În general, președinția Consiliului U.E. trece neobservată. Pe cine interesează, de exemplu, că – în semestrul al doilea al anului în curs – Austria deține această președinție. Și pe cine a interesat că, în primul semestru al acestui an, președinția a aparținut Bulgariei. Ce face, de fapt, președinția asta, abreviat numită „președinția Uniunii Europene”? Aparent, nu mare lucru: organizează întâlniri la diverse niveluri, inclusiv la vârf, pe diverse teme, de interes general, dar și local. De exemplu, Austria a anunțat că, în timpul președinției sale, va acorda o mare atenție problemei migrației, temă care frământă U.E. de câțiva ani deja. Dar Bulgaria? Ce a rezolvat Bulgaria în timpul președinției sale? Dacă știți răspunsul, vă puteți opri aici și puteți ignora restul textului. Dacă nu știți, citiți mai departe.
Anul trecut, în luna august, Bulgaria a încheiat, în sfârșit, un tratat de bună vecinătate cu Macedonia. Sunt convins că gestul a trecut neobservat în mass media europeană și internațională. Ce mare lucru, în fond, este să închei un tratat cu o țară mică, așa cum este Macedonia, oficial încă numită FYROM, adică Former Yugoslav Republic of Macedonia, ba încă de o țară care, în statistici, figurează pe ultimul loc în U.E. ca performanță economică. Am numit Bulgaria. Eu însă eram acolo, în Bulgaria, am stat acolo 3 săptămâni tocmai în această perioadă, iar mass media din Bulgaria, evident, au acordat mult mai mare atenție evenimentului. În plus, pe unul dintre posturile naționale de televiziune, am uitat care, se difuzează zilnic, cred, de luni până vineri, o foarte interesantă emisiune numită historia.bg (nu, nu există un site cu acest nume, așa se cheamă emisiunea). Spre deosebire de Cinci minute de istorie de pe TVR 1, realizată de Adrian Cioroianu, emisiunile de istorie ale bulgarilor sunt lungi, cu mulți invitați, cu specialiști pe o temă anume și pe o perioadă anume. Evident, câteva emisiuni s-au axat și pe problema Macedoniei. Dacă doriți să mă întrebați dacă știu bulgara, răspunsul este relativ simplu: nu o vorbesc fluent, dar – dacă mă chinui – pun cap la cap niște cuvinte care pot forma chiar o frază. În orice caz, înțeleg suficient de bine o emisiune pe teme de istorie, unde se vorbește curat și fără expresii din slang.
Macedonia a fost și este, preponderent, o denumire geografică. Macedonia antică era locuită de un grup etnic care vorbea, probabil, un idiom de tip tracic, zic unii, de tip ilir, zic alții, sau un idiom de tranziție traco-ilir, zic împăciuitorii. Macedonenii antici au intrat de timpuriu sub o puternică influență greacă, cel puțin din vremea lui Filip II, tatăl lui Alexandru cel Mare, așadar de la începutul sec. IV î.e.n. Din acest moment, istoria Macedoniei antice este o componentă a istoriei Greciei antice, macedoneana antică nu se mai vorbea, macedonenii s-au elenizat integral, adică au devenit greci. Secolele au trecut și, după sec. IV e.n., Europa este marcată de circa 6 secole de migrații. În această perioadă, mai exact după jumătatea sec. VI e.n., pe teritoriul actualei Macedonii, dar și în regiuni învecinate, inclusiv pe teritoriul actualei Grecii, se așează succesiv diverse grupuri slave. Cele mai sudice sunt asimilate de populația greacă, cel mai nordice formează, până azi, grupurile slave de sud: bulgarii, macedonenii (moderni), sârbii, muntenegrenii, bosniacii, croații și slovenii. Cu excepția bulgarilor, grupurile sud-slave au format, după primul război mondial, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, denumite modificată ulterior în Iugoslavia (Jugoslavija, de la jug ‘sud’ și numele generic al slavilor). Nu vă voi plictisi pe tema istoriei acestor grupuri slave, așadar revin la Macedonia de azi, adică FYROM.
