infern la purtător
eram în primul an de gazetărie băteam la maşină un articol oarecare
a venit Gabi m-a chemat în biroul redactorului şef
spune-i că vin imediat aduc atunci şi articolul
Răsucitu zicea să laşi totu baltă şi să mergi la el de urgenţă
în câteva minute am terminat i-am răspuns eu precipitat mă irită la culme
să mă întrerupă cineva pe când scriu chiar atunci a sunat telefonul
a răspuns Natalia imediat mi-a pasat receptorul
e şefu cu tine vrea ce te mocăi atâta nu ţi-a spus Gabi că e urgent s-a răstit el la mine
am coborât imediat în biroul Răsucitului
lucra la editorialul pentru numărul de a doua zi
în birou mai erau patru sau cinci persoane surescitate
vorbind toate deodată
redactorul şef le-a făcut semn să se potolească mergeţi cu el într-o altă cameră
relataţi-i ce mi-aţi spus mie
şi ce n-aţi apucat încă să o faceţi
către mine îţi notezi tot întreabă ce unde când şi cum s-a petrecut
cui i s-au întâmplat toate astea după care vii din nou la mine să stabilim strategia
reportajului pe care o să-l faci la faţa locului
să aflăm şi de ce s-au întâmplat cele pe care ţi le vor spune dumnealor
oamenii se potoliseră deocamdată
am mers cu ei în holul de lângă scara ce ducea la etaj
am închis uşa de la secretariat să nu-l deranjăm pe Bogdan
îi dicta Anei un articol îl dactilografia cu o viteză pe care o invidiam cu toţii
băteam la maşină ca nişte lăptărese
ne-am aşezat la masa din hol care pe unde am apucat mi-am pregătit carnetul şi pixul
am început să-i întreb metodic cum îmi atrăsese atenţia onor redactorul şef
atent să nu uit regula de bază a gazetăriei ce cine unde când şi cum
din babilonia aia de voci am înţeles limpede doar un lucru
erau revoltaţi de ceea ce se întâmpla la cooperativa Timpuri Noi
făcuseră grevă în ziua de salariu i-am rugat să aştepte puţin
oamenii erau la capătul răbdării mi-au spus că se întorc la serviciu
dacă nu vin într-o juma de oră dau foc la toată şandramaua
m-am întors Răsucitu recitea editorialul
mi-a aruncat o privire a revenit asupra hârtiilor
e grav domnule redactor şef ştiam
situaţia-i explozivă oamenii ăia sunt în stare de orice
du-te cu ei ai grijă ce faci
aş vrea să-l iau pe Bebe
Bebe a plecat cu Bogdan la Mediaş
îmi era ciudă cu Bebe Pozaru aş fi avut mai mult curaj
mergi acolo vezi care-i baiu nu uita să vorbeşti neapărat cu doamna Peligrad
nu vă supăraţi cine e doamna Peli
doamna Peligrad e şefa de secţie credeam că ştiai de dumneaei a fost nu de mult în redacţie
habar n-aveam de acea doamnă Pelinumaiştiucum
habar n-aveam ce-i cu adevărat gazetăria eram angajat de doar câteva săptămâni
la Vocea Secaşului cotidian local la care colaborasem mai bine de un an
cu articole şi mai ales comentarii aveam multe de comentat
în acei primi ani de după revoluţie după amarnica tăcere impusă în iepoca de aur
delegaţia greviştilor plecase secretara m-a atenţionat că mă aştepta
afară o femeie o înnebunise cu văicărelile ei fără cap şi coadă plus că fuma
ţigară de la ţigară de-alea puturoasele fără filtru i-am spus că aicea nu-i afumătorie
ea m-a repezit eram cu ţigara în mână da io fumez Pall Mall lights
chioara naibii ai observat-o câtu-i de saşie am dat-o-afară cu toate protestele ei
că-s în grevă şi noi trăbă să fim de partea lor de parcă ei ne plăteşte
femeia e corabia diavolului spunea unul dintre personajele din Numele trandafirului
femeia mă aştepta afară în faţa redacţiei era într-adevăr saşie
fuma ca o şerpoaică mă aşteptase să-mi arate drumul
să mi se plângă de un necaz pe care-l avea cu alţi chiriaşi din curtea în care locuia
i-am promis că voi cerceta şi această plângere
gest de slăbiciune datorat lipsei mele de experienţă şi de discernământ
cum se va dovedi mai târziu
între timp trecuserăm de Biserica dintre Brazi femeia a cotit-o brusc
