După participarea la Reuniunea Consiliului Afaceri Generale şi Relaţii Externe de la Bruxelles, ministrul afacerilor externe, Cristian Diaconescu, s-a deplasat luni la Roma, unde a întreprins o vizită de lucru, la invitaţia omologului său italian, Franco Frattini.
Parteneriatul strategic care funcţionează în continuare între România şi Italia, dialogul şi relaţiile foarte strânse care se manifestă în plan politic şi economic vor ajuta la rezolvarea priorităţii pe care o au cele două state în acest moment în ceea ce priveşte comunitatea românească – „siguranţa cetăţenilor italieni şi români care trăiesc în ambele ţări şi respectarea legii şi a principiilor statului de drept pentru ambele categorii de persoane” –, a conchis şeful diplomaţiei române, la finalul convorbirilor cu omologul său italian.
„Cetăţenii români sunt cetăţeni europeni cu drepturi şi obligaţii egale în spaţiul european, iar România nu va lua nicio măsură care ar limita vreunul din aceste drepturi, incluzându-l aici şi pe cel la liberă circulaţie”, a declarat Cristian Diaconescu în cadrul conferinţei comune de presă care a urmat întrevederii.
Franco Frattini: După cum ştiţi, am avut împreună cu colegul, ministrul Diaconescu, o ocazie de a ne întâlni la Roma, împreună cu Consiliul de Externe de la Bruxelles şi am avut multe argumente, bineînţeles legate de acele probleme de interes comun ale celor două ţări pe scena internaţională, dar şi raporturi bilaterale, dar, bineînţeles că am avut şi o tema care cred că interesează în mod deosebit şi anume aceea a prezenţei semnificative a unei comunităţi româneşti în Italia – cam un milion de persoane – şi, bineînţeles, o prezenţă în România, nu trebuie să uităm de aceasta, sunt cam 20.000 de firme italiene care dau de lucru miilor de persoane. Deci, există o prezenţă a întreprinzătorilor italieni extrem de răspândită în România. Punctul de plecare este simplu, şi anume, Italia a fost întotdeauna unul dintre susţinătorii cei mai importanţi ai intrării României în UE. Eu am fost, întâi ca ministru de externe, pe urmă ca vicepreşedinte la Comisia Europeană, şi sunt convins astăzi că a fost o valoare adăugată această intrare a României în UE. Sigur că pe urmă, atunci când se vorbeşte de un milion de persoane, care trăiesc în marea majoritate în Italia respectând legea şi muncind, noi le recunoaştem acestor persoane o contribuţie importantă pe care aceştia o aduc la creşterea şi la produsul italian. Bineînţeles că există şi cazuri în care vorbim de mii de persoane cetăţeni români şi care au, în calitate de cetăţeni europeni, aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii italieni, dar bineînţeles că şi cu aceleaşi datorii. Acestea sunt persoane care au comis delicte. Sunt unele cazuri în care diferite tribunale italiene i-au condamnat cu sentinţă definitivă – e vorba de un număr nu foarte mare ridicat, dar sunt persoane – şi acesta este primul punct al poziţiei italiene pe care îl exprimăm cu prietenie colegului Diaconescu – şi noi considerăm că atunci când există persoane condamnate definitiv pentru că au comis o infracţiune este normal ca aceste persoane să execute condamnarea în ţara lor de origine, în cazul acesta România. Pe urmă, există şi alte cazuri, vorbind iarăşi de câteva mii de persoane, care sunt acuzate de infracţiuni în anumite cazuri, este vorba de infracţiuni care au fost aproape comise în flagrant, hai să spunem aşa, dar este evident că noi aşteptăm decizia magistraţilor. Bineîneles, în aceste cazuri, noi suntem convinşi că legile italiene care sunt legi drepte, dar riguroase în ceea ce priveşte criminalitatea românească, italiană, franceză, finlandeză, aceasta nu are absolut niciun fel de importanţă, acele legi trebuie să fie în totalitate aplicate şi noi vorbim de acest lucru.