Bulgarii au considerat, în general, că limba macedoneană (modernă, deci slavă) este un dialect al limbii bulgare, ceea ce poate fi adevărat. Așa cum bine știm, frontiera dintre limbă și dialect este, adesea, o chestiune politică, nu neapărat una științifică. Problema este că macedonenii de azi, în covârșitoare majoritate, nu se socotesc bulgari, deși vorbesc o limbă pe care o înțeleg relativ ușor și bulgarii. Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, prin Macedonia se înțeleg azi, de fapt, trei regiuni: 1. Macedonia numită încă FYROM; 2. Macedonia, regiune din nordul Greciei și care, teritorial, este mai mare decât prima regiune; 3. Macedonia Pirinului, regiune din Bulgaria; numele este luat de la muntele Pirin, care se înaltă semeț în zona orașului Blagoevgrad pe valea Strumei, la sud de Sofia.
Imediat după semnarea tratatului bulgaro-macedonean (așadar în august 2017), Bulgaria a anunțat oficial că, în timpul președinției sale din primul semestru al acestui an, va depune eforturi ca Macedonia (FYROM) să încheie un tratat și cu Grecia pentru a nivela astfel aderarea la Uniunea Europeană. Și acest lucru s-a realizat deși, pentru Tsipras, nu a fost deloc ușor să treacă peste atitudinea naționaliștilor greci (ne putem chiar întreba dacă există grec nenaționalist). După decenii de fricțiuni, ca să nu spun după secole, Bulgaria, Grecia și Macedonia (FYROM) au găsit soluția, cel puțin la nivel diplomatic, urmând ca acordul greco-macedonean să fie aprobat de cele două parlamente. Denumirea care s-a convenit a fost Republica Macedoniei de Nord (Republic of North Macedonia). Încă nu se știe dacă această denumire va fi și adoptată la nivel oficial dar, chiar și așa, Bulgaria și-a atins țelul, așa cum anunțase și cum promisese: în timpul președinției sale, se va netezi drumul aderării Macedoniei la U.E. Dacă acest lucru se va întâmpla, să zicem, în viitorii 5 ani, ar fi un succes extraordinar pentru Bulgaria. Și este un exemplu al felului în care o țară mică, uzual ironizată că este pe ultimul loc în U.E., are un succes diplomatic notabil. A ironiza Bulgaria este, de altfel, o temă predilectă în mass media din România, ca și cum locul penultim, care aparține României, ar fi o mare realizare.
Am pornit să scriu acest text auzind, în timpul din urmă, diverse discuții privind temele ce ar trebui rezolvate de România în timpul președinției sale din primul semestru al anului viitor. Multe sugestii m-au făcut să zâmbesc, dar nu le voi comenta, poate am zâmbit fără motiv. Exemplul Bulgariei este, cred, relevant: îți alegi o temă modestă, dar punctuală și clară. Eu știam de tema asta încă din august 2017, și o știau și bulgarii, că doar fusese bine mediatizată în țara vecină. O știau, așadar, ceva peste șapte milioane de oameni, așa că nu era mare lucru să o știu și eu, doar am stat la Sofia 3 săptămâni și, cât eram în casă, televizorul mergea întruna pe canalele de știri.
Cu modestie și tenacitate reușești mai multe lucruri decât cu trufie și cu snobism.
Sorin Paliga, 19 iulie 2018, București
Despre problema denumirii Macedoniei se poate consulta Wikipedia: https://en.wikipedia.org/wiki/Macedonia_naming_dispute
Un articol scris cu erudiţie, elocvenţă, punctare morală perfectă și pe deasupra pe înţelesul oricui, plus un fin simţ al umorului. O reală plăcere de citit!
> Bulgaria a anunțat oficial că, în timpul președinției sale din primul semestru al acestui an, va depune eforturi ca Macedonia (FYROM) să încheie un tratat și cu Grecia pentru a nivela astfel aderarea la Uniunea Europeană. Și acest lucru s-a realizat (…).
