Există un principiu în drept potrivit căruia unde este aceeași rațiune trebuie să existe și aceeași soluție (ubi eadem ratio eadem solutio). Ca urmare, mă întreb dacă cele de mai jos, statuate de CCR – Decizia nr. 32/2018, pct. 56 – pentru funcționarii publici, nu ar trebui să li se aplice și demnitarilor statului. Mai mult, până la urmă demnitarii statului ocupă poziții chiar mai onorabile decât cele ale funcționarilor statului.
„Formularea unei acuzații penale, urmată de luarea măsurii preventive a arestului și/sau de trimiterea în judecată, nu înlătură prezumția de nevinovăție a persoanei acuzate penal, dar o plasează temporar în afara cadrului legal de exercitare a funcției publice. De aceea, doar condamnarea este cea care determină pierderea integrității/probității, element fundamental al exercitării autorității publice fără de care persoana care ocupă respectiva funcție publică nu mai are legitimitatea de a-și continua activitatea. Etapa intermediară a procesului penal, cea în care se dispune măsura preventivă a arestului sau cea în care se declanșează cercetarea judecătorească vizează indirect valoarea protejată, respectiv integritatea/probitatea persoanei care deține calitatea de funcționar public, fără a avea un caracter definitiv asupra acesteia.
Luarea măsurii preventive a arestului sau trimiterea în judecată este cea care determină schimbarea situației juridice a persoanei care exercită autoritatea publică și îi suspendă cu caracter temporar, din punct de vedere legal și moral, calitatea de a ocupa funcția cu care a fost învestită.
Pe de altă parte, chiar dacă prezumția de nevinovăție a acesteia nu este desființată până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, întrucât există îndoieli rezonabile cu privire la buna-credință și loialitatea funcționarului public în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, în această perioadă, acestuia nu i se mai poate încredința de către stat exercițiul autorității publice, persoana pierzând temporar legitimitatea de a reprezenta interesele generale pe care legea o obligă să le protejeze”.
Cristi Danilet, 23 iunie 2018
Preluat cu permisiune de pe situl autorului.
Dl. Cristi Danileţ îşi pune o întrebare, bazată pe o analogie simplă, după cum urmează:
„Ca urmare, mă întreb dacă cele de mai jos, statuate de CCR – Decizia nr. 32/2018, pct. 56 – pentru funcționarii publici, nu ar trebui să li se aplice și demnitarilor statului”.
Eu m-aş fi aşteptat de la un judecător ca acesta să ne explice de ce această analogie nu a fost implementată, nu să le paseze cititorilor îndoielile proprii. Să nu uităm că dl. Danileţ este un judecător în funcţie şi că datoria lui este sa apere si să aplice legea existentă.
Aici nu se poate spune că dl. Danileţ se pronunţă la nivelul unei abordări de principiu, deoarece spusele sale coincid prea mult în timp cu condamnarea d-lui Dragnea. Discuţia pe acest subiect are rolul să îl împingă pe dl. Dragnea către demisiile din funcţia de parlamentar şi de preşedinte al Camerei Deputaţilor, deşi dispoziţiile legale din prezent nu îi sunt aplicabile.
Este clar că una este un demnitar public ales şi alta un funcţionar al statului, lucru pe care dl. Danileţ ni-l comunică el însuşi. Discursul d-lui Danileţ nu are rolul de a atinge obiectivul de eliminare a lui Dragnea din viaţa publică pe căi legale, ceea ce nu este prevăzut în lege, ci duce la strecurarea îndoielii şi derutei în minţile cititorilor săi, unii dintre ei impresionaţi de titlul său şi de poziţia sa trecută. Iar aceasta poate duce rapid la manifestaţii, pancarte şi strigăte suplimentare în stradă, ba chiar şi în Parlament, ale adepţilor genului #Rezist.
Îndoielile şi vorbele d-lui Danileţ trebuiesc urmărite cu atenţie sporită, în special când face declaraţii precum: „Un condamnat penal nu poate fi loial statului”, neglijând că nu trebuiesc amestecaţi condamnaţii definitiv cu cei care se pot dovedi nevinovaţi, ceea ce se tot întâmplă în ultima vreme.
