Din lipsa unor noi teme de dezbatere publica, presedintele Traian Basescu a redeschis cartile mai vechi ale principalului lui rival Adrian Nastase si a inceput sa-l plagieze, fara sentimentul ca ar face o impietate, caci modurile lor de gandire si de exprimare sunt mai asemanatoare decat am putea crede.
In “Informare privind concluziile delegatiei parlamentare care a vizitat judetele Covasna si Harghita” Adrian Nastase scria in octombrie 1997 despre romanii care sunt prigoniti in propria tara, despre epurarea etnica pe care o fac maghiarii si despre imbunatatirea configuratiei etnice in Secuime. La mai bine de 11 ani de atunci, Traian Basescu reia aceleasi teme, cu aceleasi cuvinte, cu speranta ca discursul lui va avea parte de acelasi impact ca cel al lui Adrian Nastase, caci si contextele social-politice sunt asemanatoare. Si atunci Romania era in pragul unei mari crize economice, cu disponibilizari masive de personal, cu banci in pragul falimentului, cu o imagine negativa pe plan extern si cu o coruptie generalizata.
In fata acelor probleme (la care guvernarea PDSR contribuise din plin) Adrian Nastase agita problema Secuimii ca o sperietoare menita sa distraga atentia de la responsabilitatile care ii reveneau pentru gestionarea defectuoasa a tarii. Si, intr-adevar, problema maghiarilor care i-au alungat pe romani din Covasna si Harghita atat in 1990, dar mai ales dupa venirea la guvernare a UDMR in 1996, a avut ecouri mai puternice decat s-ar fi putut astepta. Pe fondul tensiunilor interetnice din fosta Iugoslavie si al redesteptarii sentimentelor nationaliste in preajma semnarii tratatelor cu Ungaria si Ucraina, tema maghiarilor din Secuime a inflamat spatiul public romanesc la cote neasteptat de mari. Sute de intelectuali au luat atitudine fata de problema maghiara. George Pruteanu agita in Parlament legea obligativitatii predarii elevilor maghiari a istoriei si geografiei in limba romana. Tema unei universitati cu predare in limba maghiara era dezbatuta cu mare patima, contrapunandu-i-se ideea universitatii multiculturale.
Numeroasele dezbateri pe tema relatiilor interetnice au scos din actualitate temele legate de jefuirea banilor publici, a bancilor, despre organizarea de tip mafiot a administratiei, despre coruptie, despre o tara aflata in incapacitate de plata, inglodata in datorii uriase, intrata adanc intr-o criza fara precedent, cu o inflatie galopanta, un somaj ridicat si o rata a saraciei nefiresc de mare. Toate aceste lucruri pareau nesemnificative in fata pericolului maghiar. Membrii coalitiei aflate la guvernare se certau intre ei pe aceste teme, iar aceste dispute aveau reverberatii puternice la nivelul oamenilor simpli. Odata aruncata samanta urii interetnice, ea a incoltit rapid, sporind bazinul electoral al PRM la cote la care nu s-ar fi asteptat nici cei mai infocati adepti ai lui Corneliu Vadim Tudor. Problema maghiarilor a reconfigurat harta politica pentru ani indelungati, readucand stanga la putere, desi parea definitiv compromisa.
Traian Basescu redezgroapa acum securea urii, cu speranta ca va recastiga puterea cu aceiasi usurinta cu care a recastigat-o Adrian Nastase in anul 2000. Mai ales ca beneficiaza de sprijinul unui consilier care atunci, il slujea cu devotament pe liderul PDSR – ma refer la Sebastian Lazaroiu. Si de sprijinul intregului aparat al fostei securitati si al actualelor servicii secrete. Cum PDL si PSD au o istorie indelungata a exersarii discursului nationalist, ce incepe de la organizarea impreuna a manifestatiilor din Targu Mures in martie 1990 (sub egida FSN-ului), strategii xenofobi de la Cotroceni s-au gandit ca virusul nationalist poate fi din nou inoculat populatiei, mai ales ca acum beneficiaza de intreaga logistica a aparatului guvernamental si de mult mai multe surse media decat in trecut. Caci odata aruncata in spatiul public aceasta boala a antimaghiarismului, ea inflameaza nu doar sufletele si mintile celor din Secuime, ci si pe ale celor din Giurgiu, Botosani sau Dolj, care traiesc in comunitati romanesti compacte si care, din nestiinta, se revolta plini de sfanta indignare in fata obrazniciei unor straini care vor sa distruga aceasta tara.