Vorbind de solicitarea pe care am făcut-o şi care am aflat deja răspunsuri în ceea ce priveşte o mai mare colaborare a autorităţilor române cu Italia. Este vorba de o colaborare – şi aceasta este o altă solicitare pe care eu am formulat-o – ar trebui, după părerea mea, să crească, prin trimiterea unui contingent mai mare de operatori de poliţie română specializată în ceea ce priveşte criminalitatea urbană, acele infracţiuni care sunt infracţiuni de alarmă socială, violenţele, violurile, răpirile, crimele, pentru o colaborare mai intensă şi pentru o cunoaştere mai mare, pe care poliţia, în acest caz, o are faţă de persoane care aparţin comunităţilor naţionale. Cea de-a treia problemă despre care am vorbit cu colegul meu este problema acordului-cadru care o leagă pe Italia de România este un acord care include drepturi şi obligaţii reciproce, şi eu consider că se poate, în lumina aplicării acelui acord, să ne aşezăm împreună aşa cum suntem, ca ţări care împărtăşesc istorie şi prietenie în comun, şi să reflectăm asupra posibilităţii de a întări aceste acorduri bilaterale. Sunt acorduri bilaterale care deja sunt în vigoare, care trebuie să fie mai bine aplicate, o parte dintre acestea, iar o altă parte trebuie să fie aduse la zi în ceea ce priveşte posibilitatea de a revedea o colaborare mixtă, pentru că eu doresc să putem face ceva cât mai repede posibil. Închei /…/ această reflecţie pe care eu v-o împărtăşesc este aceasta, şi anume că, în acest moment, avem nevoie din partea prietenilor români de un semnal foarte clar, aceeaşi colaborarea pe care noi o avem între instituţii, între guverne – guvernele noastre colaboreaază în toate materiile excelent, la nivel economic colaborarea noastră este impecabilă şi bineînţeles că poate să se îmbunătăţească şi mai mult. Acelaşi tip de mesaj este fundamental pentru opinia noastră publică, tocmai pentru a spune cât mai clar ceea ce a fost spus chiar şi astăzi la Conferinţa episcopilor din România, care au trimis un mesaj de mare importanţă morală, condamnând pe aceia care aici, în Italia, comit infracţiuni. Cu acelaşi mesaj, noi suntem gata să-l dăm şi opiniei publice în România şi să spunem, după cum am spus şi în seara aceasta, că noi avem un milion de persoane cum trebuie şi alte persoane care comit infracţiuni. Aceasta este părerea mea, pentru că faţă de cei care comit infracţiuni nu avem toleranţă, nu avem faţă de italieni şi bineînţeles că nu avem faţă de nimeni care comite astfel de infracţiuni atât de teribile. Este un mesaj, nu generalizăm, nu facem comunicări care se referă la un popor, la o ţară, ci se fac afirmaţii precise care spun că cel care a comis o infracţiune şi a fost condamnat este normal să se întoarcă în ţara sa şi să execute acolo condamnarea, iar cel care nu este în condamnat va urma căile justiţiei italiene, iar cel care va comite infracţiuni va fi condamnat, cel care nu, bineînţeles, că va continua să fie primit în Italia ca un prieten, ca un cetăţean european, ca o persoană care face bine. Acesta este mesajul, după mine important, pe care /…/ aşteptăm şi sunt sigur că o să vină dinpartea unei ţări prietene, din partea unui guvern prieten, tocmai pentru că nimic nu poate să afecteze raporturile noastre, nici măcar criminalii, pentru că este vorba despre persoane care au făcut infracţiuni oribile, şi noi nu putem să le acceptăm. Dar aceasta, bineînţeles, că nu poate să ducă pe nimeni să dubiteze în ceea ce priveşte corectitudinea întregului popor, poporul român şi cei care trăiesc în mod legal respectând principiile noastre. Aceasta este, în rezumat, spiritul din care îmi doresc să /…/ tema principiului asupra restituirii celor care au fost condamnaţi, ca să continue această condamnare în conformitate cu o regulă europeană cu care noi suntem de acord, dar care încă nu a intrat în vigoare, dar, printr-un acord bilateral, putem să o implementăm, iar prin munca noastră împreună putem să lucrăm în acel acord-cadru, pentru a vedea cum putem să aducem la zi şi să-l modernizăm. În acelaşi timp, prin comunicare, pentru a spune opiniei publice a noastră, că România este nu numai o ţară prietenă, dar este un prieten pentru Italia, dar susţinem în aceeaşi măsură că noi vedem în instituţiile româneşti o determinare pentru a combate, ajutându-ne venind aici, pe cei care comit infracţiuni. Vă mulţumesc foarte mult.
