Ultimele doua secole ale istoriei Clujului stau sub semnul unor restituiri antinomice, expresie a interactiunii mai stranse cu factologia politica si cu integrarea sa in discursul national. Dualitatea viziunii este cu atat mai accentuata cu cat elementul german, de natura sa echilibreze balanta si competitia dintre romani si maghiari, tinde sa joace un rol minor in evolutia moderna a metropolei ardelene, preliminand pierderile ireparabile suferite de Transilvania odata cu emigrarea progresiva a comunitatii sasesti.
Chiar daca Monarhia Habsburgica nu se bucura de o imagine foarte favorabila din partea scrisului istoric romanesc, implicarea unor regiuni locuite de romani in acest prim proiect durabil de integrare a natiunilor central-europene intr-o sinteza de civilizatie si intr-un ansamblu politic functional a lasat urme de nesters in mentalul colectiv al locuitorilor si chiar a contribuit la conturarea unor identitati regionale. Nu este doar cazul Transilvaniei, unde aceasta s-a manifestat in forma unor proiecte politice diferite de cele formulate dincolo de Carpati, dar si in Bucovina, unde specificul local este detectabil si la nivelul vietii cotidiene.
Discursul istoric de expresie germana si anglo-saxona considera Monarhia Habsburgica o entitate esentiala in mentinerea echilibrului de forte intr-o regiune atat de volatila precum Balcanii, dar mai ales o cale prin care natiunile pe care le-a guvernat au accelerat procesul de modernizare si au cunoscut o relativa compatibilizare cu paradigmele occidentale. Evolutia Clujului in ultimele doua secole ale existentei sale a stat sub semnul acestei duble evaluari si a avatarurilor sale politice si etnice. Statutul sau urban, resursele economice si importanta crescanda pe care institutiile de invatamant au dobandit-o, erau circumstante favorabile unei dezvoltari durabile si ale succesului optiunii cosmopolite cu care statul s-a identificat inca de la translatia bazei patrimoniale a Habsburgilor din prosperele zone renane la frontierele Sfantului Imperiu. Semnificatiile acestor atuuri trebuiesc insa apreciate in contextul socio-cultural al unei epoci considerate prin excelenta una a revolutiilor si natiunilor, in care apartenenta la o comunitate etnica sau alta cenzura afinitati traditionale precum loialismul dynastic si afilierile confesionale.
De la sfarsitul secolului al XVIII-lea, Clujul era prin excelenta un oras maghiar, tot mai frecvent numit Kolosvar, centrul administrativ al Marelui Principat al Transilvaniei si locul de intrunire al Dietei conservatoare care se va opune atat tendintelor centralizatoare ale Vienei, cat si incercarilor de modificare a legislatiei din Transilvania, in sensul integrarii natiunii romane in sistemul politic si civic al Principatului. Solidaritatea corporativa nu inhiba insa manifestarea unor curente politice liberale, vizand reforma institutional intr-un sens democratic,, libertate economica si emancipare sociala si nationala. Astfel de idei au capatat o baza sociala prin difuzarea in randurile tineretului studios din colegii si al categoriilor burgheze, interesate in abrogarea restrictiilor legislative medievale. Liberalismul moderat al unei parti a nobilimii sau cel radical de sorginte oraseneasca incorpora si discursul national maghiar, privilegiind mitul Ungariei istorice ca unica forma de existenta natiunii maghiare. Apogeul acestei tendinte s-a manifestat pe durata revolutiei de la 1848, cand Clujul s-a situat de partea asa-numitilor unionisti, populatia sa participand active la revolutia maghiara. Clujul s-a aflat in opozitie cu proximitatea romaneasca a Muntilor Apuseni, chiar daca orasul a gazduit tratativele dintre reprezentantii guvernului maghiar si romanii transilvaneni, cu participarea unor revolutionary din Tara Romaneasca.
