caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Perspective spirituale



 

Said Qutb: primul fundamentalist islamic modern

de (13-10-2008)
Said Qutb a plătit cu viața pentru că l-a înfruntat pe socialistul NasserSaid Qutb a plătit cu viața pentru că l-a înfruntat pe socialistul Nasser

A devenit un loc comun să spui că atacurile din 11 septembrie 2001 de la New York şi Washington, care au dus la moartea a 3.000 de oameni, au fost comanditate de Osama Bin Laden şi duse la îndeplinire de acoliţi ai tenebroasei organizaţii Al Qaeda.

Atacurile, au schimbat practic cursul istoriei.

Ele au fost îndreptate împotriva simbolului decadenţei lumii occidentale de vârful de lance al islamismului celui mai radical.

Acest radicalism islamic modern nu a apărut pe un teren gol, ci a prins contur în cu mai bine de jumătate de secol în urmă, în Egipt.

Musulmanii în secolul XX

Egiptul anilor 1940 – 1950 era o societate în efervescenţă. Influenţa colonială britanică era în declin, iar în 1952 puterea a fost preluată de colonelul naţionalist arab Gamal Abd el Nasser, care a abolit monarhia şi firava democraţie egipteană.

În acelaşi timp, un mărunt funcţionar al Ministerului Educaţiei, Said Qutb, începea să schiţeze teoria statului islamic, care avea să influenţeze nenumăraţi islamişti şi constituie şi astăzi un punct de referinţă pentru organizaţii de tipul aceleia conduse de Osama Bin Laden.

Teoria lui Qutb pleacă de la o apreciere extrem de controversată şi radicală: aceea că societatea egipteană a momentului era în aceeaşi stare ca peninsula Arabică înainte de apariţia Profetului Mahomet, starea de barbarie, în limba arabă \”jahilia\”.

Said Qutb consideră că musulmanii din epoca naţionalismelor ignoră Islamul, la fel ca păgânii din perioada Jahiliei. Ei venerează idoli moderni precum naţiunea, partidul, socialismul, etc.

El declanşează astfel o revoluţie culturală. Cărţile sale: „La umbra Koranului\”, „Semnale\”, „Ce-i de făcut?\” cheamă la apariţia unei „noi generaţii coranice\”, care să construiască o nouă comunitate islamică, pe ruinele naţionalismului.

La fel ca profetul Mahomet cu 1300 de ani înainte, Said Qutb denunţă corupţia şi decadenţa societăţii în mijlocul căreia trăieşte.

Qutb – admirator dezamăgit al Occidentului

\”Omenirea trăieşte azi ca într-un imens bordel. E suficient să te uiţi în presă, la filme, parade ale modei, concursuri de frumuseţe, săli de bal, baruri şi staţii de radio. Sau să observi gesturile libidinoase, goliciunea sau aluziile din literatură, artă şi mass media.\”

\”Dacă mai adaugi şi camăta care provoacă lăcomia pentru bani a oamenilor şi dă naştere la metode infame de acumulare a bogăţiei, care se adaugă fraudei, înşelătoriei şi şantajului, machiate sub forma legii\”, scria despre societatea egipteană contemporană.

Născut în Egiptul superior, în anul 1906, Said Qutb învăţase Koranul pe dinafară la zece ani. În tinereţe a fost un admirator al Occidentului.

Colonialismul britanic şi francez, precum şi apariţia statului Israel, sprijinit de Occident i-au zdruncinat opiniile.

Momentul decisiv l-a constituit o călătorie în Statele Unite la sfârşitul anilor 1940, unde a fost oripilat de materialismul societăţii americane.

Conflictul cu Nasser – ștreangul

Scrierile sale l-au adus repede în conflict cu Nasser, care vedea în islamismul radical un pericol pentru naţionalismul arab şi socialismul pe care vroia să-l aplice în Egipt.

Islamul religia unei singure comunităţi: umma, a tuturor musulmanilor, indiferent de etnie, iar Qutb era extrem de critic la adresa fragmentării lumii musulmane pe criteriul naţional.

