Catedrala ortodoxă este unul dintre simbolurile TimișoareiBanatul şi Timişoara de astăzi trăiesc timpul unei tranziţii, aidoma întregii Românii. O mare parte a vechilor familii care au conferit o identitate inconfundabilă regiunii au emigrat. Ea reprezenta segmentul inginerilor, muncitorilor constructori, mecanicilor, micilor meseriaşi, dar şi elitele profesionale. Indiferent de grupul de provenienţă, a plecat cea mai mare parte a vorbitorilor de limbă germană. Astăzi, mai mult decît în 1989, majoritatea vorbitorilor de română nu mai ştiu o altă limbă înafara limbii materne. Un număr relativ redus de elevi şi studenţi mai învaţă germana, acest aspect fiind vizibil graţie mai ales Liceului Nikolaus Lenau, Forumului Democrat German, Centrului Cultural German şi Catedrei de limbă germană a Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie a Universităţii de Vest. De exemplu, studenţii de astăzi ai univesităţii timişorene preferă cu mult mai mult engleza şi, mai nou, italiana. Emigrarea comunităţii germane şi a vorbitorilor români de germană, la care se adaugă dispariţia comunităţii evreieşti şi mutarea unui segment important al vîrfurilor culturale şi artistice de limbă maghiară la Budapesta şi Szeged, a produs o schimbare. Motivele emigrării în masă în ultimele două decenii nu au fost doar de natură economică, ci şi politică. Acestea din urmă au fost cauzate mai cu seamă de conservator-defectuoasa orientare a ideologiei partidelor aflate la putere. Golul rămas în urma plecărilor masive a vechilor locuitori a fost ocupat pe nesimţite de o populaţie venită din satele şi micile oraşe ale Banatului, dar mai ales din acelea ale Moldovei, Olteniei şi Maramureşului.
După 1989, Banatul nu a mai avut resursele umane necesare să asimileze noii veniţi, aşa cum s-a întîmplat în perioada interbelică sau în anii de după război, adică, în contextul altor schimbări politice. Setul de valori profesat de media populaţiei, acela ce dădea personalitate oraşului, s-a topit întrucîtva sub presiunea mutaţiilor demografice foarte rapide. Atracţia exercitată de Timişoara în ultimul deceniu şi jumătate se explică pe de-o parte prin aceea că aici s-a petrecut cel dintîi pas important al răsturnării dictaturii lui Ceauşescu, pe de alta, prin aceea că fiecare locuitor al României a aflat că în acest oraş şi în această regiune întotdeauna s-a trăit mai bine decît în restul ţării.
În pofida scăderilor şi schimbărilor amintite, resursele naturale, poziţia geografică, încă prezenta multi- şi interculturalitate sau multiconfesionalitate, numeroasele şi admirabilele iniţiative private, investiţiile germane, franceze, austriece, maghiare şi preferinţa unor grupuri semnificative de italieni de a fi prezente permanent în viaţa industrială şi comercială a oraşului şi a regiunii, arată că interesul pentru dialog pe tema descentralizării administraţiei şi pe tema integrării europene a României a rămas unul foarte important. Ceea ce este de dorit să intereseze acum – mai degrabă decît originile şi tradiţiile comunităţilor lingvistice şi religioase ale Banatului de odinioară ori ale Banatului contemporan– este identificarea alternativei de gîndire culturală şi politică pe care lumea unei regiuni transfrontaliere o poartă în setul de valori moştenit. Vechile şi noile produse intelectuale conţin iniţiative şi inovaţii, dezbateri de idei, şcoli de avangardă, teatru şi muzică experimentale, deschidere spre cunoaştere şi interpretare. Şi pentru că nu economia face politica, am să spun că şansa Banatului este legată de formularea unui ideal civic şi cultural-politic în care să se regăsească locuitorii săi, ai României şi ai zonei central-sud-est europene. În temeiul exemplelor trecutului, întrevăd că Banatul poate şi este de dorit să devină o poartă spre Europa a cetăţenilor României. Asociată cu Szeged şi Novi-Sad, Belgrad, Budapesta şi Viena, Timişoara are nevoie de un imbold spre a putea colabora mai intens cu aceste oraşe în cadrul viitoarelor euroregiuni. Cred, o dată intrată în competiţie, chiar va avea cîştig de cauză în temeiul geografiei, al identităţii sale multiple. O reformă profundă a învăţămîntului, autentice şi stabile elite vor face mai unitare şi mai atractive atît Banatul, cît şi capitala lui, introducîndu-le în circuitul zonal şi continental .
Cît priveşte ideea de mit, ea poate fi readusă în discuţie în cazul în care admitem neajunsurile semnalate mai sus şi care oricînd pot fi însoţite de altele. Chiar şi aşa, nici un cercetător nu va susţine că o societate multiculturală – în cazul de faţă aceea a Banatului – supravieţuieşte doar graţie vorbitorilor mai multor limbi ori numărului fiecarei comunităţi. În realitate, multi- şi interculturalitatea invocată este aceea ce reprezintă o stare de spirit, iar ea se regăseşte astăzi în Banat în simbolistica din casele locuitorilor săi, în obiceiurile de familie, în dialectul local al limbii române, în particularităţile social-culturale ale vieţii cotidiene, în fizionomia arhitecturală a oraşelor şi satelor de cîmpie şi de munte, în discursurile ecumenice ale înalţilor prelaţi ortodocşi şi catolici, în proza şi în istoriografia produse de mediile scriitoriceşti şi universitare, în comunităţile italiană (sînt 15.ooo de italieni rezidenţi) şi arabă, nou constituite, etc.
În sfîrşit, patriotismul bănăţean este manifest în sensul său multi-şi intercultural ca niciunde altundeva în felul în care sportul rege a fost şi este înţeles şi practicat la Timişoara. Ripensia – echipa simbol a fotbalului românesc interbelic -, a demonstrat cum se construieşte un model de echipă graţie culturii civice a jucătorilor săi plurilingvi. Aidoma ei, Politehnica zilelor noastre, întruchipează trăsături similare, probînd că ştie să exploateze pilda trecutului şi să pună la lucru virtuţile complementare ale jucătorilor provenind din orizonturi cultural-confesionale foarte diverse. Iată de ce coabitarea istorică, dar şi aceea a multiplelor culturi şi religii din Banatul contemporan este o bogăţie ce merită nu numai să fie luată în considerare, ci şi exploatată în beneficiul Europei în ansamblul său. Chiar şi sărăcit ori recent uşor marcat de confuziile de valori din Balcanii limitrofi, multi- şi interculturalismul bănăţean rămîne o pildă credibilă în formarea unui Homo Europaeus sintetizînd idealurile lumii moderne şi postmoderne.