caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Polemica



 

După 20 de ani constat că am fost optimist

de (6-12-2009)
13 ecouri

Era pe la inceputul anilor 90, la câteva săptămâni după ce Silviu Brucan afirmase că vor trebui 20 de ani pentru ca România să reintre în normal, pentru că românii sunt ”stupid people”.

După ce l-am intervievat pentru o emisiune BBC, un ministru de atunci din guvernul de la București m-a întrebat ce părere am despre prognoza lui Brucan.

-”Este optimistă”, am răspuns.
-”Cum, și dumneata?” a replicat indignat ministrul. ”Nu crezi că vom putea schimba mai repede mentalitatea oamenilor”? a continuat el.
-”Nu”, i-am răspuns, ”și îmi bazez afirmația pe singurul precedent istoric (sau biblic dacă vreți) pe care îl știu. Moise și-a plimbat poporul în deșert timp de 40 de ani, ca să moară toți cei cu mentalitatea de sclav și ca în Tara Făgăduinței să ajungă numai cei născuți în libertate. Probabil că el știa că o mentalitate bine înrădăcinată nu se poate schimba”.

Luna aceasta se împlinesc cei 20 de ani de care vorbea Brucan și constat cu regret și cu mare durere că am avut dreptate. Citind cu stupoare reacțiile majorității cititorilor presei române, limbajul și ideile lor, mă gândesc că mi-am ratat cariera. Am lucrat toată viața ca redactor în secția română a postului de radio BBC.

Ca și colegii de la alte posturi de radio străine am crezut că ideile occidentale despre democrație, dialog civilizat, etc., vor prinde la un moment dat și într-o Românie necomunistă.

Dar astăzi consider că și eu am fost un optimist. Asistând, chiar și de departe, de la Londra, la ororile campaniei electorale din România, la acuzațiile și contraacuzațiile protagoniștilor, la insultele vulgare și stridente cu care sunt bombardați ziariștii de către cei care nu sunt de acord cu părerile lor, (chiar și în unele ecouri la articolele publicate aici ) mă întreb dacă nu cumva, timp de aproape 40 de ani, am vorbit de la microfonul BBC, doar la pereții din studio. Ca și colegii mei de altfel…

Înțeleg, spiritele în România sunt înfierbântate, fiecare supralicitează: ei sunt comuniști, este ultima noastră șansă, etc. etc… Nu pretind că la ora actuală cunosc atât de bine situația politică din România încât să pot spune care candidat la președinție ar fi, în opinia mea, mai bun pentru țară. Dar alegerea de către conducerea PNL a partenerului său la cadrilul politic, ”expectativa” UDMR-ului, linia adoptată de televiziunile particulare și altele ar trebui poate să tranșeze opțiunea alegătorilor încă nehotărâți. Înțeleg și raționamentul acestor partide: ”if you cannot beat them, join them” (dacă nu-i poți învinge, mergi alături de ei”).

Dar atunci, liderii lor nu mai pot da lecții de morală altora.

Tot prin anii 90, dar cred că la trei sau patru ani după evenimentele din decembrie 89, un alt politician român m-a întrebat:

-”De ce credeți că Ungaria, Polonia și alte foste țări comuniste au progresat atât de rapid iar noi românii am rămas în urmă?”

M-am gândit puțin și am răspuns, cred eu, în mod diplomatic:

-”Pentru că în România nu s-a putut altfel. ”

Este adevărat. Dar nu mă întrebați de ce. Dumneavoastră știți mai bine decât mine.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • bmarian: (6-12-2009 la 00:00)

    Cu multă prudenţă voi încerca un răspuns – istoria este un şir de moşteniri, Ungaria a fost partenera unui imperiu gigantic în Europa, Polonia a fost, înainte de împărţire, a doua putere în Europa, România s-a format abia sub regele Carol I, ca stat modern. Aici este explicaţia, trenurile nu se prind din zbor, cu votanţi care în bună măsură sunt fie semianalfabeţi, fie rămaşi pe plaiurile ceauşiste.Astfel că structura partidelor, a Parlamentului sunt rezultatele acestei derute.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (6-12-2009 la 00:00)

    Cu toată „prudența” manifestată, domnul Boris Marian tot nu o nimerește.