Nasser nu tolera nici un fel de opoziţie şi l-a aruncat în puşcărie în 1954 pe Qutb şi pe alţi membri ai organizaţiei Frăţia Musulmană, din care făcea parte teoreticianul.

Acolo, ruptura sa cu societatea egipteană a fost definitivă.

Said Qutb a elaborat şi o teorie a acţiunii de trecere la o societate islamistă.

Primul pas era \”takfir\” excomunicarea întregii societăţi, acuzată practic de apostazie, care constituie în islam un păcat capital.

Trebuie precizat faptul că Islamul nu recunoaşte separaţia dintre religie şi stat, legea divină şaria, este atotcuprinzătoare, iar Koranul reprezintă adevărul absolut şi imuabil.

Ca atare, legea omenească nu are nici o valabilitate în faţa celei revelate de Dumnezeu profetului Mahomed.

După excomunicare, pasul următor prescris de Qutb în drumul spre o societate islamică este după modelul profetului, emigrarea sau Hijra.

În septembrie 622 după Hristos, Mahomed s-a refugiat din Mecca păgână, unde viaţa îi era în primejdie, al Medina, unde a întemeiat \”umma\” comunitatea credincioşilor.

Avea să revină după 8 ani a Mecca, oraş care i se va închina fără luptă, consacrând victoria definitivă a Islamului în peninsula Arabică şi începutul unei epoci de glorie a Isalmului care avea să dureze o mie de ani.

Said Qutb nu a trăit însă ca să-şi vadă visul realizat. În 1966 după o scurtă perioadă de libertate el a fost rearestat la ordinul lui Nasser, judecat, condamnat la moarte şi spânzurat.

Ayman al Zawahiri și Al Qaeda

Dar teoria statului islamic nu a dispărut o dată cu moartea lui Qutb. Au existat în Egipt tentative de punere a ei în practică.

În 1977 Şukri Mustafa, care predica Hijra şi Takfir – excomunicarea – a condus o mişcare extremistă care a sfârşit prin luarea unui ostatec din rândurile demnitarilor, ulterior executat, mişcare înăbuşită în sânge de urmaşul lui Nasser, Anwar el Sadat.

Acelaşi Sadat care avea să plătească cu viaţa în 1981, asasinat de o conspiraţie islamistă care acţiona în numele teoriei lui Qutb.

Şi această mişcare a eşuat, ca dovadă că urmaşul lui Saddat, Hosni Mubarak este şi azi Preşedinte al Egiptului.

Unul dintre cei condamnaţi la închisoare atunci în urma complotului împotriva lui Saddat a fost medicul Ayman al Zawahiri.

Dintr-o distinsă familie de intelectuali, Ayman al Zawahiri a devenit un adept al lui Said Qutb, mai ales după contactul său cu fratele acestuia Mohamed Qutb, profesor de religie islamică în Arabia Saudită.

În anii optzeci Ayman al Zawahiri se deplasează la Peshawar, în Pakistan, unde se adunau toţi aceia care vroiau să lupte împotriva trupelor sovietice de ocupaţie din Afganistan.

Acolo l-a cunoscut pe tânărul Osama Bin Laden, venit şi el să lupte în \”jihad\” – războiul sfânt împotriva infidelilor comunişti.

Ayman al Zawahiri avea să devină sfetnicul principal al lui Osama Bin Laden şi de fapt creierul organizaţiei Al Qaeda.

O organizaţie care reia integral principala teză a lui Qutb şi anume că Islamul este ţinta unei conspiraţii universale din care fac parte creştinii, evreii, sioniştii, păgânii şi ateii.

Said Qutb nu a reuşit să-şi aplice teoria în practică şi caracterul destul de vag şi metaforic al scrierilor sale nu tranşează asupra chestiunii utilizării violenţei în instaurarea statului islamic.

Încercări de aplicare în practică a teoriei lui Said Qutb au existat în mai multe ţări musulmane, dar nicăieri teoria nu a fost deformată şi dusă la extrem ca în Afghanistan sub Mişcarea Taliban, în timpul scurtei perioade în care s-au aflat la putere din 1994 până în 2001.