«Formularea unei acuzații penale, urmată de luarea măsurii preventive a arestului și/sau de trimiterea în judecată, nu înlătură prezumția de nevinovăție a persoanei acuzate penal, dar o plasează temporar în afara cadrului legal de exercitare a funcției publice»
Da, așa este și așa s-a și întâmplat: dacă vrei să scapi de un adversar politic, îi deschizi dosar penal, își dă demisia sau e demis, iar după 6–12 luni apare neînceperea urmării penale și totul se uită: ei, știți, na, oameni suntem, mai greșim și noi.
Exact asta s-a și întâmplat în mult prea multe cazuri încât să mai crezi că au fost „disfuncții de sistem” sau simple erori umane, este un mecanism bine pus la punct bazat pe vag definitul, adică nedefinitul, „abuz în serviciu”.
Cine cunoaște minimal sistemul juridic (românesc) știe că orice procuror, oricând și oriunde, poate deschide dosar penal pe baza unei suspiciuni, invocând orice document dintre zecile ori sutele semnate de un demnitar într-o zi.
@Victor
> Discursul d-lui Danileţ … duce la strecurarea îndoielii şi derutei în minţile cititorilor săi
Să vedem în ce constă „discursul” lui Danileţ. El face observaţia că în cazul funcţionarilor publici acționează regula după care, în momentul în care acesta este arestat şi/sau cercetat judecătoreşte, el este suspendat din funcţia pe care o deţine, până la pronunţarea unei hotărâri definitive. Motivul este că există îndoieli rezonabile cu privire la buna-credință și loialitatea funcționarului public în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, în această perioadă.
Danileţ întăreşte această observaţie printr-un citat dintr-o Decizie recentă (ianuarie 2018) a Curţii constituţionale. (Atenţie! Nu această Decizie stabileşte că funcţionarii care se află în acele situaţii trebuie suspendaţi, ea doar arată care este practica; o face cu scopul de a preciza că suspendarea nu contravine principiului prezumpţiei nevinovăţiei).
Pornind de la aceasta, Danileţi avansează ideea că aceeași regulă ar trebui să fie prevăzută şi pentru demnitari (*), deoarece motivul menţionat mai sus (şi în documentul CCR) este de fapt valabil şi pentru demnitari, şi anume într-o măsură chiar mai mare decât pentru funcţionari, argumentează el.
La întrebarea pe care i-am pus-o, Danileţ a confirmat că în prezent regula nu se poate aplica şi demnitarilor, deoarece nu există vreo normă care să prevadă aceasta. În articolul său, Danileţ tocmai pledează pentru introducerea unei asemenea norme, care este deci o chestiune pentru viitor.
Să vedem ce scrii tu.
> Eu m-aş fi aşteptat de la un judecător ca acesta să ne explice de ce această analogie nu a fost implementată, nu să le paseze cititorilor îndoielile proprii. Să nu uităm că dl. Danileţ este un judecător în funcţie şi că datoria lui este sa apere si să aplice legea existentă.
Cum rezultă din ce am explicat mai sus, este treaba legislatorilor să decidă asupra acestei norme pentru demnitari. După cum bine ai observat, Danileţ este doar judecător (şi anume nu unul de la CCR!). Dar, deşi obligaţia lui profesională constă în aplicarea legii existente, nimic nu-i interzice să se gândească şi să sugereze, ca cetăţean, legi noi.
> nu se poate spune că dl. Danileţ se pronunţă la nivelul unei abordări de principiu, deoarece spusele sale coincid prea mult în timp cu condamnarea d-lui Dragnea
Este o speculaţie asupra motivelor = ad hominem (ai eliminat o parte, dar nu toate).
> Discuţia pe acest subiect are rolul să îl împingă pe dl. Dragnea către demisiile din funcţia de parlamentar şi de preşedinte al Camerei Deputaţilor, deşi dispoziţiile legale din prezent nu îi sunt aplicabile.