Este interesant cum s-a schimbat punctul de vedere al Bulgariei după ce a ajuns la președinția Consiliului Uniunii Europene. Să vedem ce ne spune Wikipedia cu privire la disputa asupra numelui:
Observaţi că în 2012 Bulgaria a fost împotriva unui nume precum „Macedonia de Nord”. Observaţi de asemeni că există o referinţă în articolul din Wikipedia cu privire la întâlnirea la Sofia între prim-miniştrii FYROM şi Greciei.
Dar am observat că în articolul din Wikipedia nu mai există nici o altă menţiune asupra influenţei puternice a Bulgariei asupra acordului legat de noul nume între macedoneni şi greci. Nu este deci exclus ca mass-media bulgară (şi/sau guvernul acestei ţări) să fi exagerat rolul Bulgariei în acordul respectiv, în special pentru ascultătorii autohtoni, lucru care nu ar fi chiar o surpriză în regiune.
> Eu știam de tema asta încă din august 2017, și o știau și bulgarii, că doar fusese bine mediatizată în țara vecină.
Q.E.D.
@Sorin Paliga
1. Din articol nu reiese în ce fel pe ce cale a contribuit la rezolvarea problemei cu numele Macedoniei faptul că Bulgaria a fost pentru o vreme preşedintă a Consiliului. Ştiţi cumva?
2. Înţeleg că problema nu este chiar rezolvată; abia după 5 sau mai mulţi ani se va vedea cu adevărat, deoarece acordul greco-macedonian mai trebuie ratificat de parlamentele respective. Corect?
3. M-ar fi interesat totuşi să aflu măcar care sunt temele ce ar trebui rezolvate de România în timpul președinției sale a Consiliului UE, chiar dacă nu doreaţi să le comentaţi.
@Victor Manta
„Este interesant cum s-a schimbat punctul de vedere al Bulgariei după ce a ajuns la președinția Consiliului Uniunii Europene”.
Ei, dar despre cum se schimbă declarațiile lui Trump de la o zi la alta ce părere aveți? Așa-i în politică, zici și câștigi.
„Nu este deci exclus ca mass-media bulgară (şi/sau guvernul acestei ţări) să fi exagerat rolul Bulgariei în acordul respecti”.
Mass media exagerează în general și, de multe ori, inventează ce dorește (ca să evit o afirmație precum „minte cum o taie capul”).
@Alexandru Leibovici
1. Au fost intense contacte la nivel diplomatic, inclusiv în sens larg, pe domeniul „balcanic”. Una a fost destul de bine mediatizată și în România: întâlnirea de la Varna a premierilor bulgar, grec, român și sârb.
2. Corect, urmează ratificările, recunoașterea țării la ONU… durează. Dar, diplomatic vorbind, problema este rezolvată. Evident, „Republica Macedoniei de Nord” este o formulă chinuită, să spun așa, dar mă întreb ce denumire ar fi fost mai bună în așa fel încât să-i împaci pe toți, adică și pe macedoneni, și pe bulgari și, mai ales, pe greci. Sincer să fiu, m-aș fi așteptat ca Grecia să blocheze un rezultat final, așa cum o face de mulți ani. Am toată admirația pentru Tsipras. Și, apropo de el: la scurtă vreme după încheierea acestui acord, a expulzat doi diplomați ruși care ar fi interferat în discuțiile greco-macedonene și ar fi încercat să blocheze acordul. Detaliul a fost ușor mediatizat, dar arată că Tsipras este un politician mult mai solid decât îl bănuiam.
3. Nu știu, dar presupun că statutul Republcii Moldova ar fi o prioritate, nu? Dacă percepția mea este corectă, cea mai des invocată temă în mass media sună cam așa: „în timpul mandatului României, se va produce Brexit-ul, deci România va avea un mare rol în această chestiune”. Așa cum am scris în urmă cu doi ani, nu cred că va fi vreun Brexit la modul real, dacă va fi vreunul. Dar asta este deja altă temă de discuție.
Problema Macedoniei de Nord, fostă FYROM, face parte din eforturile zonei (ale Bulgariei, României și Greciei), de a netezi situația în așa numita zonă a Balcanilor de Vest și aducerea țărilor rezultate din dezmembrarea fostei Iugoslavii la un numitor comun și la o formulă rezonabilă de conviețuire. Acesta a fost și scopul amintitei mai sus întâlniri de la Varna.
