caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica SPUNE



 

Morfologia urii. Patologia lucrurilor absurde

de (9-8-2009)
21 ecouri

Am vorbit pe parcursul anilor de nenumărate ori cu prieteni sau doar cunoştinţe care au fost să viziteze Auschwitzul. Ceea ce m-a frapat la fiecare dintre ei a fost registrul emoţional în care descriau ceea ce au văzut acolo. Indiferent de educaţie, de vârstă, sex sau profesie au fost cu toţii şocaţi de ceea ce poate face, în condiţiile în care nu se teme de nicio lege, fiinţa umană. Există o întreagă literatură de specialitate care vorbeşte despre derapajele la care poate ajunge un individ atunci când statul, prin sistemele lui juridice sau societatea prin normele ei morale, nu taxează exagerările exact în momentul în care ele se produc. Când generalul Pleşiţă, un dovedit torţionar comunist, îşi trăieşte liniştit bătrâneţea beneficiind de o pensie la care victimele lui nici măcar nu visează, se mai miră cineva că subiecte sensibile oriunde în Europa trec la noi aproape neobservate (Primarul Constanţei arborează svastica în public, internetul este impregnat de siteuri neolegionare)?

Veţi spune poate că amestec în mod nefericit evenimente fără prea mare legătură unele cu altele. Ei bine, legătura există. Lipsa de reacţie instituţională transmite către întreaga societate românească un mesaj: că în România nu există distincţia netă între victimă şi călău, că totul este permis la nivel de reacţie publică. La noi, sub incidenţa legii intră hoţii, violatorii, evazioniştii, în niciun caz torţionarii sau neolegionarii. La noi, oricine poate declara orice, poate arbora orice, poate avea orice fel de atitudine fără să se teamă de nimic. Şi mesajul a fost înţeles. Nimeni nu se mai simte responsabil pentru ceea ce declară, nimeni nu mai are proprietatea termenilor pe care îi foloseşte. De la elita politică şi până la presa cu pretenţii, cu toţii se folosesc de limba română fără a înţelege că, în mod firesc, cuvintele ascund în spatele lor o realitate bine determinată, cu care nu se poate jongla oricum.

Şi noi, ceilalţi, cei din tribune, ne amuzăm copios. Ce distracţie teribilă să îţi auzi preşedintele folosind cuvântul „găozar”, ce distracţie să vezi un primar îmbrăcat în uniforma Wermachtului, ce distracţie să citeşti că preşedintele Colegiului Medicilor, Vasile Astărăstoaie declară: „Ceea ce au făcut medicii de la Sabyc este comparabil cu practicile medicilor de la Auscwitz”… În arenă se aruncă în stânga şi în dreapta cu tot felul de cuvinte, iar în tribune, publicul aplaudă în delir.

Aşa debutează, doamnelor şi domnilor, URA. Cu aparent nevinovate declaraţii. În 1998, Philip Roth scrie un roman intitulat „M-am măritat cu un comunist”. Personajul principal, Ira Ringold, este un biet individ fără educaţie care se lasă sedus de comunism. Dar nu de comunismul real, ci de ceea ce bietul om aude despre comunism. Ideile îl fascinează, teoriile îi înfierbântă mintea, întreaga sa existenţă va fi ruinată de propria sa naivitate. Aşa se întâmplă mai mereu când alti Ira Ringold, prea puţin educaţi, se lasă atraşi în delirul discursiv al oamenilor care vorbesc la televizor sau care scriu în presă. Pericolul e cu atât mai mare în secolul XXI, când mulţi dintre noi îşi fundamentează convingerile nu pe ceea ce au citit ori au experimentat, ci pe ceea ce aud clamându-se în stânga şi în dreapta. Consiliul Naţional al Audiovizualului amendează drastic pornografia sau violenţa la ore de maximă audienţă, dar manifestă o de neînţeles clemenţă faţă de tot felul de aberante declaraţii publice.

