caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Repere carteziene



 

Lumina fascinantă a geneticii (II), Sensul vietii

de (6-9-2009)
14 ecouri
Richard Dawkins provoacă atacuri de apoplexie fundamentaliștilor religioșiRichard Dawkins provoacă atacuri de apoplexie fundamentaliștilor religioși

Una dintre cele mai frecvente intrebari pe care ni le punem este cea referitoare la „sensul vietii”. De ce traim, care este sensul existentei noastre si incotro merge evolutia (din care si noi oamenii suntem o veriga).
Voi incerca sa raspund la aceasta intrebare introducand la inceput conceptul de „gena egoista”, concept descris pentru prima data de William Hamilton, un biolog englez considerat de cunoscutul evolutionist Richard Dawkins a fi cel mai important teoretician al evolutiei din secolul trecut.

In principiu despre ce observatie este vorba?

1. Femela mantisa care isi devoreaza partenerul sexual in timp ce face sex sau despre „intelepciunea lui Dumnezeu”

Probabil ca unii au auzit despre acest caz aparent special: in natura exista si asemenea cazuri care ii pun pe ganduri chiar si pe cei care cred ca „totul este oranduit de Dumnezeu pe acest pamant, ca sa aiba loc dupa vrerea lui”.
Intr-adevar, ni se dau intotdeauna exemple din natura, despre modul inteligent in care decurg relatiile dintre sexe, despre caracterul sacru al casatoriei (pe plan uman), despre dragostea intre parteneri (la pasari, la maimute sau alte animale). Dar pana acum nimeni dintre creationisti nu a incercat sa explice ceea ce este vizibil de la prima vedere: faptul ca „scopul” existentei nu este tocmai ceea ce pare la prima vedere…

Ce parere aveti cand zariti un cuplu dragastos de mantise, mascul si femela, care incepe acuplarea, si inainte de a termina-o observati ca femela incepe sa rontzaie mai intai capul, apoi restul corpului masculului? Sa nu piarda nici o bucatzica din pretioasa sa „jumatate”? Aceasta scena nu este exceptia, ci regula la mai multe specii de mantise!

Aceasta intrebare precum si alte observatii au provocat o revolutie in gandirea biologica si genetica in secolul al XX-lea. Pentru ca a devenit evident ca evolutia nu are ca „scop” binele indivizilor care rezulta pe plan genetic!

2. Fondarea sociobiologiei

William Hamilton a fost primul care a examinat in termeni foarte rigurosi unele notiuni care aparent, pana la el, erau considerate ca nu au legatura cu genetica. Tot el a aratat ca atat in explicarea acestor notiuni care par a fi parte a moralei cat si in explicarea cauzei pentru care unele vietuitoare se comporta ca mantisa din exemplul dat mai sus, raspunsul la intrebarea privind cauza acestei comportari rezida in genetica.. Este important sa evaluam in mod cat mai corect cauzele genetice ale diverselor comportamente, a decis Hamilton. Unele lucruri care par neexplicabile in termeni strict biologici, au sens numai cand ne referim la cauzele lor genetice.

In lumina acestei teorii, transferul genelor mantisei are prioritate totala fatza de bunastarea vietuitoarelor respective. Dupa ce a copulat cu masculul, mantisa femela are nevoie imediata chiar de proteinele din care este alcatuit masculul, astfel ca, chiar in timpul copularii (inainte de terminarea ei), femela isi consuma partenerul in mod treptat, pana cand singurul lucru care mai ramane din acest partener este penisul lui, care continua copularea chiar dupa decesul fostului „proprietar” al acestui organ!

Pare fantasmagoric, dar este adevarat! Si, daca ne gandim mai bine, nici in cazul rasei umane lucrurile nu stau foarte foarte diferit, chiar daca azi nu mai exista canibalism! Chestiune de nuanta!

3. Viata omului si problema sensului vietii

Conform abordarii religioase a „sensului vietii”, omul se „perfectioneaza” cand devine adult din ce in ce mai mult, primind tot felul de daruri psihice si morale de la dumnezeu pana cand moare, ca sa se pregateasca pentru „lumea viitoare”. Se pare ca in special ultimele daruri, inainte de a muri, sunt cu totul speciale. Ca de exemplu scleroza senila, boala Alzheimer, osteoporoza, scolioza avansata si altele asemenea. De-a dreptul coplesit de aceste daruri, omul ajunge in fatza mortii in cele mai bune conditii morale, numai bun de Imparatia Cerurilor care urmeaza cu siguranta in mormant.