Discuția unui judecător de rând de la Cluj, chiar cunoscut, îl poate împinge pe Dragnea către demisie??? Cred că este cea mai mare ofensă care i s-a adus vreodată lui Dragnea !! 🙂
> Discursul d-lui Danileţ nu are rolul de a atinge obiectivul de eliminare a lui Dragnea din viaţa publică pe căi legale, ceea ce nu este prevăzut în lege, ci duce la strecurarea îndoielii şi derutei în minţile cititorilor săi…
??? Danileţ face o propunere legislativă – pentru viitor – şi nu se vede de nicăieri că are ideea perfidă să „strecoare îndoială şi derută în minţile cititorilor săi”. Hai să n-o luăm razna, şi hai să nu-i atribuim, iarăşi, mârşave intenţii!
> vorbele d-lui Danileţ trebuiesc urmărite cu atenţie sporită, în special când face declaraţii precum: „Un condamnat penal nu poate fi loial statului”, neglijând că nu trebuiesc amestecaţi condamnaţii definitiv cu cei care se pot dovedi nevinovaţi
1. Sunt curios: crezi că unui condamnat penal definitiv i se poate pune în mod justificat la îndoială buna-credință și loialitate în exercitarea unei funcţii ce implică multă putere?
2. Dat fiind că l-ai pomenit pe Dragnea: el nu mai poate să se dovedească nevinovat, deoarece are o condamnare penală definitivă. Dat fiind că este cu suspendarea execuţiei, există o singură cale să scape de aceasta: să dezincrimineze fapta pentru care a fost condamnat definitiv. Dar pentru această condamnare cred că nu mai este posibil, şi nici nu cred că încearcă.
În schimb pentru a doua, cea care nu este încă definitivă… macabrul stat paralel (finanţat de UE, NATO, precum şi de forţe tenebroase şi sulfuroase de teapa #rezist, Soros, etc.) încearcă să strecoare în minţile noastre necoapte ideea diabolică că… chiar asta intenţionează!! Dar noi ştim că Dragnea şi ai lui sunt muuult deasupra unor asemenea meschinării 😉
——
(*) În linii mari, diferenţa este următoarea:
– funcţionarii sunt numiţi pe posturile lor; există o listă de posturi ai căror ocupanţi au statut de funcţionari publici (în Anexa la Statutul funcţionarilor publici)
– demnitarii ajung la posturile lor prin alegeri
@Nicu Adrian Udrişte
> Da, așa este și așa s-a și întâmplat: dacă vrei să scapi de un adversar politic, îi deschizi dosar penal, își dă demisia sau e demis, iar după 6–12 luni apare neînceperea urmării penale și totul se uită… [s.m.]
Înţeleg că vă gândiţi la un caz real. Dat fiind că vorbiţi de adversar politic, presupun că era vorba de un demnitar, adică cineva care ocupa o funcţie electivă (de ex. un primar). Numai că citatul pe care îl daţi (din considerentele unei Decizii CCR) nu se referă la această categorie, ci la funcţionari publici angajaţi (de ex. un inspector vamal). Dar în fond nici nu are importanţă, deoarece acelaşi lucru i se poate întâmpla şi unui funcţionar public, şi atunci discuţia este valabilă şi pentru ei.
Spuneţi că suspendarea din post a avut loc imediat ce procuratura a deschis un dosar penal. Or în ce văd descris în Decizia CCR, suspendarea poate avea loc abia după arest și/sau de trimiterea în judecată (trimiterea în judecată se face după ce procuratura a adunat la dosar toate probele pe care le consideră suficiente pentru ca tribunalul să condamne). Oare lucrurile s-au întâmplat în anii 1990 – începutul anilor 2000, deci pe o legislaţie mai veche? În jurul anilor 2004-5 legislaţia s-a schimbat mult…
Prima întrebare este: cum a fost posibil ca un demnitar să fie urmărit penal fără să fi făcut nimic? Au comis organele de urmărire penală o ilegalitate (de ex. insuficiente probe pentru arest și/sau de trimiterea în judecată), şi anume sub presiune politică? În acest caz soluţia ar trebui să fie scoaterea magistraţilor (a procurorilor şi a judecători) de sub influenţa politicului, de ex. prin aceea că cariera lor să nu depindă de ministerul respectiv, ci de un organism independent de executiv. Eu înţeleg că reforma din 2004-5 pe linia asta a mers: cariera magistraţilor a fost dată pe mâna Consiliului superior al magistraturii (CSM). [Unii spun că reforma actuală a justiţiei merge în sens invers…]
A doua întrebare este: dacă organele de urmărire penală o au procedat totuşi legal, sunteţi de părere că totuşi suspendarea să se facă abia după o decizie definitivă a justiţiei, adică după câţiva ani?
