caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Sport



 

Scrisoare deschisa adresată președintelui Federației Române de Rugby

de (7-3-2010)

Daca recentul joc cu Rusia din preliminariile Cupei Mondiale (21 – 21 la Soci) a produs nemultumire si chiar mirare la putinul si precarul rugby ce il aratam, este fara indoiala un motiv in plus de a privi cu mai mare atentie si responsabilitate spre activitatea de baza a rugbyului nostru.

Neavand vreun semn ca s-a produs o dezbatere pe marginea problemelor fundamentale ale jocului de rugby la noi, ce am intentionat sa o provoc, si presupunand ca nu am atras suficient atentia responsabililor federali, revin cu o sinteza a sugestiilor recent facute, adresata personal presedintelui federatiei.

Dintr-un inceput mentionez vidul de conducere la nivel federal fata de activitatea de baza, respectiv: cluburi, activitate de copii si juniori, corpul de tehnicieni. Am luat in considerare trei directii in care federatia, din totdeauna si cu pregnanta acum, si-a manifestat incapacitatea (dar si mai grav, dezinteresul) in determinarea unei emulatii in teritoriu, pentru consolidarea si perfectionarea activitatii. Acestea sunt in plan organizatoric (a), in metodologia de instruire sportiva (b) si sub aspect managerial (c).

Sustin afirmatia cu vidul in conducerea federala or prin faptul ca dupa 1990 au disparut 2/3 din activitate fara ca federatia sa miste macar un deget, or ca acum nu exista nicio preocupare, niciun proiect federal, pentru consolidarea structurilor teritoriale, pentru dezvoltarea si perfectionarea activitatii. Intrebati reprezentantii oricarui club, de cum resimt ajutorul, sustinerea, in fine, tutela federatie si veti constata invariabila nemultumire fata de interesul zero al federatiei pentru situatia si problemele cluburilor.

Pentru ca am criticat afirmatiile d-stra ametitoare din interviuri (prin care va arogati merite pentru o adevarata revolutie ce ati produs in rugbyul nostru, luat in presedintie in aprilie trecut de la zero, dupa cum spuneati) si v-ati ascuns sub perdeaua tacerii, iata va fac o sinteza a problemelor ce le-am ridicat in seria de 7 articole detailate.

Si nu vreau sa va nedreptatesc: cred ca ati alergat mult dupa sponsori, ca v-ati preocupat si chiar ati investit la echipa nationala. Dar, consider ca eronat v-ati epuizat capacitatile in treburi care ar putea sa le faca altii. Tot asa cum nu manager al echipei nationale este aportul de conducere al unui vicepresedinte, sau al celorlalti care nu stiu ce responsabilitate au; mai sunt si membrii ai biroului federal care fara treaba, poate, se mira, de ce sunt in acel for.
Fac aceasta sinteza pentru a va usura privirea de ansamblu asupra multelor probleme la care probabil nici nu v-ati gandit.
Astfel:

1. Despre activitatea corpului federal am mentionat (revedeti aricolul „ar putea rugbyul romenesc sa fie sabotat de oamenii lui”/1si 2):
• lipsa de viziune, de proiecte si programe eficiente pentru revigorare, lipsa de competente si responsabilitati la nivelul Biroului Federal;
• lipsa unei activitati complexe, pertinente, la nivelul Comisiilor Federale;
• ineficienta, lipsa de operativitate si randament ale organigramei salariate federale, supra dimensionate.

Am sugerat:
• modificari in Statutul FRR prin care competenta si responsabilitatile sa fie exigente definitorii ale unui corp federal activ; adug, excluderea paragrafului antidemocratic privitor la sanctionarea criticii la adresa forului federal;
• restructurarea activitatii federale pe 3 departamente: organizare-dezvoltare, metodologie-instruire si management.

