La Muzeul Literaturii Romane – Lansare de carteDe ce atâtea întrebări
Că nu am fost, că nu mai sunt
Şi-atâtea gânduri au urmări
În paradisul muribund?
Că nu mai sunt ce-am vrut să fiu
Îndestulat cu îndoială,
Priviri ce lăcrimau pustiu
Şi-un gol ce nu-l mai pun la socoteală?
De unde vin atâtea întrebări?
Cuvintele-mi rămân paralizate-n glas;
Răspunsul crud e pleavă pe cărări
Zbătându-se agonic sub fiecare pas.
Că nu am fost, că nu mai sunt
Secunde desenate în păcat?
Că nu răspund chemării părului cărunt
Pe sufletu-mi mereu resuscitat?
Din a cui viaţă să vă dau răspuns
Avidul ego, hâd să-l mulţumească?
Am doar ispite înecate-n plâns,
Târzii speranţe ce nu vor să-mi plătească.
De ce să mă dezbrac de taină
Şi trupul vlăguit să nu miroas-a Rai?
Neînţelegerea e singura mea haină
Cu căptuşeli de vină, de iarnă-n luna mai.
Azi, ca şi ieri, cu visul sugrumat
Purtat în paşi de vals, pe braţe de tenebră
Am vrut să cânt şi m-aţi împiedicat
Voi, oameni de zăpadă dezgheţaţi de febră.
bravo domnule gabriel!NU MA ASTEPTAM LA ASA MULTA SINCERITATE, ATAT DE STASNICA PUTERE COMUNICATIVA LA UN POET ATAT DE TANAR,BRAVISSIMO!MUSICA VERSURILOR ARE ANUMITE INFLEXIUNI BACOVIENE DAR ASTA ITI FACE DOAR CINSTE. SA TRAIESTI!
CU DRAG,ITZHAK BAREKRT.