Daca suntem macar partial cinstiti, vom recunoaste ca in realitate, din momentul nasterii si pana la peakul (varful) sexual (care la barbati este la varsta neasteptata de…18 ani, iar la femei in jurul varstei de 30 de ani) asistam la varsta de aur a omului, dupa care, treptat, urmeaza un declin lent la inceput si accelerat catre sfarsitul vietii, cand are loc menopauza si …andropauza.

Este adevarat ca noi nu mai consumam cadavrele umane (cum a fost candva cazul), pentru ca avem la dispozitie o sursa practic nelimitata de proteine de tot felul. Dar nici utili speciei nu mai suntem.
Cine poate fi cinstit cu el insusi, poate trage singur concluziile corecte cu privire la „sensul” si „scopul” vietii umane, ca si a celei animale.

„Scopul” si ‘”sensul” sunt cele descoperite de Hamilton. Pe care le redau cum au fost ele formulate in teoria selectiei genelor:

Teoria selectiei genelor sau teoria genelor egoiste sustine ca selectia naturala actioneaza prin intermediul supravietuirii diferentiale a genelor care sunt in competitie, marind frecventa acelor alele ale caror efecte fenotipice promoveaza cu succes propagarea lor. Conform acestei teorii adaptarile constau din din efectele fenotipice prin care genele isi asigura propagarea.
As vrea sa adaug aici ca savantul care a facut cel mai mult pentru popularizarea acestei teorii si care are la randul lui si o serie de realizari personale, inclusiv in domeniul luptei deschise contra stupiditatilor religioase ale tuturor religiilor se numeste Richard Dawkins, un nume foarte cunoscut in lumea de azi.

4. Organismele ca vehicule ale genelor

Bineinteles ca materialul genetic, ca sa supravietuiasca, are nevoie de organismele respective. Trebuie spus ca un organism este un rezultat complex al interactiunilor genetice respective. Bineinteles ca genele nu pot exista singure pe lume; ele sunt integrate intr-un genom care defineste animalul respectiv, deoarece replicarea genelor are nevoie de energie si de substratul care ajuta la acest proces; cum spune Dawkins. Ar dura prea mult sa discut in acest articol despre modul in care se transfera informatiile (practic sub o forma digitalizata!) de la ADN la proteine si apoi mai departe. Dar voi descrie in cateva cuuvinte ce se intampla. Cele patru litere din care (simbolic) este constituit ADN-ul sunt A,C,T,G. Fiecare din acesti compusi chimici este o caza care poate forma legaturi de hidrogen, care sunt mai slabe decat legaturile chimice covalente, uzuale in compusii organici, dar care pot lega intro ordine perfecta bazele complementare. Astfel se poate forma un lantz chimic paralel, care este intru totul complementar lantului initial.

Imi dau seama ca fara a intra in notiuni elementare de chimie nu pot descrie acest fenomen. Dar putem sa ne imaginam urmatoarele: in cazul transferului informatiilor, (care este similar unui proces de codificare-decodificare, asemanator scrierii moderne), cele patru litere ACTG ar putea reprezenta semnele grafice simple din care sunt facute literele unui alfabet: liniute, cercuri, semicercuri si puncte (de exemplu). Literele unui alfabet real sunt circa 20 (pe medie), si aceste litere ar reprezenta aminoacizii (exista numai vreo 20-23 de aminoacizi care formeaza toate proteinele vietii!).

Acesti 20 de aminoacizi pot crea toate proteinele vietii (pot crea practic un numar infinit de proteine, dupa cum literele unei limbi (vreo 20 si ceva) pot scrie toate frazele scrise vreodata si chiar o infinitate de alte fraze!

Materialul genetic se inmagazineaza in gene, dar nu in mod mecanic, ci foarte complicat. Nu exista de exemplu o singura gena ci un complex de gene care determina lungimea picioarelor sau culoarea ochilor. Ca o curiozitate: culoarea albastra a ochilor a aparut, se pare numai cu vreo 8000 de ani in urma, in nordul Marii Negre, ca o mutatie recesiva!