2. Despre restructurarea organizatorica si functionala a cluburilor am mentionat (revedeti articolul „ar putea rugbyul romanesc sa fie sabotat de oamenii lui”/3):
• cluburile noastre, ignorate in preocuparile forului federal, pastreaza, anacronic, structura organizatorica a anilor ´50; acestea sunt din ce in ce mai fragilizate si retardate fata de configuratia actuala a rugbyului mondial;
• toata activitatea cluburilor, de organizare si de instruire sportiva, se desfasoara lipsita de indrumarea, controlul si exigenta federala.
Am sugerat:
• evaluarea capacitatilor cluburilor si esalonarea valorica a acestora, cu redimensionarea activitatii, in perspectiva imediata si indepartata;
• dinamizarea cluburilor prin amplificarea consiliului de conducere, ales anual, cu proiect si raport de activitate;
• cluburile sustinute organizatoric, metodologic si managerial de forul federal intervin operativ in cresterea ariei de practicare a jocului, in largirea corpului de tehnicieni si promoarea sociala a rugbyului.

3. Despre activitatea de copii si juniori am mentionat (revedeti articolul “ar putea rugbyul romanesc sa fie revitalizat de oamenii lui”/4, 5 si 6):
• aria extrem de limitata la aceste esaloane, cu numarul echipelor de seniori mai mare decat al categoriilor inferioare (vezi, 24 seniori – 10 juniori U19, si tot cam asa si la copii)
• fara o metodologie de formare adecvata varstelor, iesita complet de sub indrumarea, controlul si exigentele federale;
• fara proiecte viabile, fara investitii adecvate.

Am sugerat:
• definirea activitatii de copii si juniori drept “obiectiv prioritar al frr”;
• definirea conceptului de rugby educativ – de divertisment si rugby de performanta, cu obiective si metodologii proprii de instruire
• crearea unui sistem national in structura: cluburi nationale – cluburi satelit – nuclee scolare;
• concentrarea preocuparilor in divulgarea jocului de rugby in mediul scolar;
• adoptarea unui sistem competitional economic si stimulativ pentru dezvoltarea activitatii si perfectionarea jocului.

4. Despre corpul de antrenori am mentionat (revedeti articolul “ar putea rugbyul romanesc sa fie revitalizat de oamenii lui”/7):
• desconsiderarea profesiunii de antrenor de catre forul federal, lipsa de exigente si control, lipsa recompenselor morale si materiale;
• numarul limitat de tehnicieni, fara specializare (mai ales pedagogica) pentru interventia la diferite esaloane de instruire si categorii de varsta; am sesizat “bluf-ul” cu Academia de Rugby.
Am sugerat (mai ales pentru categoria de antrenori de copii si juniori):
• desfasurarea unor campanii de promovare a profesiunii de antrenor, desfasurate prin cluburi, la nivel de echipe de juniori, sau printre studentii de la facultatile de educatie fizica;
• elaborarea unui sistem de exigente de volum si calitate a activitatii antrenorale, controlat si evaluat de structurile federale;
• o salarizare suplimentara a antrenorilor, corespunzatoare volumului de activitate si a unor impedimente specifice jocului de rugby.

Recomand dlui presedinte urmatoarele termene si actiuni ce nu pot fi ratate, decat cu prejudicii tot mai grave aduse activitatii pentru care sunteti principalul responsabil:
 Adunarea Generala anuala, programata probabil in termen apropiat, trebuie sa decida cadrul national de redresare, structurat de forul federal central si adoptat de AG. Pentru aceasta, in regim de urgenta, 3 brigazi de specialisti conduse de vicepresedinti, ar trebui sa faca in teren evaluarea cluburilor, in vederea esalonarii valorice si a redimensionarii activitatii acestora;
 Sfarsitul anului scolar, cu identificarea prin cluburi a scolilor unde se poate face cerc sportiv de rugby; obtinerea partenariatelor intre federatie si cluburi cu MECTS-inspectorate-scoli; instruirea antrenorilor-educatorilor pentru impactul jocului de rugby, organizarea si initierea sportiva in cadrul scolar.
 Sfarsitul anului calendaristic, cu structurarea activitatii la nivel de seniori (deja am azut schitata), si asigurarea cadrului organizator; definirea si aplicarea din anul 2011 a Sistemului National pentru Copii si Juniori.