    Polonia ca stat modern a apărut în 1918, mult după dispariția ducatului polono-lituanian de care pare să pomenească în ecou ca fiind „a doua putere în Europa” și oricum la aproape 60 după înființarea statului român modern.

    Mai mult, după numai 20 de ani a fost desființată ca stat, și reînființată după 1945 în granițe total schimbate. Așa că eu unul nu prea înțeleg această pseudo-explicație.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru CLEJ: (6-12-2009 la 00:00)

    Ca de obicei, Boris Marian vorbește mult, spune puțin și pe lângă subiect.

    Statul polonez modern, într-o formă relativ asemănătoare cu cel actual există din 1918. Statul român modern, într-o formă relativ asemănătoare cu cel actual există din 1862 (1859).

    Restul sunt tangente, după cum îi este obiceiul domnului Boris Marian atunci când o dă în bară (adică foarte frecvent), inclusiv atacuri la persoană.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • bmarian: (6-12-2009 la 00:00)

    De azi Bmarian şi PClej sunt prieteni, este o formulă de pe alte site-uri mai blând moderate.Aici se poartă „securea rezbelului”. Nu vorbesc mult, nici pe lângă, orice aş spune, nu place, dar istoria Ploniei, ca şi a României, de altfel o ştiu cel puţin la fel de bine ca mon ami Pierre Clej.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • bmarian: (6-12-2009 la 00:00)

    cu toată prudența, am să-i răspund domnului profesor că istoria Poloniei cu şi fără Lituania este mult mai strălucită decât a Moldovei, Munteniei, pe lângă dependenţa de secole a Moldovei de poftele regatului-republică ( Recz-Pospolita)polonez, contactul cu Vestul era cu mult masi intens, Polonia şi Ungaria fiind ţări catolice. Cu toată prudenţa,acest domn simpatic Petru Clej contrazice nişte evidenţe. Apoi, crede că ştie istorie la fel de bine ca policia, deşi ele sunt legate. Fiind în Polonia de două ori, am citit şi despre vechea strălucire a acestui stat respectat în Europa.Chiar şi Napoleaon i-a promis independenţa. Mă rog, putem vorbi nopţi întregi, ţările române s-au ridicat greu, deşi nu le-a desfiinţat nimeni, s-au luptat şi între ele, ceea ce nu s-a întâmplat în celelalte două ţări. La Londra în secolele trecute se ştia de ele, de ţările române, atât cât se ştia de otomani. Nimic.Dimitrie Cantemir a fost primul european .Deci acest Boris MARIAN poate ţine lecţii unor oameni care mai au de citit, fiind şi mai tinerei cu zece anişori.Când voi avea voie,fiind ţinut în carantină, am să trimit simpaticului domn Petru Clej o scurtă istorie – un excurs în istoria României moderne.Îl am deja. Cu aceeaşi prudentă simpatie, cu observaţia că a da în bară nu este limbajul adecvat într-o dicuţie cu oarecari pretenţii, al DVS.devotatBMM

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • bmarian: (6-12-2009 la 00:00)

    Fără a fi un polonofil, mai adaug – regatul Poloniei exista, când voivozii Moldovei şi Ţării Româneşti abia apăreau, polonezii au fost primii şi singurii care au cucerit Moscova, au adminitrat Kievul, au avut vestul Ucrainei, totul până la finele sec. XVIII, nu era vorba de un ducat polono-.lituanian. Ca scriitori , sunt cunoscuţi în Europa, incomparasbil mai bine, iar Dvs.stimabil do,n Cleja, cunoşti dizidenţa poloneză, forţa ei de a răsturna prim-secretari ( Bierut, Gomulka), apoi regimul lui Jaruzelski. Chiar dagă nu-l simpatizezi pe acest domn Boris Marian, nu-ţi place nasul dumnealui,să mai cetim, vorba lui Zigu Ornea. Salve, ca la romanii antici BMM

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru CLEJ: (6-12-2009 la 00:00)

    Domnule Boris Marian, eu nu am pretenția de a cunoaște istoria Poloniei, dar dumneavoastră nu știți când a apărut statul polonez modern.

