Dilema acestor zile a împărţit lumea în două tabere pro şi contra Israelului. Aproape toate ziarele, mari şi mici, sunt cuprinse de febra dezbaterilor pe tema râzboiului din Gaza, drept sau nedrept şi, rezultatele au fost nu mai puţin commentate chiar şi în magazinul nostru, Acum, pe marginea articolelor Dlui Gross sau al Rabinului Lerner.
Din România am aflat că Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca a dat o declaraţie a Societăţii Culturale Româno-Israeliene privind situaţia din Gaza, care in cele şase puncte din declaraţie arată că Hamasul s-a instalat la putere prin violenţă atacând organizaţia palestineană Al Fatah, pentru ca apoi să atace Statul Israel cu rachete. Ca urmare Israel a intervenit in Gaza pe 27 decembrie 2008 pentru a distruge infrastructura teroriştilor Hamas, care s-a dovedit iresponsabil şi inpardonabil provocând repulsie şi revoltă pentru o minte lucidă. In concluzie este menţionat că terorismul nu e ste o soluţie, iar statele recunoscute de comunitatea mondială trebuie să se bucure de o securitate neştirbită. Contribuţia culturală a popoarelor trebuie preţuită şi moştenirea culturală a Israelului e una dintre cele mai d! e preţ ale omenirii. Soarta Israelului este răspunderea evreilor dar şi a lumii iudeo-creştine şi a creştinităţii, a umanităţii lumii civilizate.
Paradoxal. Gaza a fost trecută sub control Palestinian de guvernul Ariel Sharon cu speranţa că în proprie autonomie va reuşii să prospere în beneficiul locuitorilor ei. Nu asta este ceea ce a rezultat. În realitate arabii au dovedit în mai mult de-o singură dată că ei nu sunt interesaţi cât de puţin să formeze un stat Palestinean. Ocazile au fost multiple: în 1937 Comisia Peel a recomandat împărţirea Palestinei; zece ani mai târziu, în 1947 Naţiunile Unite au recomandat acelaşi lucru şi ca urmare a luat fiinţă statul Israel; apoi de-a lungul a două decade de tentative de pace inţiate de trei preşedinţi americani, la Madrid, Oslo, Camp David ori The Road Map, şansele formării statului Palestinian au apărut şi ratat de fiecare dată. Dar lumea arabă nu a fost interesată ca palestineni să aibe un stat al lor. Interesul arabilor a f! ost acela de a zădărnici creare statului Israel, distrugerea lui şi eradicarea acestui stat de pe mapele lumii. Toată energia şi războaiele purtate dea lungul a şase decenii au avut ca scop distrugerea Statului Israel. Acelaşi lucru a urmărit încă de la formarea ei ei PLO condus de Yaser Araft, acelaşi scop este urmărit de Hesbolah şi Hamas şi acelaşi lucru se reflectă din retorica preşedintelui Iranului, Mahmud Ahmadinejad. Mă întreb dacă toată această tevatură se rezumă numai la atât?
Din ce în ce mai mult apare clar că în spatele lumii musulmane cele mai radicale elemente ale culturii islamice au reuşit să domine prin intimidare, teroare şi ideologie totalitară bazată pe perceptele coranului, masele de credincioşi musulmani.
Elocvent mi se pare exemplul Libanului care a fost singurul stat majoritar creştin in Orientul Mijlociu. După 1940 când a obţinut indepenţa de la francezi, a devenit o ţară democratică cu universităţi recunoscute în întrega lume care era frecventată de studenţi de pretutindeni, pentru că Libanul avea graniţe deschise. Cultura, comerţul şi artele au cunoscut o perioadă de înfloritoare renaştere. Cu timpul când balanţa demografică a început să se schimbe în favoarea musulmanilor, lucru ce se întâmplă astăzi pretutindeni pentru că în cultura poligamă musulmană fiecare bărbat poate avea patru neveste şi nenumăraţi copii, influenţa lor a devenit mai pregnantă, dar situaţia continua să fie în control.