Bun articol și folositoare șederea Domnului Paliga în Bulgaria. Pe lângă faptul că şi-a perfecționat înțelegerea mai deplină a limbii bulgare, Stimatul Domn Paliga a trasat și o linie de conduită tematică pentru viitorul Prezident al UE din partea României, care linie încă nu este bine definită, asa cum nici Prezidentul nu este inca definit… O fi Iohannis ? Sau poate unul din cei doi aspiranți, Dragnea-Tăriceanu ? Ceaţă, ceaţă politică tipică, în interior în exterior, pe dreapta sau stânga (politică !) românească.
Dacă se dă liber la propuneri pentru Prezidențiatul Românesc al UE, eu aș îndrăzni să propun ca temă: „Căutarea și poate găsirea unei strategii de obținere de către UE, pentru România, măcar a unui loc 3(trei) – dinspre coadă”.
@Pincu Sfartz
„Stimatul Domn Paliga a trasat și o linie de conduită tematică pentru viitorul Prezident al UE din partea României,”
Nu știu dacă sunt stimat sau nu, dar nu mi-am permis să trasez nicio linie. Diplomația românească este plină de oameni competenți și plini de har, nu cred că au nevoie de sfaturile ori de recomandările mele. Sunt sieși suficienți.
@Sorin Paliga
La #1 vă întrebasem dacă ştiţi pe ce cale faptul că Bulgaria deţinea președinția Consiliul EU a contribuit la rezolvarea problemei în cauză.
Răspundeţi că au fost intense contacte la nivel diplomatic, inclusiv una mediată de România. Dar asta nu răspunde la întrebarea mea, deoarece nu specificaţi vreo intermediere a Consiliul EU, şi anume una care să se fidatorat preşedintelui bulgar al Consiliului.
La #2 spuneţi că mai urmează, într-adevăr, acordurile parlamentelor respective, dar „diplomatic vorbind, problema este rezolvată”
Numai că acordurile parlamentelor nu sunt doar formalități, mai ales ţinând cont de naţionalismele pe care le-aţi semnalat. Deci rezolvarea problemei se află, mai degrabă, abia la începuturi…
La întrebarea mea #3, cea privitoare la temele care le-aţi auzit că au fost sugerate pentru a fi rezolvate de România pe perioada președinției sale, ar fi fost pentru mine partea cea mai interesantă a articolului. Dar ce anume, şi de cine s-a sugerat, nu scrieți, din păcate…
Am căutat puţin şi am constatat că există un sit special dedicat subiectului – http://www.romania2019.eu. Pe de altă parte, într-un document al Guvernului României din 2016 intitulat „Planul de acțiune pentru pregătirea Președinției României la Consiliul UE în primul semestrul 2019” văd enumerate următoarele:
„Exercitarea Preşedinţiei Consiliului UE reprezintă o oportunitate pentru [România]
– de a-şi reafirma angajamentul european şi
– de a contribui în mod direct la evoluția Uniunii
– datorită organizării a numeroase evenimente la nivel înalt, statul care exercită Președinția beneficiază de o bună vizibilitate pe plan extern
– care poate fi folosită de o manieră eficientă pentru o promovare economică, comercială sau investiţională, turistică şi culturală.
– efectele pe termen lung prin contactele la cel mai înalt nivel pe care le oferă leadershipului politic național, prin consolidarea pe termen lung a administraţiei publice (?) şi prin vizibilitatea pe care o oferă ţării în condiţiile participării elitei politice şi tehnice europene la reuniunile organizate în ţara gazdă.”
Adică, scuzaţi, PR, adică apă de ploaie 🙁
Asta mă face să cred şi că exercitarea preşedinţiei Consiliului UE de către Bulgaria n-a influenţat substanțial rezolvarea problemei greco-macedonene… Şi mai rezultă că, din păcate, n-are cum să fie altfel pentru temele dv. ipotetice – cazul statutului R. Moldova (şi al Transnistriei), sau a vreunui rol al României în aranjamentele pentru Brexit.