    În rest v-aș ruga să încetați definitiv cu considerații de natură personală, pe care le scoateți din recuzită ori de câte ori rămâneți fără argumente, adică permanent.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Petru CLEJ: (6-12-2009 la 00:00)

    Ca de obicei, domnul Marian divaghează. Probabil neînțelegând care este definiția statului modern, deschide noi tangente.

    Lucrurile sunt mult mai simple: conform oricăror definiții acceptate, statul român modern a luat ființă în 1859, iar cel polonez în 1918. Restul este batere de apă în piuă.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • bmarian: (6-12-2009 la 00:00)

    Dacă Dvs. consideraţi modern statul polonez reînfiinţat în 1918, am să vă informez că Pilsudski şi apoi Beck nu erau mai democraţi decât militarii din America de Sud, de altfel înapoierea Poloniei s-a văzut din slaba rezistenţă în faţa maşinii germane de război. Ca să nu pomenim de politica xenofobp, antisemită dusă de regimul Poloniei, chiar deasacrul de la Kielce de după al doilea război mondial, ceea ce nu s-a mai întâmplat nicăieri. De aceea nu sunt polonofil, dar ne învârtim în jurul unui subiect care nu are aici, vorba preferată a d.PC relevanţă, este tangenţială şi neargumentată. In rest, sper că nu atac pe nimeni. Nu suntem prieteni? OK, nu este obligatoriu, Judecata de Apoi încă nu a venit, atunci lupul şi oaia vor trăi în armonie, best regards, sir, BMM

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • bmarian: (6-12-2009 la 00:00)

    OK, OK, statul român, adică Principatele Unite erau moderne în 1859, dar acum este România un stat modern sau a sărit înapoi? Modern, înţeleg un stat democrat, cu insituţii stabile, cu puteri ale statului bine definite, cu o stare ecoinomică la nivel cel puţin mediu, altfel însuşi cuvântul modern nu mai are la ce să se aplice. Principele Radu asta şi scrie în cele două articole.Modern, model au aceeaşi rădăcină, ce model are România? Eu cred că tot originală rămâne, adică nemodernă.
    QED, stimat interluctor,stimaţi cititori.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Petru CLEJ: (6-12-2009 la 00:00)

    Potrivit definiției lui Boris Marian, Polonia a devenit un stat modern abia după 1990 și nici atunci. E o confuzie generalizată în mintea dumneavoastră domnule Marian. Cunoașteți vorba englezească – „nu mai săpa când ești într-o groapă”?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • musat nicolae: (6-12-2009 la 00:00)

    frumos spus, scris si gindit
    modest in intrebare
    raspuns:
    -nu ati vorbit la pereti ci la microfon care a transmis mai departe pina la urechile si sufletul unor ascultatori dornici de adevar si printre ei citva care cred in ideal.

    asa cum articolul de fata nu este scris pe pereti ci se mai intimpla sa fie inteles pentru ca asa trebuia sa vorbiti si nu se putea altfel, era o chestiune de constiinta si de speranta sa vorbiti.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • david: (6-8-2012 la 04:07)

    este interesant ca astfel de articole care lumineaza trecutul recent al romaniei si sunt o sinteza dreapta pentru ceea ce se intalmpa sunt rare si/sau nu sunt luate in seama deloc. ma gandeasc de asemenea ca motivul pentru care se intampla asta nu are nimic de-a face cu explicatia simplista a lui brucan, aceea ca romanii sunt „stupid people”, ci ca schimbarea aici a fost fortata sa vina la momentul nepotrivit, romanii nefiind pregatiti atunci si acum sa se bucure de libertate. raul trebuia retezat de la radacina sau macar cautat; nu ne putem astepta la o constructie dreapta cand fundatia ei e stramba. vesnic ne vom intreba si ne vom minuna cat de strambe sunt zidurile romaniei, daca nu avem curajul sa-i tragem la raspundere pe cei care au realizat fundatia ei si sa incercam mai apoi sa reconstruim.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.167.75.28