După1970 când regele Husein a dat afară pe Palestineni din Jordan, în horificul Septembrie Negru, omorând mii de palestinieni, singura ţară care le-a permis azil, a fost Libanul, datorită politicii graniţelor deschise. Odată stabiliţi în Liban, Palestinenii s-au unit cu elementele redicale islamiste din Siria şi Yaser Arafat a creat aici taberele de luptă contra Israelului, lucru ce nu a reuşit să facă în Jordan, fiind expulzaţi. În aceeaşi măsură, cu sprijinul Siriei, musulmanii au creat organizaţii paramilitare îndreptate împotriva populaţiei creştine şi a armatei naţionale libaneze. Au creat puncte de control pe toate şosele naţionale persecutând metodic pe creştini, alungându-i din gospodăriile şi oraşele lor spre graniţa de sud cu Israelul. In 1974 creştinii din Liban au devenit prizonieri în propria lor ţară cu ! drepturi limitate de mişcare, trăind mai mult în adăposturi îngropate în pământ şi ţinuţi fără hrană, lumină, căldură şi mijloace de întreţinere.
Teritoriul Libanului a fost folosit tot mai mult pentru actiuni teroriste, raiduri şi bombe împotriva populatiei din nordul Israelului şi în 1982 când Israelienii au intrat în Liban înaintând până la Beirut, maşina de propagandă finanţată şi organizată de Siria, Iran şi alte ţări arabe a dezinformat întreaga lume democratică şi a dat naştere la demonstraţii de protest anti-israeliane. Creştinii din Liban au revenit pentru o scurtă perioadă la viaţă normală, fapt pentru care au rămas recunoscători Israelului. Astăzi Libanul, ţara care a găzduit refugiaţii Palestineni cu compasiune, înţelegere şi toleranţă, a fost transformată intr-o ţară a Islamului, pământurile ei au devenit câmpuri de antrenare în acţiuni teroriste şi Hesbolah, sub scutul şi indrumarea Sirienilor, a devenit puterea ! necontestată a ţării. Faima trecută a Libanului de ţară paşnică, ţară a luminii, poreclită Micul Paris, s-a stins ca amintirea unui vis uitat.
Acelaş lucru pare să se întâmple astăzi şi în Europa. De curând vizitând Italia am rămas surprins văzând aproape la fiecare colţ de stradă maşinile carabinierilor şi poliţişti pretutindeni. Ghizii locali plimbă turiştii în mai toate colţurile oraşelor, cu excepţia anumitor cartiere unde nu intră nici măcar poliţia guvernamentală. Dacă ceri să mergi şi în aceste locuri, eşti sfătuit să le eviţi. Acelaşi lucru în Paris, Londra, Amsterdam sau Insbruk. In aceste cartiere constaţi că te afli într-o lume diferită, cu firme, limba şi port diferit în care vezi pe stradă femei ascunse în spatele unor mantii ce le deformeaza trupurile, cu capete şi uneori şi ochii acoperiţi, cu o droaie de copii în jur mergand în spatele bărbaţilor lor ca nişte umbre.
Din ce în ce mai mult cresc moscheie măreţe la întretâieri de şosele şi periodic la sărbătorile mahomedane zona respectivă este inundată de enoriaşi si maşini care blochează în întregime zona. Numărul enoriaşilor musulmani este în continuă creştere, planurile primăriilor prevăd construcţia suplimentară a mai multor moscheie în timp ce bisericele creştine locale au un număr din ce în ce mai redus de credincioşi. Oraşe ca Amsterdamul, Marseille sau Malmo în Suedia sunt pe sfert islamizate. Populaţia musulmană tânără, sub 18 ani predomină în multe oraşe şi fapt interesant, antenele TV satelit în cartierele lor nu sunt îndreptate spre staţiile locale, ci spre locurile lor de baştină. O statistică in Olanda arăta ca în 1909 erau numai 54 de mahomedani, în 1960 erau 1399, in 1994 erau 458,000 iar în 2004 num&! #259;rau 944,000. In Europa trăiau în 2007 peste 54 milioane de musulmani, dar nu asta e problema. Adevarata problema este aceea că ei refuză să se integreze cu populaţia locală. Fidelitatea lor faţă de ţara şi regimul care i-a primit este inferioară fidelităţii faţă de Islam. O treime din numărul musulmanilor din Franţa nu se opun sinucigaşilor terorişti. In Anglia, mai mult de o treime dintre studenţii mahomedani sunt de părere că ar trebui create Califate Universale, iar o jumătate din musulmanii Olandezi sunt îngăduitori faţă de atacul de 11 septembrie.
