Raportul parlamentarului francez Guy Lengagne privitor la “Pericolele creaţionismului în educaţie”, solicitat de Comitetul pentru Cultură, Ştiinţă şi Educaţie al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei fusese gata pe 8 iunie 2007. A urmat vacanţa parlamentară, ceea ce a făcut ca documentul să fie dezbătut de Adunare abia în toamnă. La 4 octombrie 2007, parlamentarii Consiliului Europei au adoptat o rezoluţie care îşi însuşea concluziile raportului domnului Lengagne. O să descriu principalele idei ale acestui text, fără să pun ghilimele.
Principala ţintă a creaţioniştilor de astăzi, dintre care majoritatea sunt creştini şi musulmani, este educaţia. Ei sunt hotărâţi, notează rezoluţia Adunării Parlamentare, să obţină introducerea ideilor lor în programa ştiinţifică şcolară. Dar, afirmă fără dubii documentul, creaţionismul nu poate pretinde statutul de disciplină ştiinţifică nici în ultima lui variantă a creaţiei inteligente (intelligent design). Negarea teoriei evoluţiei îmbrăţişată de lumea modernă ar putea avea consecinţe negative la nivelul global al societăţii. Combaterea bolilor infecţioase, conştientizarea a ceea ce înseamnă declinul biodiversităţii, înţelegerea consecinţelor pe care le au schimbările climatice ar fi afectate dacă sunt negate mecanismele evoluţiei. În acest sens, recunoaşterea caracterului fundamental ştiinţific al teoriei evoluţiei este crucial pentru societăţile de astăzi şi, în particular, pentru democraţii. Iată motivul pentru care teoria evoluţiei trebuie să joace un rol central în educarea elevilor.
Creaţionismul e o doctrină de natură religioasă. Nu punerea în discuţie a credinţelor este scopul rezoluţiei. Problema rezidă în pericolul încercării de a prezenta o credinţă drept ştiinţă, iar aceasta are legătură mai curând cu extremismul religios şi în final, cu extremismul politic. Avocaţii creaţionismului strict vor de fapt să înlocuiască democraţia cu teocraţia.
Ca urmare, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a cerut statelor membre să apere şi să promoveze cunoaşterea ştiinţifică, să dea atenţie studiului fundamentelor cunoaşterii, să facă ştiinţa care se predă elevilor mai intuitivă, mai atractivă, mai conectată la ce se întâmplă în lumea contemporană. În particular, să refuze ferm prezentarea creaţionismului ca o idee ştiinţifică şi să se opună intenţiilor de a introduce idei creaţioniste în alte discipline decât educaţia religioasă propriu-zisă. Teoria evoluţiei trebuie să rămână teoria ştiinţifică de bază în programa şcolară.
Ce explică emoţia care a dus la mobilizarea Consiliului Europei împotriva creaţionismului? Cauzele vin din mai multe direcţii. În primul rând, extraordinara ascendenţă a ideilor creaţioniste şi în particular, a ceea ce se numeşte intelligent design, sub administraţia Bush. America începe să-şi exporte obsesia pe vechiul Continent. Dar schimbarea atmosferei religioase are rădăcini şi în Europa. Astăzi, fundamentalismul islamic pare să se simtă acasă la Amsterdam, Berlin, Londra şi Paris. Radicalismul catolic din Polonia tulbură periodic consensul european. În sfârşit, obscurantismul ortodox din noile ţări integrate s-a aliat celui grecesc, care dăduse deseori bătăi de cap instituţiilor europene. În raport cu noile evoluţii, rezoluţia Adunării Parlamentare privind creaţionismul nu reprezintă decât o reacţie modestă. Europa încă subevaluează presiunile teocratice care ameninţă, ca nimic altceva, demnitatea şi identitatea ei.
Foarte corect si foarte exact, domnule Andreescu. As mai adauga ca religiile (mai ales sub forma fundamentalista) fac foarte mult rau (care ar putea fi prevenit numai prin contracararea memelor agresive) chiar si pentru viitorul imediat al planetei!
De curand am vazut un video fundamentalist pe you tube care spunea in esenta tuturor: puteti sa distrugeti planeta, puteti sa taiati toti copacii, puteti sa va bateti joc de natura si sa incalziti planeta cu orice mijloc vreti, pentru ca in curand domnul Isus va veni sa judece si viii si mortii!”