Am vorbit, de asemenea, cu destui antisemiţi şi, din nou, ceea ce m-a frapat a fost că foarte puţini dintre ei avuseseră contacte directe cu evrei. Nu îi cunoşteau personal, nu le cunoşteau istoria şi cu toate astea îi urau, convinşi fiind că evreii sunt cu toţii parte a unei mari conspiraţii, a unei oculte care le ameninţă zi de zi existenţa. Tot pe parcursul anilor am constat că cei mai mulţi maghiarofobi se găsesc în… Oltenia şi Muntenia, adică tocmai în zonele în care populaţia de etnie maghiară este net minoritară. În aceeaşi ordine de idei, nostalgicii comunişti se regăsesc astăzi în număr important în Vestul Europei şi, mai ales, peste Ocean, adică acolo unde comunismul a rămas doar teorie. Concluzia? E uşor să urăşti atunci când nu te întâlneşti în mod direct cu obiectul urii tale.

Dacă toţi cei care aduc în discuţie Auschwitzul l-ar şi vizita, dacă toţi tinerii nostalgici ai comunismului ar merge în prealabil la Sighet sau Aiud, dacă toţi maghiarofobii ar trăi măcar un an prin Ardeal, atunci multe dintre convingerile acestor oameni s-ar prăbuşi. Nu există conflicte majore între români şi evrei sau români şi maghiari; există doar dispute punctuale între indivizi sau comunităţi. Ele sunt fireşti într-o anumită măsură. Dacă într-o familie sunt conflicte între cei doi soţi, asta înseamnă automat, pe cale de consecinţă, că există un conflict funciar între bărbaţi şi femei? E absurd.

La fel de adevărat este şi că declaraţiile pot declanşa războaie acolo unde nu există premizele declanşării lor. Aceasta este, de altfel, esenţa propagandei. A oricărei propagande. Este efectul placebo. Dacă ţi se spune frecvent că ar trebui să urăşti pe X sau pe Y, dacă în acelaşi timp structura ta internă nu este suficient de puternică, este foarte posibil ca în timp X şi Y să ajungă duşmanii tăi de moarte. Dacă unor conflicte punctuale li se dă semnificaţie generală, este foarte probabil ca lucrurile să scape de sub control. Mi se pare, deci, că înainte de a te hotărî să urăşti, esenţial este să te întâlneşti în mod direct cu obiectul urii tale. Înainte de a te hotărî să porţi svastica, citeşte câteva cărţi, priveşte la câteva filme documentare, vizitează câteva muzee ale Holocaustului. Ura nu se transmite din tată în fiu şi nu este nicidecum o datorie a oricărui bun român. Nu văd de ce ar trebui să-i urăsc de-a valma pe romani, turci, unguri sau ruşi doar pentru că, în vremuri mai mult sau mai puţin îndepărtate, strămoşii mei au luptat împotriva strămoşilor actualilor turci, unguri sau ruşi. Dacă e vreun sens în asta, atunci vă rog să mi-l explicaţi.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Rodica Perciali: (9-8-2009 la 00:00)

    Nu ar fi sens si chiar nu s-ar mai face..daca unele tendinte generatoare de „ura” nu ar continua si chiar accentua.

    Observ ca dvoastra sunteti deschis explicatiilor (chiar daca va referiti numai la trecut ). E bine, un prim pas..Citi intelctauli care se numesc analisti, ziaristi, cercetatori, etc. fac acelasi gest de a arat ca vor sa deshida o usa.. si cind? si cind se trece la al 2-lea , etc….deci la dialog REAL cind acesta, de fapt nu este lasat liber de ambele parti, asa icnti sa se ajunga la discutii si analize principiale. obiective, de context si studii de stiinte sociale edificatoare?

    fara ele nu se poate depasi elementul „ura” daca asa vreti sa-l numiti..
    ca doar nu-mi imaginez ca cineva crede ca , daca exista o asa numita ura la o categorie larga de oameni, ea va disparea doar ca unii puncteaza la ea teoretic in presa sau nu-i lasa pe respectivii sa vorbeasca..sa se explice..decum sa se ajunga la conflict meditation and resolution…!