În faţa acestei mulţimi în crestere, politicienii europei acceptă cu uşurinţă plângerile populţiei musulmane care se afirmă cu comportări ilegale, demonstraţii în masă şi intimidări. În acest fel în Anglia s-a legalizat legea Sharya iar în Olanda politicienii sunt de părere că trebuie să fie legalizată deasemeni. In Franţa, nu demult, a avut loc revolta cartierelor sărace din Paris, care s-a soldat cu numeroase victime şi stricăciuni materiale. Dar mai grav, mulţi sunt nevoiţi să-şi părăsească casele, cartierele şi chiar ţara pentru a găsii linişte si siguranta în alte locuri.
Din păcate Israelul a rămas izolat pe prima linie de aparare în faţa Jihadului Islamic, aşa cum Berlinul de Vest a fost în timpul râzboiului rece. Mulţi politicieni de stânga spun că e preferabil să se lase Israelul în voia soartei ca să liniştească lumea arabă. Se va linişti oare? Dacă Israelul se va prăbuşii, musulmanii vor vedea în asta o victorie şi vor fi încurajaţi de slăbiciunea lumii occidentale, fapt care va marca începutul ultimului conflict de suveranizare a lumii.
Din punct de vedere demographic, Islamul căştigă. Politicienii Liberali vâd în creşterea imigraţiei o victorie a sistemului lor economic care atrage masele sărace din ţările subdezvoltate. Academia, Artele, Sindicatele şi alte Organizaţii Obşteşti cred în teoria civilizaţiei superioare, a multiculturalităţii şi toleranţei. Cine îndrăzneşte să critice sistemul este stigmatizat de media şi de ziaristi în special cu etichetari de Extremist, Radical or Xenofobist. In felul acesta cei ce ar fi trebuit să apere cultura şi tradiţiile milenare, civilizaţia, patrimoniul naţional, în special valorile judeo-creştine, politicienii din elita societăţii, grăbesc năruirea şi distrugerea lor.
In afara Europei, Islamul întreţine lupte în diferite zone din lume împotriva a tot ce nu face parte din credinţa lor, a infidelilor. Cu siguranţă că nu întrega populaţie musulmană este extremistă, dar din păcate vocea celor moderaţi a căror religie a fost răpită de ultrazeloşi, nu se aude. Este de înţeles că in ţările din orientul mijlociu nu au dreptul de-a se opune pe faţa celor ce instigă continu la ură şi crimă, dar în ţări libere ca America, Canada şi altele, ar fi trebuit să se ridice în cor cu restul celor ce nu vor întoarcerea lumii la metodele evului mediu, dar nu o fac.
In lume sunt peste 1.2 miliarde de mahomedani dar numai 15-25% (180-300 de milioane) dintre ei sunt radicalizaţi. Mai mult de 900 milioane sunt moderaţi şi totuşi nu participă la reacţia de protest a lumii în faţa acţiunilor teroriste deşi văd că în acest fel ei însăşi devin suspicioşi de participare. Şi ceea ce este şi mai interesant e faptul că în prezenţa lor moscheiele de teritoriul Statelor Unite distribuie literatură instigatoare şi se propagă acţiuni antistatale, cum că toate religile în afara Islasmului sunt false şi că e obligaţia fiecăruia care trăieşte in ţări infidele, cum ar fi USA, Canada şi altele, să urască, să submineze şi să se opună legilor, pentru că Justiţia, Democraţia şi Libertatea sunt principalele cause ale râului în lume. Rezultatele acestor ! doctrine care se propăvăduie in America astăzi, duc la conflicte ca acele din West Bank, Gaza, Bosnia, Albania, Sudan şi din ce în ce mai des în Europa.
E de datoria noastră să nu lăsăm răul să se extindă!
Am citit cu interes articolul Dvs. Desigur, fiind israelian si cunoscind situatia de aproape, sint de acord cu majoritatea celor afirmate de Dvs. De altfel am comentat si eu, in acest sens, pe marginea altor articole.
DAR: Am citeva rezerve.
Prima si cea mai batatoare la ochi este mesajul de sustinere trimis de Asociatia culturala romano-israeliana, sub egida Univ. din Cluj. Am citit acest mesaj de solidaritate si in Jurnalul Saptaminii, in chenar publicitar. Si nu mi se pare deloc OK. Nu cunosc legea in Romania, dar in Israel, rolul universitatilor este didactic si de cercetare. Nu cunosc nici o universitate israeliana in cadrul careia sa existe o asociatie culturala de prietenie cu vreun stat sau popor. Exista Univ. gemene, exista colaborari intre institute de invatamint superior, schimburi de delegatii, congrese, zile consacrate stiintei, etc…
Hai sa luam exemplul invers. Sa presupunem ca, in cadrul Univ din Iasi se constituie o asociatie culturala de prietenie sau colaborare romana-iraniana, care da, pe deasupra, si un comunicat de solidaritate cu dezv. atomica a Iranului. Sau o Asociatie asemanatoare de sustinere a Hamasului, sau chiar pro-palestineana. Nu mi-ar conveni. Cred ca nici Dvs. Parerea mea este ca Universitatile nu trebuie sa creeze astfel de asociatii ( asta nu inseamna ca profesorii nu pot face parte din asociatii politice sau culturale, dar fara umbrela universitara) si nu e etic sa dea declaratii cu caracter politic, indiferent cit de adevarate sint.