[mici modificări 11:25/al]
@Al. Leibovici
„a temele care le-aţi auzit că au fost sugerate pentru a fi rezolvate de România pe perioada președinției sale, ar fi fost pentru mine partea cea mai interesantă a articolului”.
Vă cred, dar asta este o temă pentru alt articol. Nu-l voi scrie eu, nu mă pricep la domeniu.
Încercați la cabinetul lui Iohannis, la cabinetul premierului, la cabinetul lui Meleșcanu… Sunt destui mai competenți decât mine. Eu mi-am propus să arăt și să explic cazul Macedoniei și rolul Bulgariei. Subiectul „Macedonia” este, desigur, mai amplu, dar nu mi-am propus să explic și, cu atât mai puțin, să rezolv problemele Balcanilor în ansamblu.
@Sorin Paliga
Atunci asocierea pe care o faceţi între preşedenţia bulgară a Consiliului UE şi începutul rezolvării conflictului greco macedonian nu are nicio bază, şi prin analogie, acelaşi lucru se poate presupune şi despre ipotetica influenţă pe care ar putea-o avea exercitarea preşedinţiei Consiliului UE de către România în rezolvarea problemelor R. Moldova (şi al Transnistriei), sau a vreunui rol al României în aranjamentele pentru Brexit.
Prin urmare, menţionarea preşedinţiei Consiliului UE nu joacă, de fapt, niciun rol în articolul dv. …
Sarcastic, ca de obicei…
Dar ar fi fost necesar, şi chiar simplu să vă informaţi – ca autor al articolului. Dar am făcut-o eu, deşi nu sunt decât cititor, şi am arătat mai sus despre ce este vorba: doar posibilitate de PR pentru România, fără vreo posibilitate sporită de a avansa interesele politice ale României – Moldova/Transnistria, impactul Brexit-ului, ca să nu amintesc decât perspectivele pomenite chiar de dv.
PS: trebuie oare să vă amintesc că, în comentarii, sunt un simplu cititor şi nu mă reprezint decât pe mine?
@Sorin Paliga (20-7-2018 la 05:50)
>> „Este interesant cum s-a schimbat punctul de vedere al Bulgariei după ce a ajuns la președinția Consiliului Uniunii Europene”.
> Ei, dar despre cum se schimbă declarațiile lui Trump de la o zi la alta ce părere aveți? Așa-i în politică, zici și câștigi.
Aş zice că declaraţiile lui Trump nu sunt direct legate de ceea ce am scris. Eu nu cred că de fapt poziţia bulgarilor s-a schimbat considerabil, rămânând adevărată introducerea dv. că: „În general, președinția Consiliului U.E. trece neobservată”.
>> „Nu este deci exclus ca mass-media bulgară (şi/sau guvernul acestei ţări) să fi exagerat rolul Bulgariei în acordul respectiv”.
> Mass media exagerează în general și, de multe ori, inventează ce dorește (ca să evit o afirmație precum „minte cum o taie capul”).
Dar dv., desigur, nu vă lăsaţi înşelat cu una, cu două de presă, doar că poate că v-a plăcut ideea să-i scoateţi pe bulgari în faţa românilor, cu al dv. povăţuitor: „Cu modestie și tenacitate reușești mai multe lucruri decât cu trufie și cu snobism”.
Ce vedem însă din reacţiile la articol, legate de președinția Consiliului U.E., este că PR-ul este PR şi rămâne la fel de PR atât la bulgari, cât şi la români.
Articolul dv. a avut însă meritul său, prin aceea că m-a făcut de exemplu pe mine să reflectez asupra unor lucruri care de regulă nu mă preocupă.
Multumesc Dl Profesor Paliga, pentru un articol foarte interesant.
O mica poveste…
Cind eram studenta la facultate (1966-1971) am avut colegi care proveneau din multe tari.
Unul din colegi era din Turcia si celalalt din Macedonia. Amindoi au primit o cafteala mare de la un armean si celalalt de la un grec. Studentul armean si cel grec au fost dati afara din faculatate.
Ani mai tirziu, am lucrat la o scoala privata (1986-2012)si profesorul de limba greaca era macedonian. Unul din elevi, parintii lui erau greci. Parintii au venit la decanul scolii si l-au rugat pe decan sa-l puna pe fiul lor in clasa paralela de greaca, unde profesorul era 100% american. Decanul s-a opus si parintii au retras copilul de la scoala noastra.