    Rodica Perciali
    http://www.romanianculture.us

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Dora: (9-8-2009 la 00:00)

    Nu am nimic de comentat decat, ca Bula, ca sunt bucuroasa sa pot constata cu voce tare ca imi place enorm textul, imi e pe suflet registrul in care este scris, ma alina pe creierul meu innebunit de ura si idioteniile generalizatorare pe care le aud zilnic. Imi place foarte mult si cum i-a fost centrat filonul sau logic si de ratiune, dozare. Ce, mai, tot, bre! Ca sa fac o gluma idioata: imi place de parca ar fi scris de mine. Glumesc (doar cu privire la virtutile mele)! Excelent, felicitari!
    Deja incep, tot ca Bula, sa fac calcule: cam cati tineri care, gandind ca autorul, ar putea face posibil in tara asta sa…
    Ma opresc.
    Imi permit doar o sugestie autorului: va rog din suflet renuntati la poza cu degetul, ma sparie ingrozitor si eu mi-s tare sensibila de sentiment. Desi prezinta avantajul ca ofera informatii de credibilizare a autorului, cu trimitere la statutul sau matrimonial, afirmat atat de curajos. Nu-i pacat de asa frumushatza de text sa il stricati cu deshtul acela indreptat atat de amenintator inspre mine, de imi vine sa ma pitesc sub scaun? Imi pare ca mesajul vizual contravine taman textului si frumusetii sale. Credeti-ma ca sunteti suficient de impunator „numai” prin scris. Se vede ca sunteti foarte tanar. Credeti-ma, nu aveti nevoie de „stimulente” vizuale. Parerea mea (si a lui Vacaroiu)!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru CLEJ: (9-8-2009 la 00:00)

    Responsabilitatea plasării acestei poze a lui Ovidiu îmi aparține și ea va rămâne acolo, pentru că reprezintă foarte bine cararacterul său iconoclast și nonconformist.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Dora: (9-8-2009 la 00:00)

    pentru Petru Clej:
    Parerea Dvs!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • ovidiu ivancu: (9-8-2009 la 00:00)

    Stimata doamna Dora
    Nu pareti a fi genul de cititor care sa fie inspaimantat de o fotografie. Atata timp cat va mutumeste textul, totul e in regula.Va multumesc pentru aprecieri

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • gioia: (9-8-2009 la 00:00)

    tv patrunde in toate casele de la cea mai selecta la cea mai umila..pt anumite persoane e singura sursa de informatie-educatie…deci ce vedem si ce auzim?
    vedem si auzim prezentatori de stiri care se pronunta cam asa:”un grup de etnie rroma…..”sau-„sirianul a facut dres…..”statul evreesc”..(total incorect)
    si ce vedem? decolteuri super generoase in timpul interviului foarte serios cu un politician..si coapse descoperite cu aceasi generozitate la interviul unui cleric..

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru CLEJ: (9-8-2009 la 00:00)

    Nu e opinia mea, e decizia mea editorială pe care mi-o asum în integralitate. Mai mult, Ovidiu nu a protestat împotriva acestei decizii. Iar eu mă ghidez în munca de editor după principiul că nu poți mulțumi pe toată lumea tot timpul.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Dora: (9-8-2009 la 00:00)

    Domnului Iancu: ce copil sunteti!