Cristian Diaconescu: Mulţumesc, Franco, doamnelor şi domnilor, pentru prezenţa dumneavoastră şi interesul manifestat de ambele părţi în legătură cu concluziile dialogului pe care l-am avut cu colegul meu şî prietenul meu, ministrul afacerilor externe italian. În continuare putem afirma cu tărie că relaţiile de parteneriat privilegiat între România şi Italia funcţionează, sunt foarte strânse, profunde şi, mai ales, de perspectivă. În continuare putem afirma că există dialog şi există angajare deplină de partea ambelor părţi pentru a rezolva problemele pe care le avem, probleme care pălesc în faţa conţinutului de substanţă al relaţiilor politice, al relaţiilor economice, al relaţiilor bilaterale şi pe terţe pieţe între România şi Italia. Mărturie stau deciziile, parteneriatele pe care România şi Italia le-au dezvoltat de-a lungul timpului, sprijinul pe care Italia, partener strategic, l-a acordat României în procesul de integrare euroatlantică, în procesul de integrare în Uniunea Europeană, acolo unde domnul Franco Frattini a avut o contribuţie extrem de importantă. Mărturie stau declaraţiile, afirmaţiile, sentimentele militarilor italieni, care, alături de militarii români, atât în Irak, cât şi în Afganistan, ca şi pe alte teatre de operaţiuni, au dovedit faptul că împreună ştiu să aleagă între valoare şi nonvaloare, ştiu să proiecteze ceea ce noi numim democraţie şi funcţionarea statului de drept. Mărturie stau cele 27.000 de companii italiene care funcţionează în România şi aproape 27.000 de companii româneşti care funcţionează în Italia, oameni de afaceri care întreţin un raport economic şi de schimburi aproape de 12 miliarde între cele două ţări. Sunt argumente puternice, care în acest moment ne fundamentează oponia că orice problemă poate să apară în planul relaţiilor noastre poate fi rezolvată într-un spirit de respect reciproc. Acum avem o prioritate în ceea ce priveşte comunitatea românească siguranţa cetăţenilor români şi italieni în cele două ţări şî respectarea legii şi a principiilor statului de drept pentru ambele categorii de persoane. Am discutat cu domnul ministru Frattini faptul că avem suficiente argumente pentru ca pe baza dialogului tehnic de perspectivă să înlăturăm această problemă. Totodată, avem problema unei percepţii, care, din păcate, pas cu pas, şi-a făcut loc în societatea italiană. Să ştiţi că în egală măsură ne preocupă şi siguranţa cetăţenilor români, iar a generaliza la nivelul unei comunităţi fapte sau trăsături este un gest profund injust, poate brutal. Dar nu suntem în acea fază. Vreau să vă spun că, în acest moment, vom discuta aspectele tehnice privind aplicarea Acordului din 2003, vom discuta modul în care, în plan bilateral, având o toleranţă zero faţă de infracţionalitate, indiferent de unde provine aceasta, vom putea să punem în aplicare pârghiile şi instituţiile statului, ca şi, repet, nivelul foarte bun de cooperare dintre cele două ţări. Vor fi luate măsuri prin care participarea reprezentanţilor Ministerului de Interne, reprezentanţilor Ministerului Justiţiei în ceea ce priveşte aprofundarea cooperării bilaterale, inclusiv în legătură cu aplicarea legii, vor fi – în perioada următoare – argumente din nou, sperăm noi, pozitive în legătură cu dezvoltarea acestei relaţii. Vreau să vă spun că şi noi, în România, domnule ministru, avem nevoie de un semnal clar din partea italiană în legătură cu spiritul de cooperare care trebuie să prevaleze până la cele mai profunde niveluri ale societăţii italiene, ca, de altfel, şi ale societăţii româneşti. Sigur că stigmatizarea unei comunităţi nu face parte dintr-un astfel de demers, dar, repet, sunt convins că, plecând de la fondul deosebit de bun al relaţiilor bilaterale, aceste elemente treptat-treptat vor fi înlăturate. Totodată, vreau să vă asigur de întreaga cooperare a instituţiilor româneşti, vreau să vă asigur că discutând direct şi aplicat în legătură cu problemele care apar într-o ţară sau alta le putem rezolva fără ca aceste probleme să dobândească o dimensiune exagerată la nivelul societăţii româneşti saui societăţii italiene. Vă mulţumesc încă o dată pentru spiritul de cooperare, vă mulţumesc încă o dată pentru acest dialog şi în continuare suntem încrezători în legătură cu faptul că ceea ce spunem şi facem între instituţiile noastre va avea un impact cât se poate de bun în viaţa cetăţenilor noştri români şi italieni, în egală măsură cetăţeni europeni.