Nu demult a fost mare scandal, cind universitatile britanice au decis sa boicoteze universitatile israeliene, pe motive ” politice”, legate de conflictul din Orientul Apropiat sau Mijlociu. Multe voci , inclusiv laureati Nobel, au protestat contra acestui boicot, considerindu-l incompatibil cu obiectivele si rolul invatamintului superior.
Alta rezerva o am in ceea ce priveste notiunea de civilizatie ” iudeo-crestina”. Pentru ca, inevitabil, aceasta definitie, des intilnita, se refera la religie si credinta, nu la dezvoltarea stiintifica si sociala. Cred ca termneul de civilizatie democratica occidentala, chiar imperfect, reprezinta mai bine ideea. Antiteza cu islamul mi se pare problematica, nu tin sa fiu PC, dar, desi ati precizat ca sint si mahomedani moderati, cred ca articolul are o vehementa care poate fi cu usurinta interpretata ca xenofoba. Statisticile nu sint suficiente pentru a sustine teza raului. Chiar daca personal nu-mi convine cresterea influentei arabe in Europa ( si interese, nu doar cetateni), a cere integrarea poate duce la inacceptare alteritatii. Nu uitati ca, in Franta, sau in Italia, toti sint francezi si italieni, deci cetateni egali. Franta e, constitutional, un stat laic. Nu crestin, nu musulman.
In rest, articolul mi se pare bine scris si observatiille sint pertinente. Argumentatia insa pacatuieste de lacunele indicate mai sus.
Tin minte un articol al Dvs, in care va simteati marginalizat, ca evreu, intre crestinii de origine romana, care frecventau acelasi cerc de prieteni si va exprimati durerea ca, desi incercati sa va adaptati acelui grup, sinteti oarecum exclus, din cauza etniei. Asadar adaptarea la legi si norme ale unui stat e de dorit, dar neacceptarea altuia ca fiind altfel ( nu ma refer la „toleranta”, termen cu iz de condescendenta), chiar cind statisticile alarmeaza, mi se pare o reactie care se poate transforma intr-un bulgare de zapada, devenind la fel de periculos. Solutia, cred eu, sta numai in educatie si dialog. Iar cind statul e amenintat cu lichidarea- in razboi ( care nu e solutie de lunga durata, dar necesara). Intr-adevar, Israelul este, inca, in prima linie contra terorismului si fundamentalismului de sorginte islamica. Cind nu va mai exista, dar chiar si inainte, toate tarile occidentale se afla in pericol ca violenta sa se raspindeasca, blocarea poate fi facuta deja, dar doar pe plan politic si de pe pozitie de forta, prin tratative. Sintem in aceeasi barca.
Articolul supune atentiei cresterea pericolului musulman si mai ales nerusinarea reprezentantilor radicalisti ce se inmultumesc si prind teren ca o plaga acolo unde se pripasesc.
Acestia profita de democratia si de drepturile acordate de catre statele occidentale si mai ales de catre SUA pe care le hulesc si le submineaza apoi.
Eu consider o mare eroare din partea acestor state sa permita acele cartiere si centre subversive pe teritotiul lor. Un crestin sau un evreu nu sunt acceptati in lumea lor.
Imi imaginez cat de greu ar rezista o grupare crestina in spatiul musulman.
Extremismul musulman este expansionist, totalitarist si nu are decat ca tinta ocuparea lumii sub cuvantul lui Allah.
Cat despre o reconciliere dintre iudei si crestini, fie ea si pe teme religioase, fie pe teme de cercetare stiintifica ori culturala ar insemna un progres fructuos pentru ambele lumi, si in combaterea terorismului.