    Era o tachinerie la adresa nevoii evidente a unui tanar teribil, extraordinar de dotat si care are foarte multe de spus: de a-si afirma interiorul. Inainte sa aflu ca domnul Clej a decis (desi cred ca domnia sa doar a selectat o fotografie, ea va apartine, nu-i asa?). Iar raspunsul dat domniei sale era o autoironie pe care nu am simtit nevoia sa o explicitez, tocmai pentru ca -observ- aici se vorbeste, in cunostinta de cauza, de istoria catavencilor; am presupus ca este supercunoscuta celebra imbecilitate abulica atribuita lui Vacaroiu („parerea mea”); chit ca Vacaroiu se pare ca nici nu le avea cu alcoolul si nici nu ar fi emis celebra sintagma. Cu care, insa, catavencii il tachinau sistematic. In cazul de fata era o suava autoironie, dragilor, razboinicilor!
    Ei, hai sa merg cu ingaduinta si mai departe: si eu am poze din tineretea frageda, nici pe departe atat de impetuoasa cu a Dvs. in materie de realizari, in care pozam cu degetelul ridicat. Si eram tare mandra de aceste posturi. Si cred ca ma necajeam la fel de tare cand cineva indraznea sa imi sugereze ceva mai multa detasare. Profesorul meu de PR de atunci.
    Una peste alta -vorba lui Manolescu- era un sfat prietenesc. Din cate imi amintesc tocmai ca accentuam substanta care nu ar fi avut nevoie, dupa parerea mea de „piarist”, de explicitari, de afirmari prin semne exterioare. Si, apoi, textul Dvs este atat de cald-uman si de puternic incat, la naiba, chiar nu cred ca aveti nevoie de „posturi”.
    Si mai era o tachinerie la fel de cald-umana la adresa faptului ca vi se vede semnul seriozitatii matrimoniale. Ceea ce iar este un indiciu despre structura Dvs. Un semn bun, foarte bun, nu mai fiti suspiciosi!
    Toate acestea erau tachinerii cald-umane pe un fond de coplesita si, din cate imi amintesc, declarata admiratie fata de forta scrisului si mai ales a continutului. Visez eu sau asa am scris?
    Chiar nu aveti simtul umorului? Va risipiti catapultele aiurea, cu cine nu trebuie! Cu drag si cu respect,
    D.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru CLEJ: (9-8-2009 la 00:00)

    Doamnă Dora,

    Sunt dezamăgit că privilegiați forma și nu fondul și, cum se spune pe românește, „small talk” comentariului serios. Revista noastră nu privilegiază astfel de comentarii. Asta n-are de a face cu simțul umorului și vă garantez că Ovidiu are un simț al umorului extrem de tranșant și nici nu e „copil”, așa cum îl taxați.

    Și dacă tot v-ați obosit să scrieți un text așa de lung pentru așa o chestiune minoră, puteați măcar să rețineți numele exact al domnului Ivancu (mult mai important decât fotografia care ilustrează articolul, dat fiind că e o dovadă de respect – sau lipsa lui). Dacă vă e greu, atunci vă recomand să folosiți copy/paste.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • ovidiu ivancu: (9-8-2009 la 00:00)

    Doamna Dora,
    am inteles modul dumnevoastra de a „tachina” si v-am raspuns in acelasi ton. Adevarul este ca nu imi prea pasa de fotografia care imi insoteste articolele. Petru a optat pentru ea si eu sunt de acord (nu gasesc niciun motiv pentru care as protesta). De altfel, in momentul in care o fotografie este publica (ea a fost postata pe siteul meu personal), e din start asumata. Cat despre presupozitia ca as fi „copil” sau „tanar teribil, extraordinar de dotat”, cu tot umorul de rigoare, nu prea cred ca sunt nici una nici alta. Dincolo de toate, insa, o intrebare ramane: e chiar asa important?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru CLEJ: (9-8-2009 la 00:00)

    Doamnă Perciali, folosiți cumva pluralul majestății?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • ovidiu ivancu: (9-8-2009 la 00:00)

    Stimata doamna Rodica Perciali ,
    Poate ca un rezumat al ecourilor nu ar strica. 1. Dna Dora apreciaza articolul meu, dar are rezerve in legatura cu fotografia 2. Petru ii raspunde, spunand ca e decizia lui editoriala. 3. Eu ii raspund doamnei Dora pe acelasi ton lejer, fara pic de incrancenare 3 Dna Dora interpreteaza raspunsurile drept „catapulte” si ma gratuleaza cu onorabilul epitet de „copil” 4 Atat eu cat si Petru incercam sa explicam ca discutia se desfasoara in gama minora. Si acum…interveniti dvs., doamna Rodica, somandu-ma sa imi cer scuze. Asta daca, desigur, „nu sunt copil”. Dupa care ma informati ca dvs. scrieti din America… Argumentul asta intr-adevar m-a emotionat pana la lacrimi. Va asigur ca si daca imi scriati din Somalia, era acelasi lucru. Din delicatete „copilareasca” nu voi face referiri la „sa aibe” si „ca chiar”. V-as ruga doar sa nu solicitati inutil scuze in numele altcuiva pentru o vina pe care nu o definiti. Cu drag, Ovidiu Ivancu. Va scriu din … Romania.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Rodica Perciali: (9-8-2009 la 00:00)

    My !..ce raspuns..