Esecul de moment al cauzei maghiare a insemnat pentru Cluj pierderea primatului administrativ, in favoarea Sibiului. Intre cele doua vechi centre urbane incepe de acum sa se manifeste o competitie, expresie a unor tensiunilor interetnice in care ofensivei maghiare I se opunea o alianta ad-hoc a romanilor si sasilor, sustinuta initial de autoritatile imperiale. Esecurile suferite de Casa de Habsburg in incercarile de a reda functionalitatea statului si in conflictele militare cu Franta si Prusia au determinat restructurarea din temelii a esafodajului politic intern, odata cu asa-numitul ausgleich, cunoscut la noi ca pactul dualist austro-ungar. Momentul a echivalat cu inceputul unor istorii paralele ale Clujului, integrate viziunii si programului fiecareia din comunitatile etnice care incep sa-si dispute in egala masura prezentul si antecedentele fundatiilor transilvane.
Clujul maghiar oficial, devenit central administrative al unuia din comitatele Ungariei, a datorat acestei etape istorice trecerea de la asezarea patriarhala la urbea modernacu care suntem familiarizati. O administratie eficienta si decenii de stabilitate economica au permis edificarea majoritatii cladirilor devenite simboluri ale Clujului de azi, principalele sedii administrative si ale marilor institutii de invatamant: primaria, Palatul de Justitie si universitatea. Aceasta din urma, reorganizata in 1872, a devenit una din cele mai prestigioase din Ungaria, iar cadrele formate aici se bucurau de reputatie in dubla monarhie. Comunitatea s-a implicat active in articularea unui program de emancipare culturala in paradigmele asociationismului translatat din mediile germane si cehe, societatile culturale participa prin colectari de resurse si initiative private la infiintarea Teatrului si Operei Maghiare si patroneaza institutii de invatamant. Educatia elementara laica pentru ambele sexe si implementarea unor metode pedagogice moderne a avut la Cluj un mediu favorabil de manifestare. Disponibilitatile progresiste ale locuitorilor nu s-au limitat la dimensiunea culturala, dinamismul societatii s-a manifestat si in viata economica.
Sfarsitul secolului al XIX-lea marcheaza inceputurile industrializarii, cu efectele sale diverse asupra vietii cotidiene si a structurii demografice. Noile forte sociale adopta forme de expresie proprii si organizeaza primele cluburi sportive. Din perspectiva identitara maghiara, emblema acestei perioade este insa celebra statuie a regelui Matya Corvinul, simbolul gloriei medievale maghiare si in egala masura al splendorii Clujului, cu expresia Mathias Rex, ea insasi destinata unei cariere spectaculare in actualitate.
Locul Clujului in istoria Transilvaniei romanesti este unul diferit. Daca studiile demografice releva cresterea ponderii elementului etnic romanesc in Cluj, iar spiritul antreprenorial al acestuia din urma s-a s-a materializat in domeniul financiar-bancar, Clujul a continuat sa fie o citadel a concurentei, spre deosebire de Sibiu, Arad sau Brasov. El a ramas totusi in memoria romanilor printr-un eveniment de rasunet in constiinta publica a vremii, aici a avut loc procesul memorandistilor, expresie a tensiunilor nationale care puneau in cauza viabilitatea compromisului din 1867. Primul razboi mondial avea sa modifice fundamental raporturile de forte, odata cu transpunerea in fapt a unirii Transilvaniei cu regatul Romaniei. Chiar daca ne este greu sa acceptam, comunitatea maghiara din Cluj a resimtit evenimentul ca pe un act de ocupatie, fapt relevat de memorialistica din epoca. Regina Maria invoca ostilitatea maghiarilor din Cluj fata de administratia si monarhia romaneasca si tentatia revansei ce se manifesta in randurile romanilor. Una din victimele acestei revanse risca sa fie statuia regelui Matya, pe care unii ar fi vrut s-o inlocuiasca cu cea a lui Ferdinand. Episodul prelimina competitia de simboluri care va marca evolutia Clujului in secolul XX. In plan concret, orasul a cunoscut un amplu proces de romanizare, fapt cu totul firesc in contextul ideologic al epocii.