Întrebări şi răspunsuri
-: Mulţumim pentru aceste intervenţii. Este destul de târziu şi avem posibilitatea să ascultăm patru întrebări – două din partea ziariştilor români şi două din partea ziariştilor italieni. Aş începe cu o întrebare din partea ziarului român.
Mihaela Crăciun, Televiziunea Naţională Română: Domnilor miniştri Diaconescu şi Frattini, aţi discutat concret despre un proiect comun al celor două guverne, pe termen lung – ţinând cont că atât în România, cât şi în Italia sunt cetăţeni europeni, cu afaceri, cu familii, integraţi atât în societatea românească, cât şi în cea italiană? Mulţumesc. Pentru domnul Franco Frattini şi, apoi, pentru ministrul român de externe.
Franco Frattini: După cum vedeţi, şi /…/ despre un proiect pe termen mediu sau lung între România şi Italia înseamnă doar să vorbim pentru a dezvolta raporturi ulterioare, care, oricum, sunt excelente, raporturi care, după cum s-a spus şi de către ministrul Cristian Diaconescu, dar şi de mine, au văzut zeci de mii de firme, dar şi muncitori care lucrează fără nici un fel de problemă. Este clar că acesta este proiectul nostru strategic pe termen mediu, să facem din Italia primul partener comercial al României, să facem din Italia primul investitor în România, să continuăm să îmbunătăţim rapoartele noastre – aceasta este strategia noastră pe termen mediu. Pe urmă, sigur, avem şi acţiuni urgente. Noi trebuie, bineînţeles, să răspundem, pe de o parte, nevoii profunde de siguranţă pentru cetăţenii italieni care sunt speriaţi şi în mod obiectiv sunt speriaţi pentru ceea ce se întâmplă şi, deci, trebuie să spunem cu foarte mare claritate că acele persoane care comit infracţiuni trebuie pedepsite, iar poporul român este un popor prieten, european, ca şi noi şi, bineînţeles, are tot dreptul să trăiască şi să muncească în ţara noastră. Acestea sunt reacţiile urgente pentru ceea ce se întâmplă în fiecare zi, aceasta este distincţia pe care trebuie să o facem. Dar, bineînţeles că, după cum ştiţi şi voi, cei dintre dumneavoastră care trăiesc în Italia, ştiu că noi, dacă întrebăm o sută de cetăţeni italieni de ce le este frică, ei spun că le este frică de criminalitate, nu spun că de criminalitatea românească, dar le este frică de persoanele care violentează, care omoară. Deci, noi trebuie să protejăm cetăţenii de frica lor, deci trebuie să fim foarte severi cu cei care comit infracţiuni. Este obligaţia noastră să primim de la ţara prietenă care este România o reacţie puternică pentru a putea să prindem criminalii şi să-i deferim justiţiei.
-: A doua întrebare pentru un reprezentant al presei italiene. Vă rog.
Jurnalist italian: Bună seara, domnule ministru Frattini, domnule ministru Diaconescu. Întrebarea este pentru oaspetele nostru român. Tocmai pentru a nu face o contrapoziţie între italieni şi români există o scrisoare publică, care a fost scrisă de către reprezentanţi ai Asociaţiei românilor în Italia, muncitori cinstiţi în Italia, care, adresându-se autorităţilor române, solicită o mai mare fermitate, dând posibilitatea ca celor care comit crime să se întoarcă în România pentru a putea să execute această condamnare şi cu ceva în plus, tocmai pentru că au pătat imaginea României. Şi v-aş întreba dacă există iniţiative concrete pe care Guvernul român doreşte să le întreprindă pentru a putea să pună piedică acestui val de crime care creează o mare preocupare. Şi îmi permit să mai întreb încă ceva – tocmai pentru că a fost o foarte mare de cetăţeni români în Italia şi sunt deschise frontierele, chiar dacă Acordul Schengen nu este încă în vigoare până în 2011, vreau să întreb dacă există o coordonare cu poliţia italiană, acolo unde există persoane care au precedente penale? Mulţumesc.
