Frunze alergând
departe de paşii mei –
toamnă pribeagă…
*
Doamne, – nvaţă-mă
origami! – să fac aripi
frunzelor ce cad.
*
Copaci şi ploaie –
toamna numai afară,
la geam, doar culori.
.*
Stopul pe roşu –
doar ceaţa trece strada
neobservată.
*
Toamnă târzie –
gutuia se leagană
tămâind curtea.
*
Răsare luna –
pe malul mării trupul
tău e iaraşi vis.
*
Lacul agitat –
luna încearcă să se
prindă de-o barcă.
*
Bătrâneţile –
ţârâitul greierilor
tot mai aproape.
*
Se zbate-o frunza –
repede păianjenul
pe-un fir argintiu.
*
Curtea pustie –
din soarele de toamnă
ciugule-un cocoş.
*
Fără mireasmă
gutuia trece prin geam –
dincolo toamna.
*
Ghiocel uitat
într-o carte de şcoală –
afară-i toamnă.
*
Cu ultimii bani
o bătrână cumpără
ultimele flori.
*
Haina bunicului –
de azi sperietoarea
iubită de vrăbii.
*
Plouă întruna –
ţipătul cucuvelei
înghiţindu-mă.
*
Ultima floare
înveleşte un bondar –
noaptea aproape.
*
Greier dispărut –
îmi ţârâie în urechi
doar amintirea.
*
Prohodul verii-
parfumul pepenilor
sfinţind câmpia.
*
Plecarea berzelor –
înnourează zarea
doi ochi de copil.
*
Noapte cu lună,
el şi ea tremurând –
o singură umbra.
*
Cerul aplecat –
de pe marginea nopţii
luna fluidă.