pe o fundătură îngustă n-aş fi găsit-o prea lesne dacă aş fi făcut drumul de unul singur
am ajuns într-o curte mică şi întortocheată grupuri de oameni întărâtaţi
vociferau fluierau înjurau făceau semne obscene le arătau pumnii poliţiştilor ce păzeau
intrarea în clădirea administraţiei pe care era scris cu litere enorme
Cooperativa Timpuri Noi Sediul Central
din spatele poliţiştilor m-a îndemnat să intru în clădire o femeie în vârstă
purta un halat impecabil în comparaţie cu hainele mizere ale protestatarilor
aceştia nu m-au lăsat mai întâi să vedeţi în ce condiţii lucrăm
m-a îndemnat un muncitor prinzându-mă uşurel de braţ
am presupus că e unul dintre capii greviştilor aşa şi era oamenii
se dădeau la o parte din faţa noastră l-am urmat
şchiopătând vizibil s-a îndreptat spre o clădire fără etaj nu prea mare
prost întreţinută avea tencuiala scorojită acoperişul şubrezit
e atelierul de bachelită mi-a spus călăuzul
a deschis uşa l-am urmat înăuntru m-am pomenit într-o antecameră a infernului
m-a trăznit duhoarea m-au orbit aburii prin pâcla maronie
s-a apropiat de noi un omuleţ şonticăind a urmat un scurt schimb de priviri
omuleţul ne-a făcut semn să-l urmăm după câţiva paşi am ajuns
în faţa unei maşinării diforme înălţându-se până sub tavan la maşinărie
erau conectate tot felul de cabluri şi furtunuri hardughia făcea o larmă cumplită
din ea izbucneau ritmic aburi cafenii duhnind a plastic încins
înaintea drăcoveniei cocoţat pe un scaun înalt robotea un ins scheletic
a oprit utilajul a coborât de pe scaun
am băgat de seamă că are unul dintre picioare mai scurt decât celălalt pe care-l îndoise
destul de mult ca să poată avea cât de cât stabilitate
uite domne în ce condiţii lucrăm profită de noi că suntem handicapaţi
că nu ne angajază nimeni în altă parte ne ţine în putoarea asta fără ventilaţie
a trebuit să spargem geamurile deschidem din când în când uşa ca să intre aer
iarna îi ceva de groază din faţă ne-ncinge presa de bachelită
din spate ne-ngheaţă curenţii ne dă nişte salarii de mizerie de-aia au făcut colegii grevă
dar dumneata ai participat la grevă m-am interesat eu
pe noi ne-a ameninţat că dacă oprim producţia ne dă afară şi aduce alţi nenorociţi
doară are de unde alege
cine am vrut să ştiu mi-am scos carneţelul notând febril
întrebarea mea a rămas fără de răspuns muncitorii au plecat capetele în pământ
călăuzul m-a privit stăruitor am înţeles că nu trebuie să insist
nici măcar nu le mai dă spor de toxicitate nici lapte nu au mai adus de câteva luni
cine
o să aflaţi imediat mi-au arătat întreg atelierul se mai aflau aici trei prese
muncitorii spuneau adevărul
eram indignat aici am greşit din nou
mai întâi am tras concluziile fără să aflu şi poziţia conducerii
în al doilea rând le-am promis că le voi face publice nemulţumirile
la ieşirea din atelier ne aştepta o tânără probabil o funcţionară mi-am zis
nu m-am înşelat era contabila aveam să aflu puţin mai târziu
ne-a transmis că doamna ingineră ne aşteaptă în birou am urmat-o
greviştii ne-au huiduit ne-au ameninţat că ne belesc
câinele care latră nu muşcă încă
am ajuns într-un birou spaţios bine iluminat aerul era respirabil
ne aştepta impasibilă doamna cea în vârstă o remarcasem în spatele poliţiştilor
m-a poftit să iau loc i-a făcut călăuzului semn să plece
am insistat ca acesta să rămână doamna ingineră a trecut cu uşurinţă
peste acest incident acceptând fără comentarii pretenţia mea
a început să-mi prezinte poziţia conducerii argumentând-o sec
a trimis-o la biroul contabilitate pe tânăra ce ne însoţise
a revenit în câteva momente c-un vraf de dosare era limpede
erau pregătite din timp doamna ingineră în timp ce le frunzărea citea din ele
o înşiruire de cifre tremuram de indignare detaşarea acestei doamne