Am lucrat in Algeria in 1993 si in Afganistan intre 2002 si 2005.Sunt de meserie inginer si am lucrat in proecte privind desvoltarea sectoarelor energetice.Am un singur lucru de spus:tolerantza- zero!Cand asasinii vin sa te omoare,cand folosesc,femei si copii, nu numai ca scut,dar chiar ca si bombe sinucigase (ca de ex.recent in Afganistan, unde un copil de 13 ani s-a aruncat in aer,omorand 3 soldatzi canadieni),sunt de aplicat principiile si democratice si drepturile omului?Nu vetzi gasi nici un muslem care sa iasa pe strada si sa protesteze atunci cand vor mai avea loc(si vor avea,fitzi siguri!)atentate ca in 11 sept. ori ca la Madrid.Asta scrie in coranul lor,asta repeta zilnic imanii lor,asta invatza copii lor dela varsta frageda.Un iman din Leipzig-Germania,nu cu mult timp spunea intrun interwiu:,,problema nu consta DACA Europa va fi islamizata,ci CAND!”Si bravii nostri politicieni, dar si orbii nostri de concetatzeni,stau si palavragesc despre integrare,asimilare,si nu sunt constientzi ca ,daca nu copiii lor,atunci in mod sigur nepotzii lor vor merge cu cardul la moschee si se vor ruga la Alah de cinci ori pe zi.Deacum,cel putzin in Germania,premizele sunt create:peste 200 de moschei existente,alte zeci in constructzie,iar clasa mijlocie isi lasa fetele sa invetze cu sarg dansul buricului.Cand vestul se va trezi, daca se va trezi,s-ar putea sa fie prea tarziu.
Domnului Vlad Solomon,
Deobicei nu comentez un comentariu pentru ca fiecare avem dreptul la ideile noastre si asta este suficient ca sa dezvaluie ceea ce gandim. In cazul dvs. pentru ca pretuiesc mult gandirea si articolele citite pana in prezent, voi incerca sa ma lamuresc. Si eu ca si dvs. am simtit dilema intre a semnala pericolul pe care islamul al prezinta astazi si dorinta de a avea o atitudine impartiala, daca asa ceva este posibil,fara a marginaliza o parte a societatii de rest. Principiul rezolvarii acestei probleme prin educatie si dialog politic este ceea ce Israelul, daca nu ma insel, a incercat de nenumarate ori in ultimi 60 de ani si rezultatele sunt cunoscute. Cand oare lumea, noi insine vom invata din trecut? Unde este punctul in care lumea trebuie sa traga o linie in nisip si sa sustina ca pe aiaci nu se trece? Sigur ca in islam milione de oameni sunt moderati, dar unde si cand vocea lor s-a auzit? Generatii si generatii de copii sunt crescuti in ideologia mortii, cand din intregul Coran numai versetele referitoare la trecerea prin sabie si foc a infidelilor este invatatura de baza propovaduita in moscheie, noi ce avam de facut? In credinta lor chiar daca vor pierii, vor murii ca martiri si vor fi primiti in Rai inconjurati de 72 de fecioare. Tot ce au de facut pentru asta este sa ucida, sa ucida un evreu, un crestin, un infidel. Cu ce putem combate o asemenea ideologie?
La moartea unui Dac se canta si dansa. Religia aceasta poate ar fi dainuit si astazi daca Traian n-ar fi suprimat-o sub calcaiul Roman.
Greseala pe care o fac multi, chiar si pe acest site, este sa ia partea unei religii impotriva alteia.
Problema reala e nu daca o religie e mai buna sau violenta ca alta, daca pui astfel problema nu ajungi decit la acelasi conflict invechit.
Daca nu vezi numai paiul din ochiul altuia nu ajungi nicaieri…
Realitatea e mult mai simpla: din cauza ORICAREI religii mor oameni. Armele nu ucid oameni, oamenii ucid oameni in numele unei fantazme care e propagata tocmai de aceste discutii despre care religie e mai buna.
Nici una!
Cind societatea o sa invete ca nu lupti cu microbii tolerindu-i ci spalindu-te cu sapun inainte de masa, ca nu tolerind religia tuturor in societate faci dreptate ci eliberind societatea de religie faci oamenii liberi, responsabili, toleranti, poate o sa avem o sansa.