Cristian Diaconescu: Aţi pus o întrebare globală, cu mai multe… Încerc să vă răspund în spiritul ei sau, mă rog, a ceea ce am dedus din întrebareadumneavoastră. Sper că nu sunteţi într-o profundă eroare. Discutăm despre cetăţeni europeni care au drepturi şi obligaţii egale în întreg spaţiul european, atât din punct de vedere al responsabilităţii faţă de legea penală din toate ţările membre ale Uniunii Europene, cât şi faţă de dreptul de a fi protejat de legea ţării în care se află şi muncesc. În egală măsură şi eu pot să întreb care este răspunsul autorităţilor italiene faţă de cetăţenii români care cad victime unor infracţiuni de acelaşi fel. Infracţiunea nu are cetăţenie, infracţiunea nu are naţionalitate. Datoria noastră este să luăm toate măsurile care ne stau la dispoziţie din punct de vedere instituţional pentru a preveni şi pentru a combate. Nu, nu vom lua absolut nici o măsură de a limita dreptul la circulaţie. Noi, cei ieşiţi din comunism, l-am câştigat foarte greu şi este vorba de un drept al unui popor, dar, pe de altă parte, avem într-adevăr responsabilitatea ca cei care se află în afara României, ca cei care se află în afara Italiei să se comporte cu acelaşi respect faţă de legile ţării în care trăiesc pentru o perioadă limitată de timp, la fel cum le pretindem în ţara noastră. Aceasta regula şi aceasta este valoarea care, sigur, trebuie apărată, trebuie apărată prin cooperare şi nu prin confruntare. Instituţiile statului român, italian, german au obligaţia să coopereze şi să identifice toate măsurile adecvate din acest punct de vedere, fără a se contrapune una alteia, respectând suveranitatea fiecărui stat şi demnitatea cetăţeanului europeran din fiecare stat şi protejându-l şi pe cetăţeanul italian şi pe cetăţeanul român de un act imoral sau injust. Aşa văd eu lucrurile şi, repet, ceea ce noi vom face împreună cu partenerii italieni este tocmai în ideea de a ieşi în întâmpinarea acestei situaţii şi nu voi accepta niciodată, nici în cea mai mică sau nesemnificativă interpretare faptul că un incident se poate răsfrânge împotriva unei comunităţi. Este împotriva moralei şi este împotriva oricărei valori.
– Încă o întrebare din partea reprezentantului presei româneşti.
Mihaela Iordache: Bună seara, sunt Mihaela Iordache, corepondentul Antena1 – Antena3 în Italia. Am o întrebare pentru domnul ministru de externe italian Franco Frattini. De dimineaţă încă, agenţiile de presă italiene, apoi au fost preluate şi de către agenţiile româneşti de presă, au prezentat o declaraţie a domniei voastre şi anume faptul că Italia ar cere garanţii României pentru ca infractori români să nu mai ajungă în Italia. Întrebareaeste în ce mod vedeţi această afirmaţie pusă în practică, cum putem opri persoane la graniţă sau în ce cadru legal să fie oprite persoanele să circule liber atâta timp cât şi persoane care au un cazier până la urmă circulă liber – aceasta este întrebarea mea – în Italia şi în Europa? Vă mulţumesc.
Franco Frattini: Este extrem de simplu tabloul legal în care noi trebuie să operăm. Tabloul legal înseamnă control la frontioeră, înseamnă Acord Schengen, care este încă în vigoare şi, conform acestui Acord Schengen, fiecare persoană care intră într-un spaţiu precum cel italian, care este un stat inclus în Acordul Schengen, în comparaţie cu România, care încă nu este membru al Acordului Schengen, trebuie să obţină un paşaport şi, din partea poliţiei de frontieră va exista un control, nu va fi blocat decât dacă există un mandat de captură internaţional şi atunci bineînţeles că va fi oprit, dar ceea ce noi considerăm că trebuie să fie făcut este ca, în anumite cazuri – autorităţile române deja au făcut – atunci când intră în Italia provenind din România şi se prezintă la controlul paşapoartelor o persoană care în România a comis delicte sau în Italia deja a comis delicte şi s-a reîntors în România şi vine din nou în Italia noi aşteptăm o comunicare, ca să fie informată autoritatea italiană, iată, că astăzi, la aeroportul din Bucureşti s-a îmbarcat o persoană pentru Roma şi această persoană este cunoscută în ţara noastră cum că a făcut infracţiuni. Nu putem să o blocăm, tocmai pentru că este libera circulaţie, dar prin colaborare putem informa poliţia italiană şi dumneavoastră înţelegeţi că aceste este modul corect tocmai pentru că nu împiedică libera circulaţie, dar permite poliţiei italiene să facă ceea ce poliţia italiană în acel caz al face şi anume individualizează persoana, o vede când ajunge în Italia, unde se duce să doarmă, ce face şi dacă, eventual, va comite din nou infracţiuni. Dar, dacă nu o face, pentru că a decis să muncească în mod cinstit, este o altă problemă, dar noi suntem informaţi şi aceasta este colaborarea pe care noi o solicităm şi care, în anumite cazuri, s-a făcut prin intermediul acestei comunicări. Nu există niciun secret spunând că acei responsabili ai /…/ adolescentei de 14 ani au fost individualizaţi chiar şi datorită colaborării cu agenţi ai poliţiei române şi nu este un secret, nu este un mister, erau fotografii, am cerut ajutor şi ne-a fost dat acest ajutor. A fost o colaborare, poliţia noastră a lucrat mai bine. Aşa înţeleg eu colaborarea.