5. Consecinte practice

Cele spuse pana acum ar parea pur teoretice si unii poate ca nu le vor acorda nici o atentie. Oricum, fara efortul de a intelege, sansa de a descifra acest domeniu este foarte mica. De aceea voi discuta pe scurt numai unele rezultate recente.

Una din caracteristicile fundamentale ale vietii consta in capacitatea de a se reproduce a celulelor vii. Multa lume va fi surprinsa sa afle ca de cateva zeci de ani a existat un efort chimic urias in aceasta directie, si ca exista nu o singura varianta, ci multe variante chimice care prezinta acest fenomen insa numai la nivel molecular. Unele din ele sunt atat de indepartate de viata, incat moleculele respective complicate (care se autoreproduc la temperaturi mai mari), nu au nimic in comun cu proteinele si sunt toxice pentru celulele vii. Cu vrea 10 ani in urma am avut o intreaga colectie de articole pe aceasta tema, dar m-am indepartat de acest subiect intre timp.!poza110!
Pe de alta parte s-au facut progrese mari si pe alta linie. Cazul cercetatorului George Church, care a avut un rol important si la descifrarea genomului uman (sub conducerea lui Craig Venter) este notoriu: el a reusit sinteza completa a ribozomilor. Prin sinteza completa se intelege capacitatea de a efectua o sinteza chimica pornind de la…elemente!

Drumul spre viata sintetica este deschis, ceea ce aduce cu sine o serie de probleme. Vreau sa nici nu ma gandesc la furia religionistilor cand isi vor da seama de asta!

6. Extreme in evolutia lumii vii

Cine isi poate imagina un zeu suprem care a inventat organisme…fara gura? Si totusi asa ceva exista! In lumea insectelor se pot intalni toate variantele vietii; de exemplu o specie de viespi ale smochinelor care exista in America de Sud prezinta fenomenul acesta: raportul dintre numarul masculilor si cel al femelelor este inclinat puternic spre femele; se nasc numai putini masculi, si nici unul dintre ei nu are gura. Toti vor muri in cateva ore, dupa ce duc o lupta intre ei pentru desemnarea unui castigator care va fecunda femelele, dupa care masculii mor cu totii fara sa se hraneasca. Evolutia genetica a gasit ca aceasta solutie este foarte avantajoasa in situatia respectiva, in care mortalitatea insectelor este extrem de mare (in jungla Amazonului).

De multe ori suntem tentati sa credem ca evolutia darwiniana poate merge numai in sensul cresterii complexitatii, ceea ce nu este adevarat. Evolutia are loc in toate directiile. De exemplu, ea poate fi asimilata cu o multime de sageti care merg in toate directiile dintr-o sfera. Cu cateva secole in urma, marinarii francezi care au pus stapanire pe insula Kerguelen din sudul Oceanului Atlantic , langa cel Indian, au lasat niste pisici libere pe aceasta insula. Gasind hrana din belsug (pisicile fiind singurele animale de prada acolo), aceste pisici au involuat in directia scaderii masei creierului lor. Pentru ca nu au avut nevoie de creier ca sa gandeasca cum sa-si procure hrana. Ma intreb daca acelasi proces nu are loc si azi in acele locuri unde exista hrana din abundentza si toata lumea devine obeza…

7. Surprize ale evolutiei

Cand auzim cate ceva despre faptul ca 99% din genele umane coincid cu genele maimutelor Bonobo si 98% din genomul uman coincide cu cel al cimpanzeilor, nici nu putem sa ne imaginam ca nu suntem „rude bune” cu aceste specii de maimute. Mai mult decat atat, peste 90% din genomul uman este inrudit cu cel de soarece! (gradul nostru de rudenie cu cainii si pisicile este mai mic, dar tot relativ apropiat). Nu putem sa evitam intrebarea: dar ce difera intre noi si soareci, intre noi si maimute?

