imbinarea esteticului cu eticul a fost o cucerire relativ moderna in stiinte.
Ce numea Einstein o formula matematica frumoasa?
Frumusetea matematica este guvernata de simplitate. O formula intortocheata cu multi termeni are sanse mici sa reprezinte corect realitatea. Aceasta este si azi convingerea fizicienilor si matematicienilor care studiaza stiintele naturale. Energia este egala cu masa inmultita cu viteza luminii la patrat este un exemplu.
Aceasta formula, care a fost inventata de fapt nu de Einstein ci de Max von Laue, in 1911, dar din nestiinta lumea o atribuie lui Einstein, reprezinta o ilustrare perfecta a acestui principiu!
Si astazi, cand teoria unificarii fortelor in fizica ce este cunoscuta sub numele de teoria stringurilor, care are ambitia de a explica lumea moderna mai bine decat orice alta teorie, simplitatea matematica este un criteriu foarte general de evaluare a adevarului unei formule. Aceasta interpretare nu a fost contrazisa pana acum de nimic! Lucru valabil si in etica, si in alte domenii. Simplitatea umana ca si cea stiintifica sunt aspecte generale ale frumusetzii.

5. Socrate, Platon, Aristotel si homoerotismul.

Si totusi exista o adevarata padure de semne ale intrebarii in legatura cu homoerotismul antichitatii.

Ceea ce toti acesti giganti ai gandirii au creat este mult deasupra oricarei culturi contemporane lor. De altfel pestera lui Platon, care ilustreaza dilema in care ne aflam noi chiar si azi, este foarte elocventa. Sa punem intrebarile in stil modern. De ce lumea pare sa asculte de legi matematice, care pot fi descoperite de noi? Exista oare o realitate pura, unde legile matematice doar asteapta sa fie descoperite? Este matematica doar o simpla activitate umana destinata descoperirii unor legitati eterne, preexistente, sau este matematica doar o creatie umana care este destinata sa creeze legitati pentru explicarea functionarii si esentei Universului? Diverse abordari ale problemei dau raspunsuri diferite, dar un raspuns definitiv pare sa lipseasca si azi!

Cat despre erotism, trebuie sa adaug ca pana si dupa preluarea politicii de catre crestini sub Constantin in imperiul roman de rasarit, societatea umana a evoluat spre educarea baietilor prin utilizarea homoerotismului ca fortza de coeziune chiar in procesul de invatamant. Nu ma voi referti aici numai la lucrari tarzii, care exalta pederastia, ci in primul rand la lucratile lui Boswell care a colectat dovezi istorice clare despre cresterea tolerantei crestine fatza de homosexualitate pana in secolul al 10-lea. (a se vedea cartea sa \”Christianity, Homosexuality and social tolerance\”). Dar pe nepusa masa a venit alta religie-mama sau sora, iudaismul, ca sa blocheze acest proces, prin rabinul Maimonides, in secolul al 12-lea.

6 Revigorarea condamnarilor adresate sodomitilor in iudaism.

Maimonides a adus un val nou de intoleranta in lumea medievala, tocmai pe cand toleranta incepuse sa prinda viata.
Curios lucru, pana la el Sodoma si Gomora cazusera parca in desuetudine, dar el a reinvigorat ura milenara a iudeilor contra homosexualilor. Tot Evul Mediu ulterior a purtat amprenta acestui rabin intolerant, cum arata Boswell.
Rapid reincep persecutziile barbare, apoi si inchizitia spaniola intra la lucru, persecutand intre altii chiar si pe conationalii lui Maimonides. Unde dai si unde crapa! In mod evident, multi iudei heterosexuali il divinizeaza. Dar rolul lui a fost atroce pentru homosexuali. De data asta, doua religii abrahamice fundamentale ajung de acord in privinta unor persecutii \”necesare\”!
Din fericire, pe atunci islamul, a treea dintre ele, era la apogeul perioadei sale liberale, si multe lucrari ale anticilor au ajuns la noi prin musulmani si prin calugarii culti ai Irlandei!

7. Pe Aristotel nu l-am pomenit prea mult, pentru ca din punctul de vedere al atitudinii fata de orientarea sexuala el era identic cu Socrate si Platon. Si el a continuat traditiile Academiei lui Platon numindu-l pe iubitul sau Speusip ca urmas. Si el a iubit baietii altora si a cerut ca altii sa iubeasca baietii lui.

Numai ca lui ii datoram si faptul ca Biserica a incremenit in timp orice dezvoltare a stiintei, cand a stabilit ca sistemul solar al lui Aristotel este \”cel adevarat.
Evident ca nu Aristotel, ci biserica crestina poarta responsabilitatea pentru incremenirea in trecut.
Datorita acestei decizii nefaste, stiinta omenirii a fost blocata pentru inca 15 secole!