Acest articol a apărut în original în anul 2005 pe pagina de internet BBCROMANIAN http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2005/11/051107_said_qutb.shtml

Ecouri

  • Lucian-Zeev Herscovici: (13-10-2008 la 00:00)

    Cunoasterea islamului este deosebit de importanta pentru a intelege atat conceptia musulmana de viata si filozofia islamica, precum si pentru a intelege pozitia doctrinei islamice teoretice care a dus la conflictul cu Occidentul.

    Poate insa ca unele radacini sunt si mai vechi. Sa ne amintim de conflictul intre crestinism si islam: avansarea islamului in Europa a fost oprita de Carol Martel in regiunea muntilor Pirinei, iar in zona nord-balcanica de catre domnitorii romani care au ajuns la „acorduri” cu Poarta Otomana.

    Interesant ca exista inca o teorie, care afirma ca orice teritoriu care a fost islamic odata, ramane islamic si idealul musulmanilor este de a-l recuceri. Filozofia musulmana este interesanta prin ea insasi, ca orice disciplina filozofica si teologica.

    Sa ne amintim ca exista mai multe religii sau ramuri ale religiei musulmane, precum sunitii, siitii, si altele, de mai mica importanta. Dar pentru a fi oprita ascensiunea islamului, el trebuie inteles, intai de toate. Pun o intrebare: ce i-a determinat pe musulmanii din Italia sa se straduiasca sa construiasca o moschee de marimea si inaltimea bisericii San Pietro, la Roma?

    Cred ca dorinta de a demonstra egalitatea islamului cu crestinismul, daca nu chiar ideea superioritatii islamice, sustinuta de Coran. Sa ne amintim insa, ca in Coran apare ideea ca adevaratul „jihad” (razboi sfant) nu este impotriva „necredinciosilor”, ci trebuie dus de musulmani contra lor insile, respectiv impotriva oricarei porniri de imoralitate, necredinta si pacat.

    Fragmente din aceasta doctrina au fost preluate de poeti persani din perioada post-islamizarii Persiei, precum Omar Khayyam si Rumi (Apropo, traduceri din poeziile lor, dupa originalul persan, au fost facute de poetul de limba romana Otto Starck, in prezent aflat in Israel; merita sa fie citite, sunt facute foarte aproape de original, intr-o limba romaneasca deosebit de frumoasa, apropiind cele doua culturi).

    Dar oare, nu ar fi posibil un dialog cu grupurile islamice moderate? Desi, bineinteles, grupurile extremiste raman. Imi amintesc de cartea politologului francez Gilles Keppel, „La revanche du Dieu”.

    Oare este intr-adevar o recrudescenta a fanatismului religios in conditiile contemporane, sau este vorba despre o anumita faza istorica in care nationalismul modern preia aspecte ale fundamentalismului religios specific?

    Oricum, trebuie sa cunoastem islamul pentru a-l combate. Islamul si, mai ales, islamismul, neobisnuit omului euro-american si culturii iudeo-crestine din secolul 21. Islamism de care se tem si politicieni musulmani laici, moderati, chiar dictatori, dar care observa pericolul islamic fata de propriul lor regim.

    Imi mai amintesc un lucru. In inchisorile israeliene se afla unii teroristi musulmani sinucigasi care nu au reusit sa actioneze si au ramas in viata. Printre ei erau oameni educati, studenti si licentiati universitari barbati si femei.

    Un psiholog a cercetat cazurile lor, discutand cu ei. Facusera totul din credinta fanatica. Majoritatea lor afirmau ca nu ar mai incerca inca o data acest lucru: sinuciderea pentru religie. Numai putini ramaneau cu aceeasi idee. Interesant insa ca nici unul nu cita din doctrinele islamiste moderne, cel putin in ceea ce a fost facut public la televiziune si in presa scrisa, acum circa zece ani.

    Ce va fi? Nu stiu, nu cred ca cineva poate da solutii…



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Grea e meseria de părinte…

Meseria de părinte e singura meserie în care la "angajare" nu ţi se oferă nici fişă de post, nici training...

Închide
13.59.87.145