La Dececa, pe Mures, intr-o necropola de inhumatie (Gornesti sau Romanesti, nu se stie exact), apar morminte ce contin piese asemanatoare cu inventarul necropolei de la Mariupol (Crimeea). Dovada ca triburi nord pontice, au ajuns in Transilvania (si pina in Pannonia). Nu se stie cum au ajuns aici. Probabil, pasnic.
Cultura Cucuteni este si ea afectata. Normal, era cea mai apropiata. Se pare ca aici exista obiceiul casatoriilor exogame, pe grupuri. Un grup de fete se casatorea cu un grup de baieti. Mirii sau miresele, erau din afara satului. Zonele de margine ale culturii, au acceptat astfel de casatorii cu vecinii, afectindu-se -treptat- caracterul culturii. (Vezi si aspectul cultural Stoicani-Aldeni, aparut intre Cucuteni si Gumelnita).
In Dobrogea vor penetra alte grupuri nord-pontice, care vor forma cultura Cernavoda I.(Mormintul de la Casimcea are ca inventar un sceptru de piatra sub forma de cap de cal. Analogii sunt la N de Marea Neagra -cultura Mihailovka, gura Niprului- si N. de Caucaz.
Toti acesti nou veniti au morminte cu un inventar caracteristic: sageti/cutite de silex fin retusate si mult ocru. Uneori, sceptre de piatra (silex sau alte materiale).
Cultura Gumelnița
Cea mai afectata a fost cultura Gumelnita. In buna parte, a fost distrusa. Locuitorii s-au retras spre zonele deluroase ale subcarpatilor meridionali.Dupa faza de distrugere, legaturile cu sudul Dunarii sunt reluate. (Linga Oltenita, au fost descoperite fragmente ceramice Troia II, in mediu Cernavoda I).
In legatura cu cele trei culturi Cernavoda (I, II, III), descoperite linga localitatea cu acelasi nume, mentionam ca au fost publicate gresit, datorita „furtului” carnetului de santier. Ordinea cronologica este Cernavoda I, Cernavoda III, Cernavoda II. Cam asta este colaborarea in arheologia romana. Si corectitudinea publicarii, pentru unii autori. Pe urma vor sa dovedeasca prioritati mondiale! Culturile Cernavoda, sunt un fenomen diferit de asezarea neolitica Hamangia, descoperita tot la Cernavoda, careia ii apartine faimosul „Ginditor” cu pereche, cu tot.
Patrunderea acestor nou veniti da nastere unui nou orizont cultural, pe o arie vasta; Salcuta IV – Baile Herculane – Cheile Turzii – Huniadyhalom (Oltenia, Banat, Crisana, Ungaria).
Reamintesc, slavii nu au nici o legatura cu aceste populatii nou venite. Deocamdata, acestia nu au nici o legatura nici cu Siberia, Caucaz, Iran. (Despre slavi, se pare -dupa unii cercetatori, nu s-a ajuns la consens in aceasta privinta- ca ar fi originari din Europa Centrala. Se banuieste ca leaganul lor ar fi fost cultura de epoca bronzului Unetice. In germana Aunjetitz. De aici, in timp, ar fi migrat spre est, sub presiunea triburilor germane. Au debusat in nordul pontic la sf. sec. V, inceputul sec. VI e.n., cind ii descoperim in documentele vremii. Si pe santierele arheologice.)
Cu acest orizont cultural-cronologic, neoliticul „romanesc” (ati vazut ca limitele teritoriale sunt extrem de mari, in toate direectiile), se incheie.
Trebuie remarcat faptul ca ritul de inmormintare era inhumatia. De obicei chirciti pe o parte, cu miinile sub cap. Dar nu-i obligatoriu. Se practicau si inmormintarile partiale (legate de canibalism sau alte obiceiuri) precum si cultul craniului. Uneori, apare „sacrificiu de fundatie” (morminte de copii sub bordeie, vetre, etc.), ca si in zona mediteraneeana.
Pe linga locuintele simple, pentru o familie, neoliticul nostru cunoaste constructiile mari, pentru grupuri mari de oameni. De aici si ideea casatoriilor pe grupuri. Dar nu-i exclus ca in aceste locuinte „vagon”, sa fi fost adapostite si animalele. Asa ca aceasta teorie, nu-i decit o teorie, pina la proba finala.
Tracii
Sunt voci, care exploateaza superbia neoliticului „romanesc” si faptul ca e (de departe) cea mai stralucitoare civilizatie europeana (din epoca). Ei considera ca avem de-a face cu traci. Si ca acesta e leaganul intregii civilizatii europene.
Amintesc faptul ca tracii apar in documente la mijlocul mileniului I i.e.n. Cam in jur de 500 i.e.n., cu 200 ani toleranta. Cei mai timpurii traci, au fost depistati de lingvisti ( de fapt urme tracice) pe la 1500 i.e.n. (Lingvistii bulgari). A impinge fenomenul tracic in neolitic, este exagerat.