Va continua in numarul viitor.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Stateira: (2-6-2012 la 12:53)

    Primul barbat care a dat importanta femei a fost Alexandru cel Mare. A iubit-o mult pe mama sa, pe care a dorit s-o zeifice, a iubit-o pe mama lui Darius pe regina Sissigambis, pe Ada a Cariei, pe acestea ca pe mama lui. A iubit-o pe Stateira sotia lui Darius, de-a carui moarte nu s-a consolat niciodata, nici macar atunci cand i-a luat de sotie fiica de vreo 13 ani si-a silit-o sa poarte numele mamei sale, a mai iubit-o si pe Roxana, dar caruia i-a ghicit salbaticia si de aceea nu a lasat ca fiul ce urma sa i se nasca de la aceasta sa-i fie urmas, preferandu-l dupa UNI antici pe Herakles fiul cu Barsine, concubina sa sau dupa alti pe cel care va fi mai vrednic dintre comandanti sai. In istoriile ce ne-au fost lasate de uni scriitori si istorici antici, daca citesti cu aplecare si buna credinta, vei gasi multe chipuri de femei iubite de el, unele dintre ele fiind chiar de-a dreptul diabolice, dar s-a preferat sa se creada ca a adoptat moda greceasca de-a simti pasiune doar pt baieti, in special pt Hefaistion, pe care nimeni nu intreaba de ce l-a casatorit cu Drypetis, caci daca ar fi fost in traditie ar fi facut ca Arhelaus un stramos de-al sau, nu si-ar fi casatorit iubitul-eromones, nici daca acesta l-ar fi ucis, ceea ce s-a intampla, stiti ca iubitul lui Arhelaus, si anume Crateros vazand ca regele nu vrea sa-i dea de sotie ,fiica, pt care suporta iubirea acestuia si-o suporta greu,mai vazand ca este gelos pe orcine din preajma sa l-a ucis. Daca Alexandru l-ar fi iubit cu patima pe Hefaistion, nu l-ar fi casatorit niciodata, l-ar fi pastrat ca iubit asa cum au facut toti regi macedonieni dinaintea sa. Eu cred ca Alexandru cel Mare a rupt aceste traditii grecesti, de-a darui dragoste numai barbatilor, de la el incolo femeia, mai precis iubirea pt femei a creat pasiuni puternice si as numi pe Antioh-fiul lui Seleucos-comandantul sau, a facut pasiune pt Stratonice-sotia tatalui sau, iar acesta vazandu-l ca sta sa moara i-a dat-o lui, Demetrios fiul lui Antigonos-mare iubitor de femei, a facut o mare pasiune pt Lamia, careia i s-a ridicat si-un templu Afrodita-lamia, etc

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 2

  • Anton: (3-6-2012 la 13:25)

    Nu prea inteleg ce doriti sa spuneti in aceasta postare!

    Sigur ca da, foarte multi homosexuali iubesc in felul lor femeile. Pe de alta parte nu e nevoie sa aduceti ca argument faptul ca Alexandru si-a iubit propria sa mama, Olympia. Iubirea mamei este un subiect necontestat. Mai ales ca Olympia se pare ca l-a si ajutat sa se descotoroseasca de tatal sau, Filip al doilea si sa devina el rege in locul sau. Despre iubirea Roxanei, se poate spune ca a fost cam…fortzata. Era consecinta unui plan politic declarat.

    Vreti sa spuneti ca Alexandru nu a fost homosexual?
    Toate sursele istorice contemporane cu el afirma ca a fost (bisexual preponderent atras de barbati).

    Dar si daca nu ati stii nimic despre acea epoca istorica sau despre Alexandru, lucrurile cu totul extravagante facute de acesta la moartea iubitului sau Hefestion v-ar indica adevarul.

    Ma intreb daca v-ati asociat cu „Asociatia Avocatilor Greci” care a dat in judecata pe realizatorii filmului despre Alexandru Macedon, spunand ca „vor sa combata infamia de care se fac vinovati realizatorii acestui film cand afirma ca Alexandru ar fi fost bisexual”. Evident ca acest episod ridicol a starnit un mare scandal, astfel incat pana la urma pana si istoricii americani si greci au intervenit pe CNN sa combata prostia aceasta!

    Unul din cei mai importanti istorici greci la data respectiva, acum decedat, a declarat pe CNN ca „grecii moderni au tendinta sa minta in domeniul sexualitatii eroilor lor” LOL!

    De fapt nici nu pot intelege ce ati vrut sa spuneti prin „Primul barbat care a dat importanta femei a fost Alexandru cel Mare”.

    Daca e vorba de mamele lor, toti grecii din antichitate, ca si latinii (si noi) au dat si dam importanta femeii.

    Daca va referiti la iubirea sexuala, oare nu ati auzit de Alcibiade, care cel putin cu un secol inainte de Alexandru, dupa varsta de 30 de ani a iubit cu pasiune pe toate femeile cu care a fost in contact? Ca sa nu dau decat un exemplu.

    Desi in adolescenta era el insusi …iubitul tuturor barbatilor, cum i-a ramas vorba?

    Deci ce ati vrut sa afirmati? Ca pana la Alexandru femeile nu erau iubite de nimeni?

    Prostituata Phrine chiar a castigat un proces in care se incerca condamnarea ei la moarte, exploatand faptul ca era iubita de foarte multi jurati atenieni!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 1



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.159.85.193