Ateistului,
Discutia nu este asupra luptei dintre religi. Noi suntem confortabil cu religiile de pe glob. Nimeni nu se lupta cu ele. Religia nu este problema. Nazismul a fost problema cand incita pe unii contra altora. Comunismul afost problema cand a facut acelas lucru. Astazi avem in fata Islamul. Fiecare dintre ele la vremea lor devenisera un fel de religie la care milioame de oameni au fost participanti. Si eu am fost ateist la 17 ani, dar mai tarziu, cand am purtat pe brate primul meu copil, lucrurile s-au schimbat. Viata e mai pretioasa decat o idee si noi nu dorim sa sacrificam aceasta viata de dragul unei idei. Islamul s-a transformat intr-un pericol global pentru ca el nu pretuiesc viata. Pentru Islam este un fel de „Win, win situation”. Daca ei reusec sa omoare infideli, ca mine si ca tine, si scapa cu viata, ei au castigat. Si daca vor muri in aceasta actiune, vor deveni martiri si vor ajunge in rai incojurati de 72 de fecioare, si iar tot ei au castigat. Crezi oare ca ateismul tau a gasit solutia salvatoare pentru rezolvarea acestei dileme? Eu nu o vad. Am spus-o in trecut si o repet:Renastera Islamului este reactia ei la dezvoltarea tehnologiei in telecomunicatie si raspandirea culturii westului in proprile lor camine. Poate ca daca sateliti celestri ar fi fost marginiti sa comunice pe teritorile lor, nu am fi avut astazi aceasta problema. Ei nu vor sa-si schimbe modul de viata cu radacini de peste cinci veacuri, dar tehnologia moderna ii sileste s-o faca. Si atunci au gasit ca solutie Islamizarea a tot ce a ramas din acest west. Cu o populatie compacta, cu un grad de cultura submediocru, atasata trup si suflet de perceptele Coranului si a imanilor care-i istiga impotriva a tot ce noi numim civilizatie, avandu-i deja infipti in lumea noastra, socot ca avem o problema acuta. In acest articol am semnalat acesta problema. Daca ai o solutie practica imediata, te rog sa scri despre ea.
Din pacate n-am solutii, dar am o multime de intrebari.
De exemplu ce religie v-a atras asa deodata, ca mie nu mi-a venit, o-i fi facut ceva gresit.
Dar de fapt nu despre asta e vorba, ci despre faptul ca atunci cind iti anunti religia ii pui pe toti ceilalti fie in defensiva, daca sint de alta religie, fie in atac, daca se intimpla sa fie de aceeasi religie cu tine.
Comunismul si nazismul au toate caracteristicile unei religii organizate si nu sint nicidecum exceptiile la care sperati.
Ce vreau sa zic despre conflictul crestinism/islam sau cum s-o fi numind el este ca n-are rezolvare: e un conflict de definitii si cit timp definitiile nu se schimba…
Singura abordare inteligenta este exact aceeasi care a darimat comunismul: nu prin lupta directa ci prin reducere la absurd.
Care o fi metoda in cazul asta imi scapa dar sint sigur ca exista.
Calea spre o convietuire pasnica nu e nici decum incercarea de a pune toate religiile pe pozitii de egalitate in societate, s-a incercat si n-a mers.
Este probabil perfect adevarat ce spuneti despre revolutia tehnologica datorita careia viata noastra a tuturor se schimba. Demonstratiile impotriva „globalizarii” nu sint nici decum mai destepte.
Dar nu poti pretinde ca povestea cu fecioarele e o prostie si in acelasi timp sa sustii ca cea cu apa transformata in vin e adevarata, nu stiu daca sinteti pregatit, nu ca persoana ci ca credincios, sa acceptati asta:
Cu toata revolutia stiintifica nu ai argumente sa contrazici o ineptie aducind ca argument o alta.
Articolul este excelent.
Solutia problemei ar fi fost vizibila de la inceput: sa se respinga sistematic legile religioase, ca neoperative in Europa. In loc de asta, religiosii sunt rasplatiti cu acceptarea „legii sharia”, adica prin revenirea la legile cumplite ale religiilor abrahamice. In grupul religiilor europene, greco-romane, nu existau prescriptiile din Torah; nu exista Legea Sharia!
Din nefericire s-a si inregistrat prima victima dintre tarile europene care a hotarat sa mearga „neabatut” spre trecut: este vorba de Romaniua. „Martie din Post” nu putea sa lipseasca! In curand putem sa ne asteptam la o sharie ortodoxista locala.
Si cand te gandesti ca unii ma acuza ca sunt „prea” contra religiilor!