Raspunsul gasit a fost uluitor: exista la fiecare specie un numar mic de „gene coordonatoare” care dau instructiuni genelor din genom. Le activeaza pe unele si le dezactiveaza pe altele. Astfel, numai din acest punct de vedere diferentele sunt substantiale. Dar altfel, lumea vie este extrem de inrudita. Cu numai zece ani in urma se credea ca genomul uman trebuie sa aiba un numar foarte mare de gene. Datorita faptului ca marea majoritate a genelor nu coordoneaza singure o anumita caracteristica, ci in grup, s-a gasit ca atat omul cat si soarecele au putin peste douazeci de mii de gene! Cu mult mai putin decat plantele, care au un mecanism foarte complicat de reglat ca sa asigure fotosinteza!

8. Dawkins si analfabetismul stiintific

Voi incheia acest articol citand pozitia lui Richard Dawkins, care a spus ca „a nega evolutia este similar cu a afirma ca limbile spaniola, franceza, portugheza, romansha, provensala si italiana nu provin din cultura latina a imperiului Roman, ci au fost create din nimic de catre Dumnezeu acum o suta de ani (ca mai mult n-a trait nimeni sa verifice).

Trebuie sa adaug ca Richard Dawkins nu a pomenit limba romana ca fiind urmasa a Romei si il inteleg bine de ce (desi unii romani au protestat in scris, din patriotism, la aceasta omisiune). Dar eu cred ca Dawkins a procedat corect: cultura noastra stiintifica nu se trage din stiinta universala, ci din unele mituri ale epocii de piatra. Sper ca in viitor, candva, lucrurile se vor schimba si in Romania, dar deocamdata sunt sceptic.

Multi se intreaba de ce exista atata rezistenta din partea unor oameni sa accepte evolutia. Unii sustin ca multa lume se teme ca morala va avea de suferit daca se abandoneaza credintele religioase. In realitate lucrurile nu stau deloc asa: de exemplu moralitatea tarilor scandinave, atitudinea altruista fata de oameni nu a avut de suferit pe masura abandonarii religiei, ci din contra. Ca dovada, atitudinea fatza de om este cu mult mai pozitiva in Suedia decat in Romania. As adauga ca si cultura Greciei Antice a prezentat mai multa empatie fatza de om decat societatea medievala crestina care a urmat. Sa nu uitam ca la greci prima cerinta a „zeilor” era: „Sa fiti buni cu strainul venit de departe”. Acest lucru presupunea o succesiune clara de actiuni: cand vine un strain, intai il hranesti, apoi ii oferi sa faca o baie si abia la urma il intrebi de unde vine si ce intentii are.

Epilog

Din pura intamplare am ajuns sa citesc un rezumat al slujbei de la Vatican din vinerea pastilor, din acest an. Stupoare!
Preotul respectiv (care a tinut o slujba alaturi de Papa) a facut cateva afirmatii neasteptate pentru un lider religios (mai mic). El a afirmat ca Dumnezeu a ales sa creeze lumea prin…evolutie, a mai spus ca de multe ori ateii sunt oameni foarte echilibrati, care nu depind de religie…Ce sa cred? Nu-mi ramane decat sa parafrazez sau sa repet ce spun unii crestini „Gura pacatosului adevar graieste”. Sper ca nu va trece mai mult decat un secol pana cand religiosii vor accepta evolutia Darwiniana!

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • claudia: (6-9-2009 la 00:00)

    Biodiversitatea scade ,nu creste ;speciile dispar,nu apar…e ca si cum evolutionismul nu ar fi adevarat.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (6-9-2009 la 00:00)

    Nu vad absolut nici o legatura intre crizele prin care a trecut lumea vie pana acum (sa nu uitam ca au fost imprejurari cand peste 90% din speciile existente la acel moment au disparut) si evolutie.

    De fiecare data au aparut si au evoluat alte specii!

    Iar acum exista si posibilitatea crearii altor specii prin manipulari genetice, asa ca nu este nici un pericol sa dispara lumea vie.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Ateistul.com: (6-9-2009 la 00:00)

    Exemplu de gindire liniara (sau binara?)

    Cind au disparut o multime de dinozauri nu s-a sfirsit viata, iar apoi am aparut noi oamenii.

    E un monolog celebru al lui George Carlin in care zice ca „Salvati planeta” e o lozinca absurda. Planeta n-are nimic, a fost inaintea noastra si o sa fie mult dupa. „Salvati omenirea” ar fi mai corect, pentu ca oamenii o sa dispara. Gindacii probabil nu.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • ion: (6-9-2009 la 00:00)

    In intreaga istorie a omenirii nu a aparut nici macar o specie, in schimb disparitiile au fost mereu la ordinea zilei…aparitiile au loc intodeauna in timpul inobservabil, adica in urma cu milioane de ani, sau in viitor, tot peste cateva milioane de ani.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (6-9-2009 la 00:00)

    Pentru Ion (si mai cum?)