Peligrad şefa de secţie aşa s-a prezentat
mă scosese din sărite la întrebările mele tăioase a răspuns cu o rafală de cifre seci
dovedeau fără tăgadă susţinea dânsa bilanţul negativ al atelierului de piese din bachelită
se datora exclusiv productivităţii scăzute atelierul aducea pierderi
trăgea în jos întreaga secţie ea l-ar fi închis fără şovăire
nu se îndura să-i arunce în stradă pe bieţii handicapaţi
pe un ton dur liderul sindical călăuzul
i-a reproşat că nu s-au făcut investiţii că nu s-au adus utilaje noi performante
că nici măcar nu s-a încercat rezolvarea problemei ventilaţiei din atelier
doamna Peligrad l-a ascultat răbdătoare ne-a propus
să o însoţim la atelierul de cartonaj sindicalistul s-a opus
nu aveam nici un motiv
s-o refuz am urmat-o îmi stârnise invidia vârstnica doamnă
pentru stăpânirea de sine pentru dezinvoltura cu care se mişca în atare situaţie ostilă
la cartonaj ordine şi disciplină aerul era curat încăperile spaţioase oamenii erau calmi
vorbeau pe un ton potolit sau glumeau în timp ce lucrau
am remarcat că nu priveau la cartoanele pe care le mânuiau
din care confecţionau cutii de diverse forme şi mărimi
sunt nevăzători sau persoane cu acuitate vizuală redusă a precizat inginera Peligrad
vedeţi atelierul acesta este rentabil de-abia putem face faţă comenzilor
de ce nu-i recalificaţi pe nenorociţii de la bachelită
doamna Peligrad a surâs subţire
pentru că refuză nu ştiu să facă altceva mai bine zis nu sunt în stare
v-am mai spus menţinem atelierul ăla doar de mila lor
‘ţi mila mă-tii
mai amară ca moartea este femeia
doamna Peligrad s-a întors spre ieşire am urmat-o
iată-ne din nou în biroul ei de şefă de secţie
şi cei de-afară am interpelat-o arătând spre greviştii din curte
ce-i cu ei
ei de ce protestează
de ce mă întrebaţi pe mine
iarăşi avea dreptate am dat să plec mi-a întins mâna
transmiteţi-i salutările mele domnului Răsuceanu
i-am aruncat un săru mâna scrâşnit am ieşit în curte m-am oprit la primul grup
de protestatari am aflat de la ei că erau muncitori de la întreţinere
ceilalţi grevişti erau fie manipulanţi fie şoferi fie paznici
cu toţii nemulţumiţi de salariile sub orice critică liderul sindical mi-a spus
că se negociase la sânge cu cei de la conducerea cooperativei
că se izbeau de acelaşi şi acelaşi argument productivitatea e scăzută
salariile nu pot creşte câtă vreme nu creşte productivitatea un cerc vicios
le-am promis că voi scrie un articol beton în care să prezint întregii opinii publice
situaţia de la Timpuri Noi altă greşeală
din greşeală în greşeală spre umilinţa finală
eram hotărât să scriu un articol dur
să acuz pe un ton vehement exploatarea acelor nenorociţi
când am intrat în redacţie secretara mi-a spus că Răsucitu vrea neapărat
să stea de vorbă cu mine
am aruncat o privire în biroul redactorului şef uşa rămânea aproape tot timpul deschisă
era înăuntru doar nea Tarcea secretarul de redacţie aplecat asupra hârtiilor
ştiam unde ne era şeful
şefu a zis să mergi la subredacţie mi-a comunicat secretara mi-a făcut cu ochiul
asta mai lipsea dacă Răsucitu era matol nu te mai puteai înţelege cu el
o lua pe filozofie absolvise filozofia cu osutătreişpe ani în urmă
dacă îi ţinea companie Grecu profesorul de la catedra de istorie antică a universităţii
sau te-miri-ce alt intelectual din grupul de chibiţi ai gazetei
cu greu îl mai puteai rupe de acolo
în crâşmă nu puteam să vorbesc cu redactorul şef despre infernul
din care tocmai mă întorsesem
subredacţia era un bar ordinar din vecinătate în care se afundau Răsucitu cu acoliţii lui
imediat ce-şi scrisese articolul de fond
ceea ce însemna că ziarul era ca şi încheiat nu şi munca de gazetar
care nu constă doar în anchete şi reportaje cafeneaua e la fel de importantă
