Am primit la redactie de la Dl. Dumitru Bojiuc,
Ii multumim Dlui Bojiuc si publicam materialul, in speranta ca va fi un sfetnic bun in preajma viitoarelor alegeri.
Dan David
–
Pastorel Teodoreanu
Alexandru O. Teodoreanu (1894 – 1964), cunoscut şi sub pseudonimul Păstorel, a fost un avocat şi scriitor român, cunoscut epigramist, mare cunoscător şi degustător de vinuri şi coniacuri, membru de seamă al boemei ieşene şi bucureştene.
A rămas în literatura română prin epigramele sale.
În caz ca numele Teodoreanu sună cunoscut, … a fost fratele scriitorului Ionel Teodoreanu (1897 – 1954) (La Medeleni 1924 – 1928, Uliţa copilăriei, În casa bunicilor, Bal mascat, Golia)
Iată câteva versuri scrise de Alexandru O. Teodoreanu cu diverse ocazii…
Aici doarme Păstorel,
Băiat bun şi suflet fin,
Dacă treceţi pe la el,
Nu-l treziţi, că cere vin!
Versuri scrise când era internat în Dealul Filaretului, la un sanatoriu situat pe Şoseaua Viilor (în Bucureşti).
Posibil să fi fost ultima lui epigramă. A murit după câteva zile:
Culmea ironiilor
Şi râsul copiilor
Să pun punct beţiilor
Pe Şoseaua Viilor!
În clasa a V-a de liceu, li s-a dat la teză, de către profesorul de limba română, Fântânaru, să scrie despre epigramă.
Şi cum Fântânaru savurase de multe ori vinul de Cotnari, Păstorel a scris doar atât în teză:
Dacă apa din fântână
S-ar preface-n vin Cotnar
Aş lăsa limba română
Şi m-aş face Fântânar.
Când le-a adus tezele, Fântânaru, ajungând la teza lui Păstorel, nu în sens peiorativ, ci admirativ, i-a spus:
\”Măgarule, unu la purtare şi zece pentru epigramă.\”
La venirea ruşilor:
Pe drumeagul din cătun
Venea ieri un rus şi-un tun;
Tunul rus
Şi rusul tun!
Armistiţiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus!
Ca să completam noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!
Statuii ostaşului sovietic:
Soldat rus, soldat rus,
Te-au ridicat atât de sus,
Ca să te vadă popoarele…
Sau fiindcă-ţi put picioarele?
Votaţi soarele!
Când te văd aşa pe garduri
Şi cu raze împrejur,
Mai că-mi vine să te-asemui
Cu o gaură de c*r!
Radioului (unde era invitat să intre prin str. Temişana, adică prin spate)
De un an şi jumătate
Mă băgaţi numai prin spate,
Pe când eu, întreaga viaţă
V-am băgat numai… prin faţă!
Diviziei Tudor Vladimirescu, decimată la Debreţin
Din falnic vânător de munte
Mi te-a făcut Ana pandur!
Întâi ţi-a-nfipt o stea în frunte
Şi-apoi un Debreţin în c*r!
Comuniştii îşi măresc rândurile cu o parte din legionari
Căpitane,
Nu fi trist!
Garda merge înainte
Prin partidul comunist!
După alegerile din 1946 se mai putea vedea pe garduri: Votaţi soarele!
Nu credeam s-ajung vreodată
C-am să pot să fiu în stare
Ca făcând pipi pe garduri,
Să o fac direct în… soare!
Din Banat până la Iaşi
Se resimte lipsa sării,
Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma ţării.
Catren omagial către Caragiale:
Cu greu îmi vine să aştern,
Un adevăr ce nu-l suport,
Ca tocmai tu să fii cel mort
Şi Caţavencu cel etern…
La Pelişor, palat transformat de regimul comunist în casă de creaţie:
Voi, creatori ai artei pure,
Ce staţi acuma la pădure,
Să fiţi atenţi când va plimbaţi
Să nu călcaţi în … ce creaţi!
Guvernul Groza
În guvernul Groza, cel de concentrare,
S-au primit trei membri, pentru completare,
Însă ca să fie cabinet etern,
Îmi bag şi eu membrul… în acest guvern!
Zece membri de partid
Zece membri de partid
Visau viaţă nouă
Unul a vorbit în vis,
Şi-au rămas doar nouă.
Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei,
Şi-au rămas doar opt!
Opt membri de partid
Au trecut la fapte …
Unul a trecut la Tito!
Şi-au rămas doar şapte!
Şapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Şi-au rămas doar şase!
Şase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat greşit
Şi-au rămas doar cinci!
Cinci membri de partid
Când au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Şi-au rămas doar patru!
Patru membri de partid
Şi cam toţi evrei,
Unul a plecat în Eretz
Şi-au rămas doar trei!
Trei membri de partid
Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
Şi-au rămas doar doi!
Doi membri de partid
Mândri ca păunul.