Ura interetnica este asemenea unui virus care, odata instalat, reformateaza intregul sistem de gandire in jurul unei spaime supreme, stergand toate celelalte probleme altadata importante sau alterandu-le iremediabil. Etapele inocularii lui sunt acum bine-cunoscute; popoarele din Balcani au fost infectate de multe ori cu acest virus si un vaccin care sa-l distruga definitiv inca nu a fost descoperit. Cei care l-au aruncat in spatiul public au folosit aceiasi reteta, acelasi limbaj: epurare etnica, prigoana sarmanilor nostri conationali de catre niste ticalosi de alta etnie. Au folosit din plin serviciile secrete, s-au revoltat cu profunda manie in fata camerelor de luat vederi impotriva dusmanilor straini. Au sorbit ei insisi cu nesat pocalul urii interetnice in ascensiunea spre varful puterii in regimul comunist. De aceea limbajul lui Traian Basescu seamana izbitor de mult cu cel al lui Adrian Nastase.
In 1998, in fata isteriei nationaliste care acaparase dezbaterile publice, am organizat o cercetare a relatiilor interetnice in Covasna, Harghita si Mures. Rezultatele acelei cercetari au fost sintetizate in cartea „Dimensiunile urii interetnice in Secuime”, aparuta la Editura BCS in doua editii, in 1998 si 2001. Va invit sa cititi capitolul „Secuii si romanii – evolutia unei neintelegeri” pentru a vedea cum s-a nascut si a evoluat ura in aceasta zona si care sunt miturile care o hranesc. Desi scris in urma cu 11 ani si jumatate, el redevine actual datorita lui Traian Basescu. Din Secuime imi vin mesaje tot mai nelinistite: oamenii se aduna si discuta ce atitudine sa ia fata de autoritatile de la Bucuresti, intre ei s-a renascut o solidaritate in fata spaimei comune.
Mitingul de sustinere a liderilor lor in administratia centrala le-a aratat ca astfel de manifestari sunt inutile, iar sprijinul autoritatilor din Ungaria va conta prea putin. Unii se gandesc serios sa paraseasca tara, caci nu mai vor sa mai traiasca stresul anilor `80-90, nu mai au putere sa reziste unei noi agresiuni facuta de liderii unor partide fata de care si-au aratat constant buna-vointa. Mandri ca au reusit sa reziste asalturilor antimaghiare ale lui Ceausescu, Iliescu si Nastase si ca au putut sa-l imblanzeaza pe acesta din urma in ultima lui guvernare, secuii nu mai vor sa mai faca fata unui nou asalt. Batranii isi anunta fiii plecati prin tari straine sa le pregateasca un adapost pentru viitorii ani ai puterii lui Traian Basescu. Adultii prevad un exod de mari proportii a populatiei din Secuime, in aplauzele unei majoritati romane isterizate de presedintele ei. In sondajele de opinie maghiarii isi declara admiratia fara margini fata de conducatorul statului, asa cum in trecut si-o declarau fata de Adrian Nastase, pentru a-i mai topi fervoarea urii. In speranta ca nu va reincolti samanta xenofobiei si de aceasta data, va trimit acest articol, cu rugamintea sa-l transmiteti si cunoscutilor dumneavoastra, asteptandu-va in acelasi timp cu interes reactiile, opiniile si parerile despre aceasta tema a relatiilor romano-maghiare.
Ștefan Bruno este președintele Biroului de Cercetări Sociale
Asta arata inca odata cat de josnic si penibil este pentru o tara ai carei politicieni si oameni de stat mustesc in mocirla mediocritatii.
Solutii? Propuneri?
Impresia mea personala este ca titlul acuzator al articolului depaseste argumentatia din textul sau.
Nu am avut nicodata pana acum intelegerea ca discursul si atitudinea lui Traian Basescu in raport cu interesele din Tinutul Secuiesc sunt asemanatoare cu cele ale unor notorii predecesori politici pe aceeasi tema.
In context, mai cred ca autonomia si descentralizarea pe criterii moderne, europene si bazata pe legi constitutionale in vigoare ar putea aduce in viitor semnificative beneficii economice regiunilor autonome.