nefiind un simplu loc de pierdere a timpului şi banilor ci un club
unde se dezbăteau cestiunile arzătoare la ordinea zilei unde se bârfea
unde mai ales se schimbau informaţii şi unde se întretăiau zvonuri şopârle şi alte alea
unde se dezleagă mai bine limbile şi se leagă mai bine relaţiile
decât înaintea unor ceşti de cafea aburindă şi a unor pahare de votcă contrafăcută desigur
n-aveam de ales redactorul şef mă simpatiza
de la el deprindeam din mers meseria tot el îmi taxa fără cruţare greşelile
dacă mergeam după el la subredacţie nu mai apucam închiderea ediţiei
nu mă puteam ţine de cuvântul dat greviştilor de la Timpuri Noi
la timpuri noi tot noi
am intrat în bar am încremenit Răsucitu era la masă şi cu Grecu şi cu CN Pică
cel mai redutabil polemist dintre confraţii de la Drumul liber
fostul Drum Nou ziarul concurent
văzându-mă şeful a făcut un semn jovial remarcase ezitarea mea
i-a întrebat pe comeseni dacă mai iau un rând a mers cu mine până la bar
să facem comanda în timp ce barmaniţa pregătea cafeaua
Răsucitu m-a întrebat cum a fost la Timpuri Noi
e jale
ştiu şi-mi pare nespus de rău pentru nenorociţii ăia
mi s-au tăiat picioarele
dar doamna Peligrad a făcut mari servicii ziarului
adică
adică ne aduce în mod constant şi ritmic comenzi de publicitate
mare publicitate am rămas interzis
nu-mi punea pumnul în gură mi-o astupa cu o cafea şi o votcă
contrafăcută şi aia
aşa că nu te pripi mai aşteaptă niţel
ai puţintică răbdare
mai dă mâine un telefon să vezi cum a evoluat situaţia
dup-aia
după aceea scrie o notă pe un ton neutru şi o dăm la faptul divers
acum hai la masă că ne aşteaptă amicii veseli
am luat tava cu votcile şi cafelele în micul bar nu erau chelneri
să deservească cele patru mese
m-am alăturat grupului de interese diverse ascultând şi nu prea bârfele de cafenea
ce să fi făcut
ce să fi făcut îmi zic eu acum cu amărăciune
să-ţi fi dat demisia îmi răspund uşor de zis îmi plăcea să fiu gazetar
în Secaş apăreau doar două cotidiene al nostru şi Drumul liber
la acesta din urmă erau loazele ziariştii cu Fane Gheorghiu la bază trepăduşii
regimului de tristă amintire
noi cei de la Vocea Secaşului reprezentam regimul de veselă amintire
constat eu acum mai bine zis de penibilă amintire
de vreme ce tranziţia reprezintă o perioadă tulbure ca epoca fanariotă
a doua zi la prima oră urcând în cuşca cu maimuţe camera
pe care o împărţeam cu ceilalţi reporteri Camelia Popa m-a întrebat cum a fost
unde am replicat fără nici un chef
cum unde nu mă interesează cum v-aţi beţivănit cu Răsucitu la subredacţie
i-am povestit totul Camelia a pufnit maliţioasă
de ce nu mă mir ştiai că Traian adică redactorul şef
Traian Răsuceanu şi cu Peligrădeanca sunt vecini în vila din Ştrand
de unde să fi ştiut am verificat şi aşa era
a doua zi după şedinţa de dimineaţă Răsucitu m-a oprit pentru o nouă repriză de instruire
mi-a spus să am grijă ce scriu m-am înfuriat
am lăsat totul baltă greviştii m-au mai căutat de vreo două ori
femeia cea saşie cu probleme de spaţiu locativ mi-a telefonat în câteva rânduri
chiar m-a oprit la un moment dat pe stradă apostrofându-mă
am ridicat din umeri a neputinţă şi dezolare
nu ştiam să fac compromisuri eram un justiţiar
cel puţin asta îmi plăcea să cred dădeam cu toroipanul în dreapta şi în stânga
fără frică de urmări începusem să prind curaj pe măsură ce căpătam experienţă
însă atunci când cu tulburările de la Timpuri Noi am fost un laş
un nimurug cum se spune pe Valea Secaşului
ce mai pot face acum pentru a-mi răscumpăra greşelile
deocamdată nu ştiu
aducându-mi iarăşi aminte de Numele trandafirului
am recitit de curând cartea lui Eco
îmi zic va trebui să fac în aşa fel de parcă aş avea la dispoziţie întreaga eternitate
Sibiu, 11 iunie 2009
Mihai Medrea