Unul a înnebunit,
Şi-a rămas doar unul!
Un membru de partid,
Cel mai lămurit.
A plecat cu Onete-ul
Şi n-a mai venit!
ZERO membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Ştie el ce face!
Steaua
Câte stele sunt pe cer
Toate pan’ la ziua pier.
Numai una, ca o proastă,
Şade pe uzina noastră….
Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.
Reclamă
Îmi spunea un beţivan,
Rezemat contra perete:
Fetele din Popa Nan
E frumoase, dar nu-i fete!
La restaurantul Uniunii Scriitorilor:
Beau băieţii, harnici,
De cu seara-n zori,
Unii sunt paharnici,
Alţii… turnători!
Drăgălaşe păhărele
Drăgălaşe păhărele
Dinainte-mi să se pună
Să se toarne vin în ele,
Poftă bună !
Să golim toţi în tăcere
Iar cuiva vin de nu-i place
Bea-atunci mai bine bere,
Bea în pace !
Cine-i ameţit prea tare
Pe sub mese să se culce
Şi în zgomot de pahare,
Doarmă dulce !
Să nu fie vorbă lungă
Doară ştim ce scurtă-i viaţa
Să bem până să ne-ajungă,
Dimineaţa.
Geometrie bahică
Hrănit mai mult cu lapte şi iaurt,
Un grec văzu cu mintea-i înţeleaptă
Că între două puncte, cel mai scurt
Din drumuri, cu putinţă, e o dreaptă.
Dar axiomul devenit banal
Şi însuşit de vremile-aceste
A fost atunci precum va fi şi este
Valabil doar pe-un plan orizontal.
Şi dacă vrei să tragi învăţătură,
Un plan orizontal, când te gândeşti,
Constaţi că nu există în natură
Ci exclusiv în minţile greceşti.
Iar când în loc de lapte, bei \” Madera \”,
Aceasta socoteală te conturbă
Căci tu nu uiţi că ai băut pe-o sferă
Pe care dreapta lui devine curbă.
Şi-n cap cu dreapta grecului defunct
Până ce vreun înalt areopag
O va fi pus definitiv la punct
Porneşti spre domiciliu în zigzag.
Prin anii ’30 Viorica Porumbacu, a scris nişte
versuri de adâncă simţire şi vibraţie, de genul:
\” O, Europa, te simt în mine
Te simt vibrând adânc..\”
A doua zi Păstorel:
\”Mult stimată Veronică,
Eu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din \”Gazeta literară\”
Dovedeşte elocvent
Ca în …..chestia matale…
De-adâncimi fenomenale
Intră-ntregul continent!\”
Un schimb de epigrame între Mihail Codreanu şi Păstorel:
Când a pornit lugubrul zvon
Cum că murit-ai la Carlton
Mi-am zis atunci: – cu adevărat
O fi el mort, însă mort beat.
La care Păstorel , îi răspunde:
La Carlton eu ca dintr-un vis
Lugubrei morţi scăpat-am trenul
Însă aflai că m-a ucis
La Iaşi , Codreanu’ cu catrenul.
Sadoveanu era dator cu nişte bani la Păstorel. Sadoveanu era zgârcit ca un scoţian.
Au trecut câteva luni fără nicio mişcare din partea lui. Aşa că Păstorel compune:
De-ar fi să mori (cam ar fi cazul)
Să nu-mi laşi bani,
Să-mi laşi obrazul
Să-mi fac din el bocanci.
Lui Mihail Sadoveanu
Venea o moară pe Siret
Legănându-se pe-o coastă,
Şi-n ea un autor şiret
Măcina făină proastă!
Naşul lui Păstorel, Sadoveanu, ţine o conferinţă la Ateneu:
\”Lumina viine de la Răsărit\” în care îi pupă-n c*r pe ruşi şi declară că din acel moment se întoarce cu faţa spre Răsărit.
Atât i-a trebuit lui Pastorel:
Naşu sfătuit de-un rus
Întoarse curu la Apus
Şi arătă Apusului
Care-i faţa rusului…
Americanilor
Dacă şi de astă dată
Se retrag din Orient,
Mă fac porumbelul păcii
Şi mă cac pe occident!
Lucreziei Karnabat, autoarea cartii \”Sexul de peste drum\”:
Sexul doamnei Karnabat,
De vreo lună mi se pare,
A sporit mult la vânzare,
Căci se vinde separat,
Fără doamna Karnabat
lui Iuliu Maniu
Într-un moment de grea povară
Pentru sărmana ţară -a mea,
Eu unul stâlp de cafenea,
Închin pentru un stâlp de ţara!
După prima vizită a lui Petru Groza în URSS, Păstorel a scris:
Din Galaţi la Port Arthur
Petru Groza, în carlingă,
N-a văzut atâta cur
Cât ar fi putut să lingă.
Caligula Imperator
A făcut din cal – senator,
Petru Groza – mai sinistru
A făcut din bou – ministru.