Ajunsi aici, sa vorbim si de Tartaria.
La Tartaria, in 1961, intr-o groapa cu caratcer nedefinit (ritual, gunoi menajer, etc) s-au descoperit trei tablite de lut. Una avea figurata, prin incizie, o scena de vinatoare, celelalte doua, semne ce au fost considerate scriere cuneiforma.
Discutia pleaca de la conditiile descoperirii. Vladimir Dumitrescu nu a acceptat ca groapa careia ii apartineau tablitele pornea din orizontul (stratigrafic) Vinca ci le considera mai tirzii. A doua observatie: tablitele erau din lut crud. Autorul descoperirii le-a pus pe foc, pentru a le conserva. Nu se admite asa ceva.
Pornind de la ele, se vorbeste de scriere anterioara dovezilor orientale. Dar ce scriere? Unii zic de pictograme (tablita cu scena de vinatoare), altii de cuneiforme. Sunt lucruri diferite. Autorul descoperirii le-a pus in legatura cu culturile mesopotamiene, numai ca orizontul cultural Vinca este cu vreo doua mii de ani mai timpuriu.
In sfirsit, au aparut voci care considera ca intimplatoare asemanarea cu scrierea cuneiforma. Intre timp, in Bulgaria au mai aparut citeva tablite. Asemanarea intimplatoare nu trebuie sa surprinda.
In anii ’70, mass-media era electrizata de trei vase de lut ars, pictate policrom, identice. Unul apartinea culturii Cucuteni, altul era descoperit in China antica si al treila in America de Sud, precolumbiana. Era vreo legatura intre cele trei vase? (Repet identice: forma, decor, tehnica fabricatiei. Nu simpla asemanare.)
Personal, nu cred ca e vorba de scriere. Daca ar fi scriere, va trebui sa asteptam descoperirea intregului alfabet si descifrarea sa. Pina atunci, nu are rost sa vorbim vorbe. Daca nu e scriere, cu atit mai putin.
1. Prin ardere nu se schimbă procentul de carbon 14 dintr-un eşantion dat. Plăcuţele de lut au fost evaluate pentru a li se determina vechimea tocmai prin metoda radioactivă cu carbon 14.
Datarea lor este corectă, indiferent de procedeele fizice şi chimice de conservare la care au fost supuse.
2. Capul de cal din calcar de la Cernavodă folosit de toţi istoricii ca argument forte în a dovedi introducerea calului din culturile nord-pontice nu este cap de cal! Dacă aveţi curiozitatea intrţi pe wikipedia şi comparaţi acel cap cu un cap de rinocer. E identic pînă în detaliu, inclusiv cornul.
De menţionat că rinocerul european era destul de comun la sfîrşitul glaciţiunii şi probabil ultimele exemplare au supravieţuit pînă în neolitic.
Probabil că rinocerul este sursa de inspiraţie pentru animalul mitologic numit unicorn: calul cu corn în frunte.
O piesa descoperita, trebuie pastrata in conditiile de descoperire. Doar in cazuri exceptionale (pericol iminent de distrugere), se admit metode de conservare care sa schimbe starea initiala.
Greseala consta in faptul ca s-a schimbat starea piesei.Ce incredere mai avem in cercetator? Putea face orice cu piesa. Sau cu altele, etc. Daca un arheolog nu mai e credibil, toate santierele lui sunt in pericol. Nu-i vorba de schimbari de rezultate de analize, etc.
In ce ma priveste, nu am facut referiri la metoda C-14. Din cite stiu, aceasta metoda se aplica doar materialelor organice. Cum lutul (a carui origine o plasez undeva intre 40.000-10.000 i.e.n. -vezi articolul cu relieful din Baragan-) nu este un material organic, nu stiu cum se putea folosi aceasta metoda. Se poate folosi (in cazul lutului ars) o metoda de datare: in functie de orientarea cimpului magnetic. Doar pentru vetre fixe. Analizele astea ce au aflat: virsta lutului sau cind au fost confectionate tablitele? Cum? Va rog sa-mi explicati si mie.
In ceea ce priveste „capul de cal”…….de la CASIMCEA, lucrurile sunt in discutie. Toata lumea il considera simbol al puterii, sceptru. Calul era cunoscut si-n cultura Cucuteni. De asemenea, cercetatori japonezi, au dovedit pe materialul osteologic cucutenian ca se utiliza si boul la tractiune.
Nu stiu ce vreti sa spuneti in comentariul dvs. Fiti mai corect, greselile pe care le faceti va descalifica. In ce priveste rinocerul…totul e posibil (ca teorie) pina la dovada contrarie.
Datarea tablitelor…..este in ceata.