    Dumneata pe ce planeta traiesti?

    In secolul al 20-lea pe pamant a aparut o specie „foarte noua” de virus numita SIDA sau AIDS, care a avut urmari catastrofale: au murit zeci de milioane de oameni datorita ei.

    Ca sa nu mai vorbim de speciile de animale create „in joaca” de biologii chinezi, prin metoda „recombinant DNA”, animale care nu au existat vreodata in natura si pe care americanii se feresc sa le creeze de frica scandalului public. Dumneata ai vazut pana acum animale care sa straluceasca noaptea in culoarea verde, ca meduzele, dar sa aiba si bot de porc si coada de vulpe? Aproape orice e posibil azi prin aplicarea metodei numite „recombinant DNA”!!

    Urmareste macar emisiunile documentare, dle Ion.

    Din nou, pe ce planeta traiesti, dle „Ion”?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (6-9-2009 la 00:00)

    Revin la postarea dlui „Ion”:

    Citez:

    „In intreaga istorie a omenirii nu a aparut nici macar o specie, in schimb disparitiile au fost mereu la ordinea zilei”

    Chiar asa dle Ion, cu doua sute de milioane de ani in urma au disparut peste 90% din vietuitoarele de pe pamant. Asta se vede din straturile geologice care nu pot minti! Dar apoi iar s-a umplut pamantul de „specii”.

    Cu saptezeci si ceva de milioane de ani au disparut iarasi peste 70% din toate speciile existente la acel moment. Si totusi lumea de azi este iarasi plina de „specii” de toate felurile, de la paduchi si purici (inventati de dzeu ca sa puna la incercare sfintenia sihastrilor ortodocsi care traiesc in pustie) si pana la capuse si virusi (care sa-i pedepseasca in primul rand pe copiii mici din Romania si pe homosexualii din America pentru pacatele lor). Nu-i asa?

    Caragiale este mereu actual iar nivelul de cultura al romanilor ma sperie din ce in ce mai mult!

    Cu ani in urma am citit o carte de un autor roman care cita o bolnava dintre personajele lui, povestind mandra despre starea ei fiziologica de pe vremea cand era internata in spital (acesta este intr-adevar subiectul predilect al discutiilor din trenuri si autobuze: cat de mare a fost operatia – in centimetri sau metri- si ce „sindroane” a avut povestitoarea):

    „Imi venea asa sindroane dupa sindroane…”

    Am ras teribil la acea gogomanie. Numai pentru a-mi da seama azi ca acel scriitor avea dreptate…acesta este nivelul cultural romanesc la ora adevarului!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Ateistul.com: (6-9-2009 la 00:00)

    Cea mai noua rasa de ciine este Labradoodle creata in 1989 in Australia ca si ciine utilitar:

    http://en.wikipedia.org/wiki/Labradoodle

    Un top al celor mai ciudate 10 animale noi:

    http://www.hemmy.net/2006/06/19/top-10-hybrid-animals/

    printre care zebroidul, cama.

    Asta daca nu mergi pe principiul: daca eu n-am auzit nu exista.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Ateistul.com: (6-9-2009 la 00:00)

    Pozele de dinainte aveau o mica capcana: de ce lupul si ciinele domestic nu se pot imperechea? Ca doar omul a domesticit un lup ca sa aiba ciine pe linga el. Sint sau nu rase diferite?