Mihai, punctul de plecare al acestui articol este declarația lui Traian Băsescu de la începutul luni::
Reporter: “Credeţi că în Ţinutul Secuiesc se poate realiza o autonomie teritorială? Dacă da, când?”
Traian Băsescu: „Niciodată! Pentru că România este definită ca stat unitar, naţional, suveran. Niciodata România nu va accepta conceptul de drepturi colective pentru minorităţi”.
Citește te rog articolul lui Tihi de aici http://limbacailor.wordpress.com/
Petrica,
Cred ca Traian Basescu ar fi putut sa se abtina negand ideea de autonomie pentru totdeauna, pentru Tinutul Secuiesc sau pentru oricare zona/regiune. N-are de unde sa stie, iar lumea se mai si schimba in gandire sau perceptie, in ani sau sute de ani.
Iar notiunea de „niciodata” este una dintre cele mai relative, in general.
Totusi, aceasta zicala patetica nu justifica, in opinia mea, apropierea lui Traian Basescu de promotorii urii romani-maghiari consacrati – asa cum titlul si continutul articolului par sa sugereze.
Trebuie sa mentinem echilibru si ponderare in exprimare, dinspre toate directiile, si mai ales in raport cu dimensiunea realitatii.
Mihai,
Eu cred că articolul, deși prezintă o opinie critică la adresa lui Băsescu, este extrem de argumentat, evident asemănându-se cu punctele de vedere exprimate de numeroși unguri din România care sunt îngrijorați de poziția lui Băsescu.
Faptul că articolul e scris de unul dintre cei mai reputați sondori ai opiniei publice în an de alegeri prezidențiale ar trebui să atragă atenția.
Nu am publict studiul pe larg al BCS, care avea 12000 de cuvinte, dar Ștefan Bruno nu face parte din categoria celor care vorbesc după ureche.
As dori sa integrati informatiile furnizate de domnul B. in contextul urmator: dupa parerea mea, nu numai secuii pleaca ingrijorati din tara, ci si numerosi romani continua se plece. Colegii mei pleaca pe capete. Peste tot, oamenii pun in migratie sansa de a iesi vii din acest cazan ce da in clocot. Exista o teama mai ales de necunoscut si de incertitudine, si nu de o forta anume.
Personal – ocupandu-ma adesea de analiza discursului prezidential – nu am sesizat in discursurile presedintelui un autentic target antimaghiar, cat o doza – uzuala la domnia sa -, de amatorism, de a gafa in legatura cu unele teme care sunt pe placul boborului, capitalizabile politic la modul villain, desi cu riscul de a-l depasi din punctul de vedere al argumentatiei.
Pastrand proportiile, tema ungurilor este, pentru un presedinte roman aflat in campanie electorala, precum este tema populatiei de culoare pentru un presedinte american, sau precum tema arabilor pentru un presedinte israelian: o retorica de initiere in arta conflictului intern.
Atentie, va rog, si la campaniile de influentare cu care media ori diversele agentii ies de multe ori din adevarata realitate, avand tendinta de a recomanda adevarurile lor virtuale, la fel cum si politicienii rupti de realitate impun adesea discursuri tributare cliseelor si nu domeniului realitatii. Prin discriminare pozitiva se poate hiperboliza un eveniment oarecare, la fel cum cu un singur exemplu, insa prost developat, se poate obstructiona un adevar total opus.
In atari momente confuze, trebuie de vazut cine ce are de castigat atunci cand sustine o chestie.
Petrica,
Observatia mea nu este legata de faptul ca articolul este critic la adresa lui T. Basescu.
Si desigur, nu contest abilitatile si calificarea autorului. Dimpotriva.
Am remarcat doar o disproportie. Disproportiile, indeosebi din partea specialistilor, pot amplifica adesea ingrijorarile.
multumesc domnule Clej pentru informare.
deci tiradele dlui. Bruno au ca baza numai declaratia de la Budapesta privind autonomia. trebuie sa ai foarte multa imaginatie ca sa gasesti ceva amenintator in ea.
credeam ca este ceva de genul: „treceti batalioane romane Carpatii” !
cand colo este ceva echivalent cu „gata mai lasati prostiile ca avem criza economica pe plan international si numai inca un parlament ne mai lipseste”.