Nu-mi fac iluzia ca am vazut cele mai realiste solutii. Cum insa in majoritatea aspectelor nu sunt semne de stabilirea conceptelor si nici a programelor de actiune, nu vad de ce sugestiile facute nu ar fi luate in seama. Am vazut insa clar, si vedem cu totii, deprecierea continua, in esenta si in competitivitate, a jocului la noi. Refuz sa cred neputinta forului federal de a oferi rugbyului nostru un cadru organizator stimulativ de redresare, mizand in continuare totul pe echipa nationala si lasand scapata de sub control restul activitatii. Nu rugbyul este al federatiei ci invers, si ca atare este obligata prin statut sa dezvolte si perfectioneze activitatea pe care o reprezinta. Or izolata, fara transperenta, chiar cu un aer de infatuare la varf, federatia continua o traditie de obstructionare a spiritului rugbystic adevarat.
Au creat insa acest statut de for inchis, autocrat, iresponsabil si necomunicativ, conducatori de federatie interesati mai mult de profitul material si de propria promovare sociala, decat de soarta acestuia. Unul dintre acestia de la inaltimea functiei, infatuat, spunea mai zilele trecute ca o sa facem o echipa puternica de rugby in 7 pentru Jocurile Olimpice/2016. Declaratie gratuita care nu poate tine loc de actiuni ample de organizarea structurala, sau de edificarea metodologiei de instruire, ce, daca eram seriosi, ar fi trebuit declansate imediat dupa decizia de olimpizare a rugbyului. Si iata cum in stilul presedintelui de onoare, de a promite fara nicio acoperire, va recunosteam domnule presedinte prin starea de satisfactie la cea ce ati facut pana acum in fruntea federatiei (deci, nimic pentru activitatea de baza), ca sa nu mai vorbesc de “glumita” ca peste 8 ani vom fi capabili sa-i invingem pe francezi cu 15-0 (!)

Cu sperante la mai bine,
Vasile Constantin-Mao

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Alin Petrache: (7-3-2010 la 00:00)

    Stimate domnule Vasile Constantin,

    Incep prin a va multumi pentru gandurile dvs. transmise prin intermediul scrisorii deschise. Din respect pentru varsta dvs. si pentru rezultatele obtinute in trecut nu vreau sa polemizez dar tin sa fac cateva precizari necesare.

    In primul rand, domnule Constantin, momentul ales nu este cel mai potrivit. Consider ca alta ar fi trebuit sa fie atitudinea unor apropiati ai rugbyului romanesc in aceste momente in care, indiferent de simpatiile fiecaruia, ar trebui sa fim alaturi de Stejari. Este alegerea dvs. modul in care, in astfel de momente, optati sa va aratati sustinerea pentru echipa nationala.

    In al doilea rand in scrisoarea dvs. se regasesc idei foarte clare de actiune, dar nu de strategii duce lipsa rugbyul romanesc ci de resurse, domnule Constantin. Resurse financiare.

    Dumneavoastra puneti verdicte fara a avea toate datele necesare. A sta pe margine si a comenta despre ceea ce fac ceilalti este cel mai usor.

    Totul se reduce, daca vreti, la o problema de abordare. Eu am decis sa ma implic si sa infrunt criticile celor de pe margine. Ca si dvs., si eu, doresc dezvoltarea rugbyului romanesc si muncesc la acest lucru de un an de zile.

    Daca planurile noastre pentru dezvoltarea rugbyului romanesc nu coincid cu ale dvs. nu inseamna ca ele nu sunt bune.

    Faptul ca nu am observat vreun aspect pozitiv in epistola dvs. ma face sa ma gandesc serios la obiectivitatea celor scrise.

    In final, domnule Constantin, va asigur ca randurile dvs. se vor bucura de o analiza atenta a membrilor Biroului Federal.

    Va multumesc.

    Cu prietenie,

    Alin Petrache
    Bucuresti, 06 martie 2010

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.221.131.67