    Si probabil o sa se mai intimple desi noi n-o sa traim ca sa vedem: uita-te la cele doua vaci:

    Una inalta:
    http://www.blog.joelx.com/world-record-tallest-cow/930/

    Una mica:
    http://fuppets.blogspot.com/2008/08/milk-cow-fit-for-suburbs.html

    In doar citiva ani, diferenta colosale. In timp o sa ajunga probabil rase diferite, asa cum avem la ciini, pisici… Nu cred ca doua vite cu asa diferenta de statura se pot fizic imperechea, iar cu timpul…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (6-9-2009 la 00:00)

    O intreaga discutie despre acest subiect (specii diferite si subspecii) este pe unul din siturile trimise de tine. Adevarul este ca nu exista drept criteriu pentru delimitarea unei specii conditia imperecherii. Lupii si sacalii sunt specii diferite, dar se pot imperechea si o fac frecvent daca sunt in aceeasi arie.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (6-9-2009 la 00:00)

    Abia acum inteleg ce vrea sa insinueze dl „Ion”: ca dumnezeu tot face la specii si ele tot dispar. Si iar se pune domnul pe treaba si iar dispar. Nu-i asa?
    Sau ca le-a facut odata pentru totdeauna, dar speciile tot dispar. Acesta este punctul de vedere „born-again” din America (numit si pocait).

    Sunteti pocait, dle Ion?

    Nu sunteti constient ca dupa fiecare extinctie in care au disparut mii sau chiar sute de mii de specii, apar altele, dezvoltandu-se din cele existente? Dupa disparitia dinozaurilor s-au dezvoltat din unele specii care au supravietuit (de dinozauri) de exemplu pasarile. Sunteti constient de asta?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • ion: (6-9-2009 la 00:00)

    Vad ca numitii ateistii isi fac de cap pe acest forum in timp ce replicile mele sant cenzurate.Delirul ateist nu trebuie deranjat…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Christina Vlad: (18-4-2013 la 07:08)

    Domnule Constantinescu,
    nimeni nu detine adevarul. Nici macar Stephen Hawking. Dar mi se pare o prelegere interesanta despre „Originea Universului – http://youtu.be/CqG33AOG97w – unde Hawking explica:”Noi, oamenii, suntem produsul unei fluctuatii cuantice ce au avut loc la începutul universului.”

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (18-4-2013 la 10:32)

    @Christina Vlad

    (Propun sa ne raspundem direct, fara formule de politete)

    Scopul stiintei nu a fost niciodata si nici nu poate fi „sa detina adevarul”.

    Stiinta este o activitate umana cu mult mai umila decat religia: in timp ce toate religiile sustin ca ele detin „adevarul absolut”, stiinta sustine ca asa ceva nu exista. Ar fi mult de discutat in aceasta privinta, dar in principiu ceea ce poate sa faca stiinta (si Richard Dawkins o face cu mare succes) este sa elimine neadevarurile.

    Sigur ca aici ma refer la stiintele exacte, si nu la istorie sau altele. In istorie daca cunoastem faptele putem spune in mod clar ca noi putem cunoaste adevarul absolut. Ca sa va dau un exemplu, pe alt site a aparut afirmatia ca „Romania in 1812 a vandut rusilor Basarabia”. Aici putem spune in mod cert ca aceasta fraza este o minciuna absoluta. Adevarul absolut este ca la acea data nu exista statul cu numele Romania.

    In stiintele exacte absolut nimeni nu poate pretinde ca detine adevarul absolut. Uneori ceea ce este considerat ca adevarat la un moment dat poate fi schimbat in mod radical de un singur experiment care contrazice teoria curenta.
    Nu numai atat, dar in evolutia stiintei de multe ori teoriile curente sunt inlocuite de altele, dovedite ceva mai corecte. Stiinta evolueaza prin aproximari succesive ale realitatii.

    Cat despre Dawkins, il admir nu numai ca om de stiinta dar si ca propagator al stiintei popularizate. Avem nevoie de cat mai multi asemenea oameni!

    Deci sa nu uitam faptul ca stiinta evolueaza prin aproximari succesive, din ce in ce mai corecte, ale realitatii, iar nu prin stabilirea de „ucazuri” care au pretentia de adevar absolut.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 1

  • Anton Constantinescu: (18-4-2013 la 10:51)

    Cat despre originea Universului discutata de Hawking (despre care toti cred mereu ca e pe moarte, dar el ii desfide pe toti prin tenacitatea sa) deja lucrurile sunt ceva mai avansate decat le pomeneste el.

    Se asteapta progrese mai mari de la LHC care sa aduca date suplimentare. Afirmatia lui Hawkins se bazeaza pe faptul ca energia totala a Universului este zero, deci totul a pornit din NIMIC printr-un salt cuantic. Dar e vorba de un NIMIC foarte special.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.225.38.2