    Dsoara Dora,, va cer eu scuze..Si spr sa va ceara si Dl.Ivancu dac nu e atit de ocpil incit sa aibe nevoie de asemenea aparari draconice..

    Mi-a pierit piuitul..Dra mi se pare ca chiar asta uramaresc unii..

    Dl.Clej este editor la acest portal si nu dl,.Maier?

    Rugam lamuriri – cel putin pt. Romanian Museum and Romanian-American League

    Stiti, noi suntem in America ..nu in Romania si nici macar in Anglia..iar acest portal tine, pina una alta de America, domnule Clej..

    daca stiti ce inseamna America (inca..)

    Multumim,
    Rodica Perciali
    http://www.romanianculture.us

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Rodica Perciali: (9-8-2009 la 00:00)

    Dle Ivancu, va cer scuze, dar replicile mele cu dojeni nu va erau adresate..erau legat de raspunsul taios/obraznic chiar al Dlui Clej..

    atit dansei cit si mie pe alt posting..

    Da, am fost socata..mai ales cind am vazut cum a raspuns si altora..

    Multumesc amabilitatii dvoastra de a raspunde caci asa lamurim lucrurile..Am si eu vina de a fi scris prea multe si nu toate clare ieri- azi..In ultimile luni este o exceptie ..Cu Romania, fata de ultimii 19 ani, anul acesta, dincolo de 2-3 emailuri pe zi, nu am comunicat atit de mult din martie decind eram inca acolo..suparata ca munceam de 3 luni acolo, din nou degeaba..(una din suparareri era ca Dl.Udrea ..ca tot se vorbeste azi de greselile/abuzurile ei..nu stia – ca tot guvernul de altfel..vechi si nou – sa faca strategii de promovare si o vedeam INGROZITA la TV plimbindu-se cu decolteuri prin tara si prin EU.. iar noua ei sefa de cabinet nu parea sa stie nici macar ce rol are ca sefa de cabinet..) cautind colaboratori si incercind..tot fara rezultate.. sa angajez o secretara/asistenta de la distanta..tocmai p.tca cele multe pe care le avem de comunicat sa fie periate ca lumea iar unele restructurate …

    Si eu vad Romania acea pe care o numiti subterana,..nu este subterana este normala..dar ciudat este cum acesti oameni normali ii tin pe ceilalti pe umeri deasupra lor ca si cum ar fi niste ingeri Chagallieni si nu diavoli, cum nu-i trag de sfori la raspundere..

    Incerc de 20 de ani spre si in tara si mai de demult aici sa stimulez compatriotii sa se implice, sa activeze, aleaga..sa se ridice deasupra acestie nromalitati romanesti spre normalitatea tarilor active….dar inca nu vad motive de optimism..In schimb in tar sunt atieta lucruri frumoase incit de cele mai multe ori ierti uritul si raul..Asta e norocul Romaniei – frumusetea. De aceea oamenii au rezistat..si prin comunicare..dar ea era una civilizata..asa am crescut noi in comunism..SI ASA AM TRAIT IN EMIGRATIE.

    Numai in anii acestui deceniu/secol am simtit cum in Romania alunecare se produce o alunecare periculoasa spre necivilizatie (motivul p.tcare am hotarit, in 2002, sa mut sediul activitatii noastre din Romania de la Buc la Brasov e legat de mahalaua bucuresteana care napadise centrul si lumea devenise tot mai neserioasa….) ..si cum tartorul nr. 1 e televiziunea. si II ziaristii/unii, cam multi…si..nu spun ce numar..presedintele..(ca pe manelisti si alte aratari nu le poti condamna..poti sa nu-i (prea) arati si mai poti si/sau trebuie multe altele printre care, ca guvern inca centralizat, sa accentuezi necesitatea/importanta educatiei comportamentale (cum fac americanii) si nu numai intelectuale…

    Ingrijorarea multora si, evident si a mea, e ca prea multa lume din Romania aluneca in subteran..in timp ce cei care se feresc de asta simt ca trebuie sa paraseasca tara..
    Pina si dvoastra ati oucpat 3/4 din articol daca nu 90% cu subtanereitatea ..asa ca poate p.t restul mai cautati o metafora mai potrivita..ma mai gindesc si eu …dar nu miine..Acum e 2 noaptea si miine sa vad daca pot recupera timpul dat romanilor mei in aceste doua zile..cel putin , cu ajutorul Dlui Maier, incepe sa se produca COMUNICAREA..I multumim.