@Alexandru
Încerc să înţeleg mai bine ce reprezintă dl. judecător Danileţ şi procupările acestuia. Nu pot desigur să uit că dl. Danileţ este o persoană foarte bine cunoscută, în special după revocarea sa din CSM, ca urmare a voturilor exprimate de adunările generale ale judecătorilor din toată ţara. A fost repus în funcţie în urma unei hotărâri judecătoreşti. Şi-a creat astfel o notorietate şi influenţă importantă, în special în anumite cercuri în care este apreciată comportarea sa „non-conformistă”.
> La întrebarea pe care i-am pus-o, Danileţ a confirmat că în prezent regula nu se poate aplica şi demnitarilor, deoarece nu există vreo normă care să prevadă aceasta.
Am văzut dialogul tău cu dl. Danileţ pe blogul acestuia şi, fiind acolo, am pus şi eu două întrebări:
– „Ce anume din realitate v-a inspirat sa propuneti aceasta extindere/imbunatatire a legislatiei?
– Cum intentionati sa procedati in continuare cu aceasta idee?”
Sunt curios să aflu ce/cum va răspunde (dacă o va face), deoarece obligaţia de rezervă a judecătorilor se referă la ceea ce spune ea, iar ce va face în continuare cu ideea sa va arăta tuturor dacă are intenţii serioase de a îmbunătăţi legislaţia, sau urmăreşte cumva (şi) altceva, lucru pe care îl poate da de bănuit reputaţia „sulfuroasă” care îl precede (vezi începutul comentariului meu).
Tu l-ai întrebat justificat pe blog: „(…) unde ar trebui inclusă această normă? În Constituţie?”, iar el ţi-a răspuns: „In legea de organizare a fiecarui tip de demnitar”.
Aici dl. Danileţ păstrează simetria, rezultată din propunerea sa de extindere a obligaţiilor funcţionarilor (numiţi) la cea a demnitarilor (aleşi). M-am uitat atunci ce ar trebui modificat şi unde pentru parlamentari şi conducerea parlamentului (principalii vizaţi).
În „Regulamentul Camerei Deputaţilor am găsit că schimbarea propusă de dl. Danileţ s-ar potrivi la Secţiunea a 2-a, Incompatibilităţi. Sursa.
Cred că ai avut dreptate însă să te referi la Constituţie, care are un capitol referitor la Parlament şi la Statutul deputaţilor şi al senatorilor, vezi Art. 71 şi altele. De aici se vede ce modificări MASIVE şi complicate d.p.d.v. procedural implică modificarea propusă de dl. Danileţ, cu destulă nonşalanţă.
As observa că dl. Danileţ nu este primul care să pună sub semnul întrebării, într-un fel sau altul, drepturile celor aleşi de popor. Să ne amintim că în anul 2015 Procurorul şef al DNA, „Codruţa Kovesi, afirmă că imunitatea parlamentarilor ar trebui eliminată complet, apreciind că nu este normal ca un vot politic să se substituie justiţiei şi că este o aplicare preferenţială a legii, prin care se creează discriminări faţă de restul populaţiei”. Sursa.
Propunerea ei a fost ignorată, ştiindu-se bine de ce li se acordă parlamentarilor imunitate şi în ce condiţii precizate strict de lege poate ea să fie ridicată. Şi extinderea legii, preconizată de dl. Danileţ, poate fi argumentată cu „aplicarea preferenţială” pentru un grup prea restrâns.
Mi s-a părut interesantă întrebarea pusă de un cititor al blogului d-lui Danileţ: „un condamnat penal pentru conducere sub influenta alcoolului nu poate fi loial statului?”