Inca in 1919, se infiinta aici o universitate romaneasca, iar intelectuali romani de prestigiu s-au implicat in sustinerea primelor cursuri. Inovatiile administrative au antamat numeroase litigii cu fundatiile culturale si cu institutiile ecleziastice ale maghiarilor, ajungand sa faca apel la arbitrajul Societatii Natiunilor. Solutia pe care a convenit-o majoritatea moderata, constand in elaborarea unei legislatii a minoritatilor, propusa inca de rezolutia adoptata la Alba Iulia in decembrie 1918, nu a capatat o forma elaborata, Romania interbelica dovedindu-se incapabila sa accepte un tratament democratic pentru alteritate. Integrarea in Romania mare a fost o provocare chiar si pentru romanii ardeleni si pentru reprezentantii lor politici, teme precum ineficienta si venalitatea administratiei din Regat sau abandonul intereselor transilvanene se regasesc in scrierile vremii. Consecintele acestor transformari au constat in nasterea unui Cluj romanesc capitalist, in forma unor intreprinderi industriale noi sau dezvoltate prin preluarea celor preexistente si a unor institutii bancare dinamice, aflate in relatii cu elita politica locala, grupata in Partidul National Roman. Tensiunile romano-maghiare nu s-au limitat la dezbateri contradictorii sau la mici conflicte studentesti, la Cluj s-au manifestat nuclee nationaliste radicale in randul ambelor comunitati, prefigurand evenimentele tragic din anii 40.
Sinuozitatile istoriei europene aveau sa modifice odata in plus coordonatele evolutiei Clujului, sacrificat impreuna cu intreaga Europa Centrala pe altarul capriciilor geopoliticii. Dictatul de la Viena aducea nord-vestul Transilvaniei in interiorul frontierelor Ungariei revizioniste si declansa o succesiune interminabila de tragedii individuale, subsumate unei falii noi in cadrul societatii ardelene. Pentru Cluj, momentul a insemnat o schisma ale carei urmari nu au putut fi lichidate pana azi intre Clujul maghiar, ramas pe loc si incercand o restauratie a gloriei pierdute intr-o atmosfera totalitara si dominata de dorinta revansei si Clujul romanesc, economic, cultural si universitar, exilat la Sibiu si nutrind speranta intr-o reintoarcere rapida. Revirimentul puterii maghiare si mai ales deriva sa antisemita a insemnat pierderea unei parti esentiale a patrimoniului uman si cultural al Clujului traditional, comunitatea iudaica expusa persecutiilor si exterminarii. Sfarsitul razboiului a coincis cu anularea consecintelor Arbitrajului de la Viena, dar rcomunitatea clujeana a continuat sa resimta traumele evenimentelor recente. Atmosfera era dominata de mefienta reciproca a maghiarilor ramasi pe loc fata de romanii reveniti de la Sibiu, insotita de acte de violenta cu greu controlate de noile autoritati.
Instaurarea regimului communist a cunoscut o geografie etnica propriu-zisa in Transilvania, unde majoritatea membrilor Partidului Comunist Roman erau maghiari sau maghiarofoni, iar complicitatea acestora cu puterea comunista din Ungaria era socotita riscanta pentru apartenenta Transilvaniei la Romania. Clujul muncitoresc maghiar, sustinut de putinii comunisti romani, se confrunta cu Clujul studentesc romanesc, in majoritate national-taranist si monarchist, sustinut de populatia romaneasca din vecinatatea rurala si din suburbii. Apogeul acestui antagonism a fost greva studenteasca din 1948, moment care a prilejuit nu doar manifestari ale patriotismului romanesc, dar si o prima tentativa de rezistenta anticomunista. Noul regim politic nu a rezolvat problemele interetnice, limitandu-se la o calchiere oficiala a tezelor marxiste ale fraternitatii transnationale a celor exploatati. Solutia gasita a presupus anularea pur si simplu a oricarei dezbateri de ordin national si expedierea problemei in patrimoniul repudiat al trecutului burghez. Relatiile interumane au continuat sa fie afectate de suspiciunile reciproce, chiar daca destructurarea economica si represiunile care au marcat primele decenii ale regimului comunist i-au afectat in egala masura pe romani si maghiari.