Cu riscul de-a ma departa de subiectul initial al articolului, am sa incerc sa raspund cumva observatiilor dumitale. A fi ateu inseamna sa negi existenta oricarei puteri divine, a lui Dumnezeu. Omul in conceptia ateului este unicul lui stapan capabil sa decida asupra tuturor aspectelor vietii fara ajutorul nici unei divinitati. In teorie nimic nu poate fi mai frumos si mai demn decat aceasta teorie. Din pacate insa, sunt momente in viata in care puterea omeneasca nu poate sa ne ajute prea mult…
De-a lungul istoriei au fost oameni care au servit omenirea cu idei, descoperiri si teoreme care stau la baza civilizatiei noastre. In final, chiar si ei, si-au gasit mantuirea in acceptarea unei puteri divine. Ca oameni am putut creea de-a lungul secolelor lucruri extraordinare si ceea ce vedem creendu-se astazi in jurul nostru este fara precedent. Putem creea orice in afara unui singur lucru: Viata. Putem creea Moartea si o putem face necontenit fara sa ne dam seama, dar nu Viata. Viata nu s-a creeat singura, pentru ca in ultimi cinci mii de ani, avem dovezi ca nu s-a intamplat, si atunci ramane numai un singur raspuns: a fost creeata de o Forta Divina.
Cred ca dumneata, Ateul, esti un om mai tanar care nu a fost lovit inca de rafuielile soartei. Vreau sa crezi ca sunt momente in viata in care viata cuiva nespus de drag, o mama sau si mai mult, un copil, de exemplu, se iroseste sub ochii tai si durerea pierderii este atat de cumplita ca nu vad sa nu ridici ochi la cer si sa strigi: “Doamne, pentru pacatele mele pedepseste-ma pe mine! Cruta-l pe el!” Pentru ca, sa sti, nu exista pacat mai mare decat negarea lui Dumnezeu! Si nu e necesar pentru asta sa devii un zelos in sensul cel mai habotnic al cuvantului, dar recunosterea limitarii noastre ca oameni ne impinge catre aceasta concluzie.
Problema religiei, asa cum au aratat atitea, e ca n-are argumente:
– n-are legatura cu faptul ca esti tinar sau batrin (nu mai sint asa tinar din pacate)
– n-are legatura cu necazurile prin care treci in viata
– n-are legatura cu frica de moarte sau de altceva
– n-are legatura cu ce ti se intimpla, daca ti se pare meritat sau nu
Si prin „n-are legatura” inteleg ca toate astea nu sint argumente pentru religie, religia n-are asa ceva, n-are dovezi.
Indiferent care sint sentimentele unui credincios in viata toate astea ramin ceea ce sint: sentimente. Si atei au sentimente, doar ca nu inventeaza nimic ca sa le justifice.
Si acum la subiect: ziceam ca nu poti sa contesti sentimentele lor (chestia cu virginele si altete cu care evident nu sint de acord) daca propui in loc tot sentimente.
Si zicind astea nu incerc sa va conving de ceva, stiu ca n-are rost, ci sa arat altora care poate gindesc ca mine ca nu sint singuri.
Cei „900 milioane sunt moderaţi şi totuşi nu participă la reacţia de protest a lumii în faţa acţiunilor teroriste” sint exact ce cei 99% din populatia Romaniei care nu se revolta cind se face o noua biserica din banul public sau cind vreun popa il sfinteste pe presedinte sau cind alt popa „scoate dracii” din vreun copil fara aparare.
E usor sa zici ca oamenii aia cred in timpenii, e mai greu sa recunosti ca si tu crezi tot in timpenii.
Faptul ca ocidentul se pune in pozitia de inamic al lor si numai al lor nu ajuta deloc.
Ziceti: „Cine îndrăzneşte să critice sistemul este stigmatizat de media şi de ziaristi în special cu etichetari de Extremist, Radical or Xenofobist.”
Si pe buna dreptate zic eu, dar as pune in fata: Ipocrit.
Deci domnule Ateu, ca sa fim Political Corecti, hai sa abandonam discutia, sa lasam balta orice incercare de opozitie, sa renuntam treptat la credinta, traditie si stilul nostru de viata si sa lasam Roma civilizatie noastre sa fie din nou trecuta prin sabie si foc de catre barbari. Daca incerc sa caut un nume care sa rezoneze cu acesta politica, singurul care-mi pare mai potrivit ar fi acela de Impotenta.
Cu aceasta, las pe cititori sa decida.
