Muzeul Ţăranului Român va găzdui în perioada 22 octombrie – 7 noiembrie, o expoziţie de fotografii şi documente prilejuită de comemorarea a 50 de ani de la condamnarea şi executarea membrilor Grupului de rezistenţa anticomunistă din comuna Nucşoara.
Fotografiile şi documentele alese de Ioana Raluca Voicu-Arnautoiu au fost reproduse cu sprijinul Editurii Ars Docendi, şi Muzeului Ţăranului Român.
Vernisajul expoziţiei va avea loc joi, 22 octombrie, de la ora 18:00, la sala Irina Nicolau
Participă: Ioana Raluca Voicu-Arnautoiu, fiica lui Toma Arnăuţoiu, Ioana Popescu, cercetător la Muzeul Ţăranului Român, Claudiu Secaşiu, membru CNSAS şi Ioan Crăciun, director al Editurii Ars Docendi.
50 de ani de la procesul şi execuţia membrilor Grupului de rezistenţă anticomunistă din comuna Nucşoara
Expoziţie de fotografii şi documente din arhiva Securităţii
22 octombrie – 7 noiembrie // între orele 10:00 şi 18:00 // sala Irina Nicolau
Grupul de rezistenţă din comuna Nucșoara, jud. Muscel (în prezent Argeș) s-a format în primăvara anului 1949. În iarna precedentă, Lt. Toma Arnăuțoiu, originar din Nucșoara, a fost contactat de col. Gheorghe Arsenescu, cu care a discutat de mai multe ori despre posibilitatea organizării unui astfel de grup.
Grupul urma să intervină pentru a neutraliza autorităţile locale, în momentul când, declanşarea unui război între anglo-americani şi Uniunea Sovietică, ar fi deschis calea spre schimbarea regimului comunist din România.
În februarie 1949, col. Arsenescu, alertat de arestarea unor membri ai efemerului grup de la Dragoslavele, iniţiat de el în 1948, pleacă în grabă împreună cu Toma Arnăuțoiu la Nucșoara. Aici li se vor alătura învăţătorul Ion (Iancu) Arnăuțoiu, Petre Arnăuțoiu, respectiv tatăl şi fratele lui Toma, învăţătorul Alexandru Moldoveanu, preotul Ion Drăgoi şi fiul acestuia, studentul Cornel Drăgoi ş.a.; împreună participă, în casele lui Petre Arnăuțoiu şi Gheorghe Rizea, soţul Elizabetei Rizea, la primele întâlniri cu cei care vor face parte din grup sau îl vor sprijini cu alimente, îmbrăcăminte, arme şi muniţie.
În luna martie, în momentul plecării în munţi, grupul era format din 16 membri, printre care patru femei.
Deoarece nu se puteau ascunde uşor de trupele de securitate care începuseră să scotocească zona şi din cauza diferenţelor de opinie în legătură cu tactica care ar fi trebuit adoptată, grupul s-a scindat în iulie 1949; o parte dintre membri au rămas împreună cu col. Arsenescu, iar ceilalţi, sub conducerea lui Toma Arnăuțoiu.
În noiembrie 1949, col. Arsenescu s-a desprins de grup şi va sta ascuns până în anul 1960, când va fi arestat şi condamnat la moarte.
Urmărit timp de nouă ani, grupul din ce în ce mai restrâns rămas sub comanda lui Toma Arnăuțoiu, se va confrunta direct cu trupele de securitate, o parte dintre membrii săi fiind arestaţi sau ucişi. Erau urmăriţi şi prietenii sau rudele lor. Pentru a-i prinde, Securitatea a făcut numeroase arestări în rândul acestora, a interceptat scrisori, a instalat echipament de ascultare în casa lui Ion Arnăuțoiu şi a altor urmăriţi, a racolat zeci de informatori şi agenţi, a folosit metode infame pentru a înşela buna credinţă, totul cu scopul de a obţine informaţii care să ducă la prinderea partizanilor.
Din grup, au supravieţuit ascunzându-se într-o grotă aflată pe înălţimea Râpele cu brazi, lângă satul Poenărei, Toma Arnăuțoiu, fratele său Petre Arnăuțoiu, Maria Plop şi Constantin Jubleanu, precum şi copilul lui Toma Arnăuțoiu şi al Mariei Plop.
Punând în practică un plan abil de şantaj şi racolare a lui Grigore Poenăreanu, fost coleg de şcoală al lui Toma Arnăuțoiu, plan în care locţiitorul şefului Direcţiei Securităţii Pitești, cpt. Nicolae Pleșiță (ulterior general) a avut un rol important, securitatea a reuşit să-i prindă.
La 20 mai 1958, fraţii Arnăuțoiu au coborât la casa lui Grigore Poenăreanu pentru a lua câteva lucruri de care aveau nevoie.
Securitatea, ştiind de întâlnire, i-a trasat lui Poenăreanu misiunea de a le oferi un pahar cu ţuică în care fusese pus un tranchilizant puternic. Odată misiunea îndeplinită, trupele de intervenţie aflate în preajmă i-au arestat pe cei doi şi apoi i-au obligat să le indice locul ascunzătorii în care rămăseseră Maria Plop, copilul şi Constantin Jubleanu.
Somaţi să se predea, Maria Plop a coborât pe o scară de frânghie cu copilul în braţe, iar Constantin Jubleanu a tras asupra trupelor de securitate şi a fost ucis în schimbul de focuri. Arestaţii au fost duşi la sediul Securităţii din Pitești şi anchetaţi timp de un an.
Tribunalul Militar al Regiunii a-II-a i-a condamnat la moarte pe fraţii Arnăuțoiu, dar şi pe alţi 14 oameni care i-au ajutat timp de nouă ani cât au fost urmăriţi. Marea Adunare Naţională a respins cererile de comutare a pedepsei capitale formulate de condamnaţi, cei 16 fiind executaţi la Jilava în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959.
Este cunoscut faptul ca in Romania, dupa al II -lea razboi mondial, au fost create mai multe grupuri de lupta armata , avand drept scop declarat lupta impotriva comunismului , iar in particular impotriva partidului comunist roman si a puterii de stat.
In ultimii ani , mai multi sriitori, jurnalisti , redactori,etc au cercetat acest aspect, reusind sa scoata in evidenta aspecte relevante chiar si pentru istorici.Totusi , pentru respectarea adevarului istoric si mai ales pentru o dreapta si justa apreciere a faptelor istorice , autorii articolelor ar trebui sa fie neutri fata de fapte si sa devina doar cronicari ai evenimentelor si nu sa se impilce emotional si partizan .
Stiu ca este foarte greu sa fii impartial , dar , asa cum recunosc chiar autorii unor lucrari si articole , intre grupurile de actiune si fortele de secutitate au avut loc lupte armate , lasate cu morti si raniti de ambele parti.
Daca luptatorii anticomunisti au dat jertfe de sange , acelasi fapt s-a petrecut si in rindul aparatorilor puterii de stat din acel moment . Nu scriu cu gindul sa profanez memoria luptatorilor anticomunisti , ba chiar le respect hotararea . Dar pentru respectarea adevarului istoric, trebuie sa avem in vedere ca in cimitirele romanesti sunt inmormantati , deopotriva, atat luptatori anticomunisti ,cat si aparatori ai statului din acel moment istoric .
Atat fapele unora , cat si ale celorlalti, trebuie apreciate fara patima si angajare partizana , cu redarea acestroa ca fapte petrecute si nu ca articole , publicatii purtatoare de sentimente si atitudini partizane.