The following quote: „The difference between genius and stupidity is that genius has its limits” applies to my stories.
Ceea ce spune Wanda Lucaciu poate fi completat cu o scenă repetitivă de anul trecut, de la Sofia. La cursurile la care am participat, în grupă era și o fată din Armenia și o alta din Azerbaidjan. Tot timpul cursului, cele două au stat pe diagonala sălii de curs, cât mai departe una de cealaltă. Nu e o poveste cu greci și cu macedoneni, dar seamănă. Pentru cei care nu știu: azerii vorbesc un idiom turcic foarte asemănător limbii turce, limbile fiind mutual inteligibile.
@Sorin Paliga
> o fată din Armenia și o alta din Azerbaidjan. Tot timpul cursului, cele două au stat pe diagonala sălii de curs, cât mai departe una de cealaltă… Pentru cei care nu știu: azerii vorbesc un idiom turcic foarte asemănător limbii turce, limbile fiind mutual inteligibile.
Deci acesta este motivul pentru care se evitau: vorbesc limbi asemănătoare!!
Sau poate că ar fi trebuit să amintiţi despre altceva pentru cei care nu ştiu!?
@ Alexandru
1. Cred că faceți o confuzie. Limbile azeră și armeană nu au mai nimic în comun !
– turcă, cu influențe persiene
– Armeana – limba indo-EUROPEANĂ
Adversitatea fetelor vine din cauza urei Armenilor față de turcii care au promovat un Holocaust, și fata armeană nu suporta tot ce e turcesc, sau de influență turcă !
2. Dintre obiectivele enumerate pentru o țară care conduce Președinția UE, cel cu: „..statul care exercită Președinția beneficiază de o bună vizibilitate pe plan extern” m-a făcut să zâmbesc!
Aici pot desprinde două aspecte:
– „bună vizibilitate” a politicii actuale denaturate complect, prin voința unui singur om (Dragnea), va trena multă vreme o atitudine externă disprețuitoare față de incapacitatea societății românești de a se autocontrola.
– apare o pârghie interesantă și eficientă pentru rezolvarea crizei politice din România: „Ce nu a putut face Iohannis în interior, o va putea face din exterior, eventual cu aplicarea de sancțiuni României !!”. Ha-ha-ha !.
@Al. Leibovici. Iar nu ați citit atent: azera și turca sunt mutual inteligibile, nu azera și armeana! ????
@Sorin Paliga
> Iar nu ați citit atent: azera și turca sunt mutual inteligibile, nu azera și armeana!
Da, sorry, aveţi dreptate (deşi acel „iar” este o altă fantezie de-a dumneavoastră – pe lângă aceea că tind să vă cenzurez, de exemplu).
Dar totuşi: care este relevanţa celei de-a treia fraze pentru prima în
Aşa cum este plasată, a doua ar avea rolul de explicaţie pentru prima. Este explicaţie? În ce fel?
Tentativa de explicaţie a d-lui Sfartz – cu genocidul armean din 1915-16 – nu mi se pare plauzibilă. Mai plauzibilă ar fi explicaţia cu conflictul din anii 1990 cu Nagornîi-Karabah.
Sau poate că fetele stăteau departe una de alta din cu totul alte motive decât cele presupuse aici; în orice caz, din relatarea dv. nu rezultă cauza, dar poate ştiţi mai multe decât aţi scris aici.
Grecia a anuntat in iulie ca a expulzat doi diplomati rusi si ca a interzis altor doua persoane sa intre in tara dupa ce ei au incercat sa mituiasca oficiali si sa organizeze demonstratii pentru a anula un acord prin care Macedonia ar putea adera la NATO.
Ministerul de Externe rus a numit decizia grecilor ca fiind nejustificata la acel moment si a avertizat ca ar putea urma consecinte nespecificate.
Ministerul de Externe al Rusiei a comunicat ca l-a convocat pe ambasadorul Andreas Friganas si l-a informat cu privire la „masuri similare luate de partea rusa”.