Sunt surd.
Pe stradă, la piață,
Lumea vorbește, se ceartă, înjură.
Nu îi aud.
Ori lumea e mută și nimic nu e adevărat?
Simulează ei, oare?
Au coardele vocale atrofiate, secționate?
Mă sperie fără temei
Ochii bulbucați de efortul rostirii vorbelor grele?
Nu mai am pace.
Mă simt ca un porumbel rătăcit într-un stol de gâște plutind spre Sud.
Încerc să schimb ruta, să mă explic:
Vreau să mă îndrept spre Polul Nord,
Să caut, să fur, un petic de alb,
O răsuflare de aer curat!
Nimeni nu mă bagă în seamă.
Nu mă aude.
Oare sunt și eu mut?
Ori trăim într-un vid absolut,
În care sunetele sunt strangulate, oloage?
Nimeni nu mă aude.
Dan David, Los Angeles, 06 nov. 2009.
Dane..chiar asa .. in lumea asta plina de conexiuni nu ne mai auzim. Toti transmit nimeni nu receptioneaza
Ai sezizat perfect esenta zilelor.