Iată răspunsul judecătorului: „In textul articolului am precizat ca mă refer la functionari si demnitari”.
Dl. Danileţ se agaţă de o lipsă de doi bani din întrebare (nespecificarea la cine se referă, deşi rezulta din contextul articolului său) pentru a nu răspunde concret la aceasta, arătând că NU discutarea fondului subiectului este prioritară pentru el (un judecător de profesie, nu amatori ca noi), ci răspândirea propriilor sale idei.
> 1. Sunt curios: crezi că unui condamnat penal definitiv i se poate pune în mod justificat la îndoială buna-credință și loialitate în exercitarea unei funcţii ce implică multă putere?
Încerci să obţii de la mine să comentez legea. Mărturisesc că nu am cunoştinţe suficiente să o fac. Deja a citi şi înţelege Decizia nr. 32/2018 a CCR, cu toate meandrele ei, decizie menţionată de dl. Danileţ, îmi cere prea multe eforturi şi documentări suplimentare. Pot doar să sper că ţie ea şi-a fost perfect clară…
> 2. Dat fiind că l-ai pomenit pe Dragnea: el nu mai poate să se dovedească nevinovat, deoarece are o condamnare penală definitivă.
Constat că, în pofida acestui lucru, el este în continuare Preşedintele Camerei Deputaţilor din Parlamentul României. Dacă aceasta ar încălca legea, demult l-ar fi „sfâşiat” adversarii săi politici declaraţi (opoziţia, preşedintele ţării). Din acest motiv nu văd necesar să caut legile care îi permit rămânerea în post, dar tu desigur că poţi să o faci şi să ne demonstrezi contrariul.
Mai ştiu că oricine, dacă şi-a ispăşit pedeapsa sau i s-a suspendat, nu mai este considerat criminal de lege, altfel ar fi un (con)damnat pe veci. Chiar şi pentru condamnările definitive suspendate condiţionat acest lucru rămâne valabil până la o eventuală nouă condamnare definitivă. Ştii tu altceva?
> (…) macabrul stat paralel (finanţat de UE, NATO, precum şi de forţe tenebroase şi sulfuroase de teapa #rezist, Soros, etc.) încearcă să strecoare în minţile noastre necoapte ideea diabolică că (…).
Constat că vorbeşti ironic, ceea ce ai susţinut întotdeauna şi justificat ca fiind nerecomandabil pe ACUM. În plus, acest subiect a fost tratat pe ACUM într-un alt articol şi în comentariile sale.
Completare la pct. 2 din comentariul de mai sus, cel despre posibilitatea pentru Dragnea de a scăpa de condamnarea definitivă din aprilie 2016 în dosarul Referendumul (*). De fapt calea de revizuire nu este barată la modul absolut. Într-adevăr, mai există (1) posibilitatea de recurs extraordinar (cu noi fapte şi argumente, novum) şi chiar… (2) modificarea legilor – posibilitate pentru acei care pot…
1. Dragnea a contestat această sentinţa definitivă printr-o cale extraordinară de atac pe motive procedurale (motivarea sentinţei a întârziat, nu a fost semnată de doi judecători care între timp se pensionaseră), dar contestaţia a fost respinsă de Curtea Supremă (ÎCCJ) în aprilie 2017.
[Aceeaşi încercare, cu aceeaşi motivare, a făcut-o şi un co-acuzat al lui Dragnea (un anume George-Tiberiu Bălănescu), dar ÎCCJ a respins-o astăzi ca inadmisibilă].
2. Modificările Codului de Procedură Penală propuse în Comisia Iordache ar putea afecta decizia din acest dosar. Într-adevăr, o modificare cere ca motivarea să urmeze sentinţei la 30 de zile, iar motivarea trebuie să fie semnată de toţi judecătorii, orice s-ar întâmpla. Altfel cauza se rejudecă în întregime.
PS: în legătură cu cele de mai sus am citit biografia lui Dragnea din Wiki (EN şi RO). Mi-a făcut impresia că a fi şi a rămâne cinstit nu este o prioritate pentru el… Dar fiecare poate să-şi facă singur o părere.
