Daca e august e Stufstock si daca e Stufstock e Vama Veche. Sau invers… Tinutul romanesc al
non-conformismului, al boemei, al intelectualilor, al artistilor, gazduieste in fiecare an Stufstock-ul, eveniment dedicat iubitorilor de muzica folk, jazz si rock. Numele festivalului este preluat dupa terasa “Stuf”, simbolul spiritului Vama Veche, una dintre cele mai vechi terase din zona, la care s-a adaugat terminatia “stock” pentru a sugera atmosfera festivalurilor de la Woodstock a carui continuare peste timp se doreste.
Anul acesta, a sasea editie s-a desfasurat intre 14 si 16 august si a reunit 26 de trupe si artisti, dintre care 11 din strainatate, trupe ce au concertat pe scenele de la Marina Park şi Spice Club. Organizatori au fost, asa cum ne-au obisnuit, cei de la Asociaţia pentru Conservarea Ariilor Protejate Bio-Cultural „Salvaţi Vama Veche“.
Dintre trupe as scoate in evidenta Apocalyptica – o formatie finlandeza alcatuita din trei violoncelisti, carora din 2005 li s-a adaugat si un baterist – trupa binecunoscuta iubitorilor de rock, in special datorita primului lor album, „Plays Metallica by Four Cellos”, ce contine numai coveruri Metallica (dupa cum arata si titlul, formatia a inregistrat albumul intr-o formula de 4 instrumente). Apocalyptica s-a aflat pentru a treia oara in Romania dupa participarile la Festivalul Peninsula din 2005, respectiv cel de la Arenele Romane din 2006 si devine astfel o obisnuita a scenelor ce gazduiesc festivaluri rock in tara.
Alte trupe prezente la Stufstock au mai fost: Air Traffic, dEUS, Kultur Shock, Survolaj, The Amsterdams, Crowfish, Konqistador, Persona, Byron, ExNN, The Pixels, Gerald Gradwohl, Farfarello, Harry Tavitian/ Cserey Csaba, and His Band, Nguyen Le, Kora Jazz Trio.
Vedeta incontestabila a acestei editii a fost insa Jean-Luc Ponty, prezent pentru prima data in Romania, mai putin cunoscut publicului romanesc, dar cu siguranta un nume pe care il vor cauta de acum incolo, impreuna cu muzica lui, pe tarabele de specialitate sau navigand pe internet. Si asta pentru ca Jean-Luc este considerat un revolutionar si un inovator, o certa valoare pe scenele lumii, un nume la care se raporteaza orice iubitor al jazz-rock-ului mai ales atunci cand asociaza genul cu un anume instrument: vioara.
Fiu al unui profesor de vioara care il introduce in tainele instrumentului, Jean-Luc Ponty, nascut la Avranches, Franta, cunoaste din copilarie universul muzical in mijlocul caruia ajunge sa se formeze si sa performeze. De la 18 ani, pasiunea pentru Miles David il indruma spre a ataca genuri muzicale mai putin imbratisate de catre violonisti, si anume jazz-ul si rock-ul. Asta nu inainte de a incerca sa se exprime muzical si la saxofon, un instrument mult mai potrivit interpretarilor muzicii de jazz, optiune pe care o abandoneaza mai apoi in favoarea viorii, prima lui dragoste. Vioara devine astfel, dincolo de pasiune, si o provocare. Nu este un instrument specific jazz-ului. Insa Jean-Luc se impune ca inovator, incercand sa caute in sonoritatile unduitoare ale viorii timbre si efecte potrivite a-i impune instrumentului un loc propice in jazz-ul modern, inlocuind interventiile si partile solistice ale saxofonului.
Miles Davis si John Coltrane il conving sa se dedice viorii electrice, iar primele inregistrari le face la 22 de ani, in 1964, realizand un album pentru vioara solo denumit Jazz Long Playing. In 1967 urmeaza prima aparitie pe scena americana la invitatia lui John Lewis si al sau The Modern Jazz Quartet la Monterey Jazz Festival. Cu ocazia asta, si in urma aprecierilor pe care le primeste, obtine un prim contract important cu World Pacific, contract care il va propulsa definitiv printre numele marii ale muzicii universale.
O prima colaborare de rasunet o are cu Frank Zappa in 1969, cel care va compune muzica pentru albumul solo al lui Ponty, King Kong (Blue Note). Peste trei ani, in 1972, Elton John il invita pe Ponty sa contribuie la albumul sau, Honky Chateau, iar dupa inca un an, in 1973, Ponty i se alatura in turneu lui Zappa si grupului sau Mothers of Invention, ceea ce va duce in final la emigrarea lui Ponty si a familiei lui in Statele Unite unde se stabileste.
De aici inainte portile celor mai importante cluburi, sali de concert si scene de festival i se deschid la rand lui Ponty, privit cu interes atat de public cat si de criticii muzicali.
Canta piese proprii, colaboreaza cu cele mai mari orchestre din America, Europa si Asia, continente pe care le colinda in turnee impreuna cu trupa lui “The Atacama Experience”. Cateva demo-uri cu sonoritati “Ponty” le puteti audia pe site-ul artistului www.ponty.com
Desfasurat intr-o atmosfera vie si tineresaca, Stufstock-ul creste de la an la an. Pornit ca o reactie de protest in 2003, dupa descinderea in zona corturilor din Vama a fortelor de ordine, animat de un grup in fruntea carora se afla “academicianul” de la Catavencu Radu Toma, festivalul are sanse sa devina un adevarat Woodstock romanesc, iar numele trupelor invitate din ce in ce mai sonore.