Total de acord cu domnul Vlad Solomon. Cand ma refer la iudeo-crestinism, eu inteleg mentalitatea religioasa respectiva (iudeo-crestino-islamica sau abrahamica). Din fericire civilizatia occidentala a iesit (cu greu!) de sub umbrela acesteia!
De exemplu notiunea de „pacat” din iudeo-crestinism nu mai are nici o relevanta in fatza legii, care a adoptat modelul Roman (Latin) de Drept penal si civil.
Nu mai merge cu „iertarea pacatelor” care sa stearga Responsabilitatea Personala (din fericire). Altfel am fi tot ca pe vremea imparatului Constantin care si-a amanat botezul personal ca sa-si ucida fiul si sa-si fiarba nevasta fara a fi condamnat de divinitate pentru crime, fiind „spalat” de botez. In dreptul contemporan, notiunea de „pacat” e goala de sens.
Pentru dl Kimel: tocmai in perioade de criza, de durere, cand moare cineva drag avem nevoie de luciditate si nu de autovictimizare. Cand cineva il invoca pe dumnezeu in stilul „dar ce am facut oare doamne ca sa merit soarta asta?” lumea se autovictimizeaza degeaba, pentru ca „soarta oamenilor nu este dupa pietatea lor”, cum bine a observat acel Hermogenes din Tomis.
Durerea e mai mica atunci cand stim ca fiecare din noi vom muri (nimeni nu scapa viu, de viata, nici chiar „evreul ratacitor” al evangheliilor!
La fel, toleranta la frustrare creste foarte mult cand folosim ratiunea: ” in acest Univers in care traiesc nimic nu este atat de necesar incat sa fie absolut indispensabil”.
Rationand, vedem ca faptul cxa nu le avem pe toate nu ne impiedica totusi sa fim fericiti.
Cand i s-a adus la cunostinta vestea mortii fiului sau, un atenian a exclamat: Stiam ca fiul meu nu este nemuritor!” Pe cand noi facem atata caz cand stim ca moartea este un fenomen ireversibil, pe care nu-l putem schimba. Dar daca mortii merg direct la Isus sau la YHWH, de ce sunt credinciosii atat de afectati de moartea cuiva iubit?
D-l Kimel, va dau dreptate. Intr-adevar Religie = Impotenta (de la etimologia cuvantului Impotent insusi – adica lipsit de putere). Ma bucur ca ati atins acest aspect avand in vedere ca in toate religiile puterea este luata omului si atribuita unei divinitati care ii dicteaza acestuia, adesea impotriva ratiunii si a bunului simt. Problema care se pune este ca o data cu impotenta vine si frustrarea si exonerarea de raspundere. Acesteia din urma sunt chemate sa-i raspunda societatea civila si legile societatilor, pentru a opri in primul rand retorica unei religii impotriva alteia, cu consecintele care decurg de aici inclusiv pentru cei care sunt eliberati de superstitii si fantezii si apoi actele antisociale propriu-zise, comise in numele acelor idei care scutesc omul de gandire cu propriul cap si de empatie pentru cei la fel ca el.
D-le Kimel, doar o nedumerire :
Care sunt traditiile si stilul nostru de viata ?
Cine sunt barbarii care ne vor trece prin sabie si foc ?
As putea, fara mari riscuri, sa(-mi) raspund singur la nedumerirea asta, în urma citirii articolului d-voastra.
Dar totusi :
Daca sunteti crestin, ar trebui adaugata (dupa traditii si stil de viata) si istoria. Iata ca ea ni se cam întoarce în plina figura, dupa toate persecutarile si inchizitiile facute în numele ei.
Daca sunteti ortodox, mai ales acea ramura greco-catolico-româneasca, în ziua de azi mi se pare ca e religia cea mai obscurantista si impregnata de rasism.
Daca sunteti musulman, de unde scoateti cifra de 15-25% de “radicalizati” ? Cred ca se vede cu ochiul liber ca proportia e mult mai mare, dar ati vrut probabil sa ramâneti politically corect.
Si as putea continua cu acesti “daca” mult si bine. Dar, ceea ce vreau sa spun, e ca nu cred într-o raspundere colectiva si nici într-un apel sub orice steag, indiferent de religie sau alte considerente.
Raspunderea merge mâna în mâna cu libertatea fiecaruia, asa cum, libertatea fara raspundere individuala nu înseamna nimic.
Religie = impotenta ?
Imi permit (non politically corect) : lipsa de educatie = religie = lipsa de libertate + lipsa de raspundere.