————–
(*) Este vorba de referendumul din 2012 de destituire a lui Băsescu, destituire sprijinită de PSD, printre alte partide. Condamnarea lui Dragnea şi a altor (zeci?) de co-acuzaţi este pentru fraudă electorală la acel referendum
YouTube – Interviu cu magistratul Cristi Danileţ, judecător la Tribunalul Cluj
https://www.youtube.com/watch?v=lOGvferSdJ0
Linkurile la siturile de educaţie juridică pomenite de Danileţ:
Blogul lui Danileţ — https://cristidanilet.wordpress.com
Contul FB al lui Danileţ — https://www.facebook.com/cristi.danilet
Educatie Juridica – grup de discutii — https://www.facebook.com/groups/educatiejuridica/
Educatie Juridica – grup discutii — https://www.facebook.com/eduiuris/
Educație juridică pentru copii și tineri — https://educatiejuridica.ro
Aceste recomandări nu trebuiesc considerate ca un endorsement total şi necondiţionat.
Am mai dat de acest site — https://www.factual.ro/ — „Primul site de fact-checking pe politicile și declarațiile publice din România”
Alexandru a scris: „(*) Este vorba de referendumul din 2012 de destituire a lui Băsescu, destituire sprijinită de PSD, printre alte partide. Condamnarea lui Dragnea şi a altor (zeci?) de co-acuzaţi este pentru fraudă electorală la acel referendum”.
Actorii principali ai tentativei de înlăturare a lui Traian Băsescu de la Cotroceni au fost cei doi copreşedinţi ai USL (Uniunea Social Liberală, formată din PSD şi PNL), Victor Ponta şi Crin Antonescu. Liviu Dragnea a fost cel care a organizat referendumul.
Potrivit rechizitoriului procurorilor, Liviu Dragnea, „cu ocazia organizării şi desfăşurării referendumului din 29 iulie 2012, a uzat de influenţa şi autoritatea sa în partid în scopul obţinerii unor foloase nepatrimoniale de natură electorală, necuvenite, pentru alianţa politică din care făcea parte partidul reprezentat de inculpat, şi anume îndeplinirea cvorumului de participare cu ajutorul voturilor obţinute în alte condiţii decât cele legale”.
Anchetatorii au mai afirmat că Dragnea a fost susţinut în fraudarea referendumului de 74 de preşedinţi şi membri ai unor secţii de votare din localităţi din judeţele Teleorman, Vrancea, Gorj şi Olt. Nu ştiu câţi dintre ei au fost condamnaţi.
L-am auzit atunci la TV pe Dragnea dezvinovăţindu-se, spunând că el a considerat că face un bine atunci când atrage cât mai mulţi votanţi la referendum. Deci cam în aceasta au constat foloasele nepatrimoniale necuvenite, de natură electorală, pentru care a fost condamnat definitiv Dragnea de statul perpendicular.
Referendumul în cifre
Persoane înscrise pe listele electorale: 18.292.464
Participanţi la urne: 8.459.053 (46,24%)
Voturi „DA” (pentru demitere): 7.403.836 (87,52%)
Voturi „NU” (împotriva demiterii): 943.375 (11,15%)
Voturi nule: 111.482 (1,32%)
În diaspora: 73.016 participanţi la urne; 57.297 – „DA” (pentru demitere); 15.066 – „NU”
Liderii UDMR au îndemnat electoratul propriu să nu se prezinte la urne. UDMR a reprezentat astfel una dintre „cheile” referendumului, cu mult mai mult decât eforturile disperate ale lui Dragnea. Sursa principală.
Ar fi interesant de văzut ce s-a întâmplat cu viorile întâi de atunci (Băsescu, Antonescu, Ponta), dar o las pe altădată.
Prefer să amintesc că mâine 27.06.2018 se va vota în Parlament moţiunea de cenzură a PNL şi USR (Uniunea Salvaţi România) împotriva guvernului PSD – ALDE. PNL şi-a chemat azi în Piaţa Victoriei din Bucureşti simpatizanţii, pentru ca să-l sprijine în acţiunea de mâine. A reuşit să strângă circa 50 de oameni, un spectacol trist de răzleţe umbrele plângătoare.