    Rodica Perciali
    http://www.romanianculture.us

    Rodica Perciali
    http://www.romanianculture.us

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru CLEJ: (9-8-2009 la 00:00)

    Doamna Perciali (despre care cineva din America – pe care tot o pomenește domnia-sa – și în a cărei judecată am o încredere absolută, că o dai afară pe ușă și intră pe geam sau în limba engleză busybody) ar trebui să înceapă lecțiile de civilizație cu propria persoană, mai ales când vorbește de obrăznicie (ca să nu spun tupeu).

    În ceea ce-l privește pe domnul Maier, au fost și alții doamnă Perciali care au încercat să tragă o linie de demarcație între noi, dar tentativele lor de a semăna discordia au eșuat lamentabil.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • gioia: (9-8-2009 la 00:00)

    rodica!!!
    pt ca nu mai sunt familiarizata cu limba romana..te-asi ruga,daca nu ti-e greu,sa postezi ideile si gandurile tale intr-o romaneasca mai simpla..si daca se poate ca subiectele sa fie tratate pe categorii..
    multumesc anticipat!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru CLEJ: (9-8-2009 la 00:00)

    Doamnă Dora,

    Vă atrag atenția că este ultimul mesaj off-topic pe care vi-l mai tolerez. Dacă doriți să comentați articolele pe fond bine, dacă nu, ecourile dumneavoastră nu vor mai fi postate.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Dora: (9-8-2009 la 00:00)

    Eheiiii, ce fu si ce iesi, neicusorule!

    Domnule Clej, ati luat-o fix prin aratura: unde „privilegiez” eu forma? Ca taman de asta era vorba in propozitie: ca un tanar remarcabil, de forta, nu are nevoie de semne exterioare, copilaresti adica, pentru a se afirma. „Parerea mea”! De restul nu ma mai ocup, pentru ca ma plictisiti. Bateti campii cu gratie!

    Stimata doamna Perciali,
    Am sentimentul straniu ca abia ati asteptat ca sa apara o controversa, ceva, cu cei doi pentru a va agata de „postant”. Ingenioasa miscarea Dvs., dar prefer sa pastrez distanta, indoindu-ma de buna Dvs. intentie. Asta, doar pentru ca imi displac smecheriile. Mai ales cele care imbraca forma atat de inselatoare a virtutii, speculand in acest timp presupusa mea vulnerabilitate in fata a doi domni. Vijeliosi, e drept, si peste poate de reactivi. Dar,cel putin, ei sunt sinceri! Dati-mi voie sa ma indoiesc de buna Dvs intentie. Poate ma insel, dar prefer sa fac fata singura preaplinului celor doi.

    Domnule Ivancu si nu Iancu, imi cer scuze! V-am pocit numele. Culmea este ca sunt dintre cei care chiar incearca sa scrie ingrijit pe net. Cu atat mai putin gresesc nume. Iata ca se intampla.

    Pentru domnul Clej, cu dedicatie, la final de telenovela: va risipiti cu cine nu trebuie. Pe deasupra, mai deveniti si predictibil. Imi scapa incarcatura cu care imi raspundeti. Carui fapt ii datorez onoarea?

    Cele bune!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Rodica Perciali: (9-8-2009 la 00:00)

    Draga Dle Clej,

    chiar va rog haideti sa ne potolim toti, fiecare cu ce e cazul..sau in general..

    Va rog eu, ca probabil ca sunt cea mai in virsta aici si, cum spuneam mai sunt si profesoara..nu pot vedea o clasa suparata pina la discordie.. ..inclusiv pe mine.Va cer si dvoatra scuze..macar de rigoare..