Pozitia autoritatilor s-a modificat indata dupa revolutia maghiara din 1956, cand identificarea maghiarilor cu elementele reactionare a dat ocazia eliminarii unor potentiali adversary in lupta pentru controlul partidului. Evenimentele din Ungaria au avut ecouri si in mediile studentesti romanesti, fara a se ajunge la fenomene de masa. Nationalismul comunist devenit ideologie de stat in anii 70 a plasat Clujul in centrul propagandei oficiale. Sensul noii politici a vizat punerea in paranteza a traditiei maghiare si eventual eclipsarea sa prin accentuarea unor momente istorice care o puneau intr-o dimensiune negativa. Schimbarile au afectat mai ales onomastica, prin atasarea vechiului toponim roman si inlocuirea numelor de strazi si au a universitatii Babes-Bolyai. In mod paradoxal, atitudinile antimaghiare se acutizau pe fondul unor schimbari demografice de structura. Intensificarea programului de industrializare si migratia populatiei de la sat spre orase, inceputa inca in perioada interbelica, a modificat structura populatiei orasului in favoarea romanilor, iar multi din noii veniti proveneau din proximitatea rurala romaneasca, animata de neincrederea traditionale in maghiari. Toate aceste fatete ale comunitatii clujene si-au gasit locul in istoria polifonica a Clujului ultimelor decenii. Intelectualitatea s-a impus atentiei nu doar prin interferentele sinuoase cu discursul oficial, dar in primul rand prin actele de disidenta precum cel al Doinei Cornea, care indraznea sa conteste legitimitatea morala a regimului comunist dintr-o perspectiva civica si etica.
Din nefericire, acest exemplu s-a bucurat mai mult de interesul opiniei publice externe decat de gratitudinea comunitatii, chiar si dupa caderea regimului comunist, cand Clujul a devenit unul din centrele de rezistenta ale nationalismului radical, care in perioada 1992-2004 a detinut si conducerea administrativ a orasului, gratie votului alegatorilor. Fenomenul a suscitat interesul mediului politic dar si preocupari sociologice, iar explicatia lui nu poate fi redusa la xenofoobia antimaghiara, chiar daca aceasta l-a creat. In favoarea sa a actionat si un sentiment al identitatii locale, diferite de spiritul balcanic al Capitalei, dar si interese economice concrete, care au tinut Clujul departe de dinamismul unui capitalism pentru care supravietuitorii vechiului regim nu erau inca pregatiti. Forta acestora din urma s-a manifestat intr-o maniera echivoca in ultimele doua decenii, Clujul detinand un nedorit loc pe harta unor scandaluri economice precum Caritas, Banca Dacia Felix sau Fondul National de Investitii. Revirimentul antreprenorial clujean s-a manifestat siin maniera licita si performanta in ultimii ani, aici isi are sediul o banca din primele cinci si trei societati active pe Bursa de Valori Bucuresti. Identitatea culturala a orasului se manifesta prin recuperarea globala a trecutului sau roman, medieval si modern si prin implicarea in dezbateri si configurari de proiecte de stricta actualitate, precum integrarea europeana, descentralizarea si reforma educatiei. Exponenti ai mediilor universitare clujene s-au implicat active in viata comunitatii si au detinut functii publice.Numai timpul va decide daca experienta milenara a istoriei Clujului va inspira un climat de toleranta si valorificare a laturii positive a diferentelor, de tipul relatiilor franco-germane, sau va perpetua dilemele comunitatilor etnice din fostul butoi cu pulbere al Europei, inca inflamabil.