pentru ură aveam un dicţionar
căutam cuvinte rele, pline de venin
petreceam pe tarabe rău famate
cu femei uşoare, două la leu
mi-era inima cât un bulgăre de tristeţe
un astru mort, rece în catedrala pustie
doar muezinul mai răsufla pe podea
gol de trăiri, gol de viaţă
din gura lui fugeau sute de nopţi
narghilele fumate în alte haremuri
pândeam primii aştri la răsărit
şi nicidecum nu era ură
greşisem, ţinta nu era poetul
ci doar versul lui molcom
la capătul patului
când dragostea nu îşi găsea cuibul..
Poezia nu piere ! Urmaresc de mult timp evolutia poetului Adrian Grauenfels care penduleaza intre surrealism si poezie de tip protestar si sunt pe deplin incantat. Laude editorului pentru a fi inserat acest frumos poem si totodata subliniind ca in ciuda departarii de Romania, in diaspora, se mai scrie in romana. Acest act valoreaza mai mult decat toate fanfaronadele si panglicile autointitulatorilor de patrioti. Poemul denota o maturitate stilistico-tematica demna de a intra in orice antologie de versuri reusite.