    Si va implor sa devenit mai tolearnt ca doaras ata cereau autorii articolelelor cum sunt D.Ivancu su DlMaier..sau sugerau..Nu-i asa??

    dar de retezatm, da trebuie ceva de genula sta comentariilor persoanel far leagtura cu ideile dar nu comentariilor off topic dac ele chiar sunt legate de topic..Diferentierea la noi, romanii trebuie sa o invatam de la americani..si altii mai civilizati din EU..

    Aluenacera de la topic la atac persoanl este problema..sa mai exersam..si dvoastra neaparat..

    ca dac sunteti modratorul si nu dl.maier, e nevoeid e un moderator BUN, nu-i asa?

    Multumim (din suflet….stiu ce urmeaza….de pionier..dar ..stiti, de ce nu..Suna bine pina la a al 3lea cuvint, cred ca stit care..dar noi toti stiam ca e ceva artificial ..si ne rumam viata..si nu a fost cea mai rea, cel putin a generatie mele..poate cea mai norocoasa; am inceoput sa ma intreb chiar dac nu cumva am fost rasfatati si de aceea pretindem prea mult ALTORA)

    Si dac nu ne dau, sa-i retezam??

    va rog, nu se poate sa continuati astfel…ne distrugeti..Asta vreti? ca stiti ca nu are cine sa faca acum un portal romanesc in diaspora si daca e sa trebuiasca sa vind eu la galeria magazin, da avem din plin ce vinde dar nu are cine..asa ca cine sa fac o alta publicatie..??Mai bine v-ati gindi cum sa o intariti pe asta si chiar sa faceti ceva sa fie cineva platit sa o dezvolte..

    ca altfel, dac credeti ca intoleranta si regulile dvoastra exprimate dur va ajuta..sau nu le puteti schimba ca cineva vi le cere pe care nu-l puteti refuza..ne retragem, nu este nic o bucurie si nic un cistig sa ne dam timpul si sufeltul pt. cei rai sau doar nedemocrati..sau doar prea duri..de care trebuie sa invatm sa ne ocupam altfel..

    Incep sa ma simt chiar rau..si vinovata..Si numai asta nu-mi mai trebuie ca si asa mi-e din ce in ce mai greu sa-mi duc natia pe umeri..aici..

    Iar familia mea abia asteapta SA NU MAI POT..CA E HIPERSATULA. A ajutat la inceput crezind ca alti romani se vor adauga..dar..de-a lungul anilor, mai ales ai acestui deceniu a fost exact pe dos, ca si in tara de altfel..(de la sute de romani si tinind cont de cei din tara, dupa 90, care au ajutat acolo..vreo 1000..am ajuns la citiva..ocazional..)

    Poate ca de aceea sunteti atit de inversunat, ma faceti curioasa sa aflu cine sunteti si ce scrieti..daca sunteti ziarist ca vad ca nu ati raspuns..

    Ropdica Perciali
    http://www.romanianculture.us
    .

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru CLEJ: (9-8-2009 la 00:00)

    Doamnă Perciali,

    V-aș ruga să abandonați acest ton de dirigintă la o școală primară de oraș de provincie și dacă doriți să vă fie publicate ecourile să comentați DOAR articolele (dacă se poate concis și coerent).

    Dacă doriți să vă lămuriți asupra politicii editoriale a revistei ACUM (unică în peisajul publicistic de limbă română) vă rog să citiți acest articol:

    http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=7897

    Vă atrag atenția că revista ACUM este o publicație INTERNAȚIONALĂ și nu a DIASPOREI.

    În sfârșit, dacă doriți să aflați despre cariera mea de jurnalist (veritabil, nu imaginar, ca dumneavoastră), v-am mai spus că aveți CV-ul în dreptul numelui meu de autor pe această pagină.

    Acestea fiind zise vă rog încă o dată să ieșiți din starea de agitație permanentă în care vă aflați, deoarece aici nu este freeex.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • gioia: (9-8-2009 la 00:00)

    rodica….e total neindicat…ba chiar nociv consumul de spirtoase in timpul scrierii unei postari…totusi iti multumesc caci m-ai aruncat undeva departe in copilaria mea in care caragiale-mi era alaturi si cetateanul turmentat ma facea sa rad cu gura pana la urechi!!!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.224.91.246