Este foarte bună repetarea unui principiu, şi anume că românii, ca delincvenţi în Italia sunt o infimă minoritate şi aceasta este foarte important, dar spunând aceasta nu înţeleg atenţia care se acordă asupra detensionării în Italia şi în România. S-ar putea să greşesc eu şi mi-aş dori să nu fie aşa, dar impresia mea este că ţara noastră atrage mai mulţi delincvenţi, poate pentru că este o ţară mai comodă unde să vii şi să comiţi infracţiuni, dar, în conformitate cu ceea ce spune ministrul român al justiţiei, aceia care au fost condamnaţi în Italia din 2007 până astăzi au cerut 157 de transferuri în închisorile româneşti. Deci, problema este a prevenirii sosirii în Italia şi acea semnalizare în aeroport este o problemă legată de funcţionarea unui acord bilateral, care, datorită acelor motivaţii pe care aţi spus-o dvs. că din 900 de condamnaţi definitiv a funcţionat foarte bine doar pentru câteva zeci de cazuri. Noi cerem – iată de ce eu am solicitat colegului şi prietenului Diaconescu să reflectăm împreună cum putem să aducem la zi acel acord tocmai pentru că acel acord, poate datorită unei întârzieri de aplicare, chiar şi a solicitărilor din partea italiană, dar noi am început o acţiune pe care acum o continuăm în a solicita să preia aceşti deţinuţi sau pentru funcţionarea acestui acord, care nu a funcţionat în mod complet, informaţia este cea pe care a spus-o şi Ministerul de Interne român, deci din 900 de condamnaţi definitiv în Italia, nu ştiu, 10-15 deţiunuţi au fost restituiţi României. De ce principiul este foarte important? Motivaţia este extrem de simplă: e un principiu european pentru că în 2006 s-a ajuns la un acord la nivel de Consiliu de Miniştri european şi acest principiu stabileşte că deţinutul condamnat în mod definitiv va executa această pedeapsă în ţara sa de reşedinţă, în acea ţară tocmai pentru că suntem toţi europeni, va întâlni acelaşi standard de respectare a condiţiilor sale – aceasta este regula europeană – pe care ar gasi-o chiar şi în ţara de domiciliu. Noi tocmai din această cauză, pentru spirit european este normal ca, dacă un criminal comite o infracţiune şi e condamnat în mod definitiv în România, Italia îl va prelua într-o închisoare italiană şi viceversa. Iată de ce vorbeam de a reflecta asupra aducerii la zi a acestui acord bilateral. Solicitarea mea este ca acei 900 de deţinuţi condamnaţi definitiv să se întoarcă să execute pedeapsa în România. Aceasta depinde astăzi de un acord bilateral. Din 2011 va fi aplicarea unei legislaţii europene, care din 2011 va fi obligatorie. Deci noi anticipăm cu doi ani acea regulă care oricum va deveni obligatorie. Deci faptul că miniştri de interne, de justiţie şi cu acordul colegului Diaconescu se vor putea întâlni pentru a discuta cum să facă acest acord cât se poate de efectiv este un fapt definitiv.
Cristian Diaconescu: /…/ analiza din punct de vedere tehnic, legislativ, operativ, cum doriţi dumneavoastră, implementarea acestor acorduri. Sigur că avem toată disponibilitatea din acest punct de vedere, repet, ca, în ceea ce priveşte hotărârile definitive de condamnare, modul de executare a pedepselor să fie stabilit pe cale bilaterală, dar vreau să vă spun un lucru foarte clar: este vorba de o analiză de la caz la caz. Aici nu se poate pune problema, în Europa modernă şi în state membre ale UE de expulzare. Ca să fie foarte clar de la bun început. Mulţumesc.
Franco Frattini: Tocmai pentru că expulzarea se referă la cetăţeni care nu sunt comunitari. Aici ne referim la cetăţeni europeni. Vă mulţumesc foarte mult, la revedere.
http://www.mae.ro/