Epigrama nu e scula
Care-ţi poate şterge crima,
Dupa ce că scrii cu sula
Vrei să regulezi cu rima?
În ţara asta prefăcută
Căcaţii scriu în loc sa pută.
Iar scriitori-adevaraţi
Sunt daţi afară de căcaţi…
Aici zace Pastorel,
Vesnic si nemangaiat
Ca e prima data mort
Fara ca sa fie beat…
Mircea Ionescu-Quintus:
Să-nchinăm paharul
Pentru Păstorel:
N-a fost nici Cotnarul
Mai spumos ca el.
Multumesc pentru articol, Domnule Dan David. Pastorel este actual totdeauna.
Adaug o epigrama care circula folcloric la Iasi acum circa 40 de ani, iar lumea i-o atribuia lui Pastorel. O data, el ar fi venit la o inmormantare, dar a ajuns prea devreme. Ce era sa faca? Vizavi de intrarea la cimitir era o carciuma. A intrat acolo, a cerut vin, dar a primit o posirca. L-a chemat pe patron si i-a spus cine este, promitandu-i o epigrama daca ii va aduce un vin bun. A primit insa…tot o posirca, desi ceva mai buna decat prima. La plecare, carciumarul nu a vrut sa primeasca bani de la Pastorel, ci numai si numai o epigrama. Atunci Pastorel, deja grabit sa se duca la inmormantare si sa nu intarzie, a scris:
Orice se intampla
Si oricum ar fi,
Tot mai bine e aicea
Decat vizavi.
Mai in gluma, mai in serios, subsemnatul am tradus aceasta epigrama in limba ebraica moderna (sau mai curand am improvizat-o in aceasta limba).Transliterez cu caractere latine:
Lo ikhpath li ma iye po
Uma thithen ly lishtoth:
Tov yother beveyth marzeach
Miasher beveyth kvaroth.
A daug si o intamplare trista. In Israel l-am cunoscut pe regretatul ziarist si fost profesor de liceu Iosif Voledi, care mi-a povestit cateva lucruri interesante si inedite despre Pastorel si inmormantarea lui. Nu stiu ce si daca totul este complet real, nu am verificat povestirea, dar o adaug pentru a fi pastrata.
Iosif Voledi redacta o revista a Ministerului Comertului Exterior. Era o firma economica a Romaniei comuniste, precum si o forma de reclama a produselor ei pentru a fi vandute in strainatate si a aduce valuta.Deoarece spusese sefilor ca nu are oameni potriviti unei asemenea sarcini, i s-a permis sa ia colaboratori dintre scriitorii proscrisi, care urmau sa scrie articole sau versuri, dar fara drept de semnatura. Era deja in cea de a doua jumatate a anilor 50. Acesti scriitori proscrisi, trecuti la index, care inca nu fusesera “reabilitati” si “revalorificati” erau colaboratori platiti. Pentru acesti oamneni era o adevarata bucurie sa castige cativa banuti fara sa trebuiasca sa scrie un articol cu implicatii politice. Voledi l-a ales colaborator pe Pastorel, pe care il cunostea. Pastorel era pus la index: uneori scria cate o epigrama “tare”, apoi era amenintat sau chiar arestat, urmau interventii pentru el, era eliberat si lasat in pace, apoi scria alta epigrama, iar era amenintat sau arestat, iar interventii, iar eliberat… La revista Ministerului Comertului Exterior scria fara drept de semnatura, dar primea ceva bani. Traia in saracie, nefiind omul regimului. Atunci cand Pastorel a murit, Voledi, care se imprietenise cu el si era un iubitor al umorului sau si al epigramelor sale, s-a dus la inmormantare. Mai precis s-a dus la Pastorel acasa pentru a se alatura cortegiului funebru. Dar acest “cortegiu” era format numai din cateva persoane: vaduva lui Pastorel, cativa fosti boieri (oricum, oameni care nu apartineau regimului comunist), unii cu haine mancate de molii si Iosif Voledi. Vaduva lui Pastorel l-a intrebat daca nu i-a fost teama sa vina la inmormantare, la care Voledi a raspuns ca nu i-a fost teama sa-l intalneasca pe Pastorel, sa lucreze cu el si sa se imprieteneasca cu el atuci cand era in viata, asa ca nu are de ce sa se teama sa vina la inmormantarea lui… Probabil ca Iosif Voledi, un om de varsta parintilor mei, desi mai tanar decat Pastorel, a fost atat de impresionat de talentul lui Pastorel si de atmosfera sumbra de la inmormantarea lui extrem de saraca, incat a tinut minte aceste lucruri dealungul anilor. Mie mi le-a povestit la Holon, unde locuia, in anul 1990. Repet, nu garantez asupra acestei povestiri, nu am verificat-o, nu am avut aceasta posibilitate. Dar, poate, reprezinta o contributie la biografia lui Pastorel…
Cu deosebit respect,
Lucian-Zeev Herscovici