ACUM.TV

Zeul Mithra si Sol Invictus

Se apropie Craciunul si spiritul lui incepe sa se faca simtit.

Pretutindeni in lume, atat in America si Europa, cat si in Japonia sau Australia, Craciunul este un motiv de bucurie, mai ales pentru copii. Deja au aparut in multe orase ghirlande de lumini colorate, brazi imbracati multicolor.

Sa nu uitam ca in comunism, autoritatile au incercat sa-i schimbe sensul; au numit pomul de craciun „pomul de iarna”. Nu au reusit! Perntru ca traditiile religioase sunt cu mult mai adanci! De fapt sunt foarte, foarte adanci, cum vom vedea.

Dar ce traditii au vrut sa schimbe comunistii? Traditia sarbatoririi nasterii lui Isus Cristos, devenit „mantuitor” al speciei umane?
Sa incercam sa vedem despre ce e vorba!

Pe Via Appia, in drum spre Roma, se pot vedea si azi o serie de monumente funerare romane. Unul din monumente este cel dedicat consulului Plautius, pe care scrie: „AM TRAIT NOUA ANI”. Ne putem intreba „cum adica, un consul roman sa fi trait numai noua ani? Cum vine asta?”

Obiceiurile romanilor includeau sarbatorirea zilei lor de nastere si a aniversarilor ei; de asemenea ei isi calculau anii „fericiti” din viata si cand mureau, de multe ori se simteau datori sa scrie pe pietrele funerare cati ani fericiti au trait. Pe ceilalti nu-i socoteau.

In Orientul Apropiat, unde s-a nascut crestinismul, nu exista traditia sarbatoririi zileelor de nastere, traditie considerata „pagana” de crestini.
De aceea, de la inceputurile crestinismului nimeni nu a stiut cand s-a nascut Isus. Diverse personalitati crestine au avandat diverse date; de fapt nici anul nu este cunoscut, desi dupa unele calcule ar fi vorba de anul 4 inainte de …Cristos. Adica inaintea erei noastre.

1. Ziua de nastere a lui Isus

In momentul cand crestinii au vrut sa afle ziua de nastere a lui Isus, trecuse deja prea mult timp de la nasterea sa. Mai multe date au fost propuse de catre diversi crestini. Clement din Alexandria sustinea ca zi de nastere 18 noiembrie; un calugar anonim din Africa, in anul 243 e.n. sustinea ca e vorba de 28 Martie. Oricum, in mentalitatea orientala data nasterii nu conta prea mult. Din Evanghelia lui Marcu reiese ca pastorii isi pasteau oile pe camp la nasterea lui, ceea ce evident ca nu se putea intampla in Decembrie. Si totusi, ziua de 25 Decembrie a fost propusa ca zi de nastere a lui Isus. Succesiunea de evenimente care au condus la aceasta zi este…uluitoare.

2. O greseala de calcul privind solstitiul de iarna

Calendarul Iulian, numit asa dupa imparatul Iulius Caesar, a stabilit solstitiul de iarna pe 25 Decembrie, datorita unei greseli de doua zile facuta de astronomul grec Sosigenes, cel care a reformat calendarul vechi. Perioada solstitiului de iarna coincidea cu sfarsitul Saturnaliilor, sarbatoarea „cea mai pagana ” din antichitatea romana, o perioada de 7 zile de destrabalare publica si excese publice. Stabilitatea deosebita a imperiului Roman era asigurata de asemenea supape de siguranta!

Ultima zi a Saturnaliilor, 25 decembrie, coincidea si cu sarbatoarea zeului Mithra.

Religia acestui zeu a jucat un rol esential pentru crestinismul primitiv.
Papa Iulius Intaiul a stabilit sarbatorirea nasterii lui Isus pe 25 Decembrie, din motive tactice. El a incercat in mod constient sa impuna sarbatorirea lui Isus peste sarbatorirea lui Mithra, ca sa crestineze cat mai multi dintre credinciosii religiei mithraice! Aceeasi tactica a fost folosita cu doua milenii mai tarziu si de…comunisti, de data asta va sa converteasca sarbatoarea devenita acum crestina a Craciunului!

3. Religia lui Mithra si cea a lui Isus

Mithraismul avea trasaturi foarte apropiate de crestinism. De fapt istoricii sunt convinsi ca in realitate crestinismul a copiat mult din mithraism.

Catedralele catolice din Roma au fost cladite (cel putin cele mai importante din ele) pe temple ale lui Mithra. Tot imperiul Roman era influentat de Mithraism, inclusiv provincia Dacia, unde templul cel mai vestit al zeului Mithra se afla la Apullum (Alba Iulia). Primii crestini celebri (si istorici ai crestinismului) ca Origene, Tertulian, Justin, stiau bine de aceste similitudini intre crestinism si Mithraism. Ei dadeau vina pe „Satana” ca a imitat crestuinismul. Adevarul era insa invers: crestinismul a copiat destule lucruri de la alte religii, dupa ce s-a desprins din Judaism. Cum unele traditii copiate de crestini datau de multe secole (cu mult inainte ca religia crestina sa se fi format), explicatia acestor crestini a fost ca „Satana a vrut sa-si bata joc de crestini, stiind dinainte cu secole care va fi datina crestina”.

Din religia lui Mithra vine „Cina cea de Taina”, cei 12 apostoli, mitul mortii si invierii zeului, craciunul sarbatorit pe 25 Decembrie ca zi a nasterii lui Mithra (se sarbatorea oficial in imperiul Roman chiar cu un secol inainte de a deveni si sarbatoare crestina, in 340), simbolul crucii, obiceiul de a numi o autoritate bisericeasca „tata” sau „parinte”, in ciuda recomandarii lui Isus de a nu numi pe nimeni altcineva tata decat pe „tatal ceresc”!.

Pentru crestinii primitivi, dumnezeu era reprezentat de soare, in limba latina acest zeu se chema Sol Invictus. Desenul (basorelief) reprezentand zeul Mithra cu prietenul sau bun Sol Invictus (contemporan) arata ca pana si aura sfintilor isi are originea tot in mithraism!

Ca sa nu mai vorbim de caciultza papei, care se numeste, nu din intamplare… MITHRA! (mitra papala).

Acest articol a fost publicat luni, 24 noiembrie 2008 la rubrica SPUNE.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.