Avocatul lui Dragnea, si bineinteles a PSD-ului (recte Victor Manta), și prezentatorul de Hot News (recte-tot Victor Manta), se pare că a uitat de niște principii de experiență din viață !
1. „Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou”, zice un proverb bine consolidat în conștiința colectivă românească
Cu alte cuvinte: „Un caz – o întâmplare. două cazuri – o tendință !
Așa și cu Dragnea, să zicem că furtul de voturi-a fost o întâmplare, dar furatul banilor din fondurile copiilor-consolidează o tendință ! Și mai mult ca sigur că „furtișagurile” lui Dragnea din TOATE alegerile organizate de el-sa recunoaștem-un bun organizator, au fost, mai mult ca probabil, marcate de băgatul mâinii – ceva mai adânc.
2. Dacă reporterul de Hot News de la ACUM (recte stimabilul V.M.) tot anunță ultimele știri, DE CE NU A ANUNȚAT (știrea de ieri), ȘI CONDAMNAREA CU EXECUTARE LA 4 ani închisoare a fostei judecătoare-ȘEFE la DIICOT-Alina Bica (!)
De ce?. Simplu, nu se încadrează în convingerile și articolul Domniei Sale, „Lovituri consecutive încasate de DNA…”-!!!
@Pincu Sfartz
> Avocatul lui Dragnea, si bineinteles a PSD-ului (recte Victor Manta), și prezentatorul de Hot News (recte-tot Victor Manta), se pare că a uitat de niște principii de experiență din viață !
Nu sunt avocatul nimănui, ci un comentator voluntar de ştiri! Cum ar fi să NU vă mai preocupe persoana mea, ci exclusiv ceea ce scriu? Ştiu, dezvăţatul de atacuri personale este greu, dar nu imposibil.
> 1. „Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou”, (…)
Este un avertisment cu caracter moral, nu o realitate constatată des. Dacă nu credeţi, încercaţi să furaţi şi să faceţi ceva cu un bou. 🙂
> Așa și cu Dragnea, să zicem că furtul de voturi-a fost o întâmplare, dar furatul banilor din fondurile copiilor-consolidează o tendință !
Nu a furat voturi, ci le-a „adăugat” la un referendum. Partea cu copiii nu am urmarit-o, dar puteţi să mă informaţi dv. (de preferinţă cu citarea surselor).
> DE CE NU A ANUNȚAT (știrea de ieri), ȘI CONDAMNAREA CU EXECUTARE LA 4 ani închisoare a fostei judecătoare-ȘEFE la DIICOT-Alina Bica (!)
Nu anunţ/comentez orice, că nu fac faţă şi nici nu mi-am propus acest lucru. Iată, aţi găsit o nişă interesantă, de ce să nu faceţi o comunicare într-un comentariu, în loc să mă criticaţi pe mine? Nu vă ia mai mult timp, chiar dacă satisfacţia dv. personală e poate mai mică…
> Simplu, nu se încadrează în convingerile și articolul Domniei Sale, (…)
Nu am nici o obiecţie cu privire la condamnarea fostei şefe a temutei DIICOT, ba chiar dimpotrivă. Problema va fi obţinerea extrădării ei de către Costa Rica, unde pare-se că are un statut de refugiat politic, dar vă las pe dv. să acoperiţi şi acest subiect de presă suculent. Poate nu o uitaţi nici pe d-na Udrea, aflată tot acolo şi cu acelaşi statut.
Eu aştept cu răbdare să aflu ce se va întâmpla cu poziţia temutei şefe a DNA.
Nici prin gand, nici in scris nu V-am atacat ca persoana ! Daca credeti asa ceva, Va cer scuze! M-am referit la ce si cum apar convingerile Dvs. despre statul paralel care ar fi cica in Romania, si felul cum, ca si un avocat, aparati sistematic tot ce ataca „strada”. Strada are totdeauna dreptate – daca in strada ies oameni cu scoala si bun simt !
@Sfartz Pincu
> Strada are totdeauna dreptate – daca in strada ies oameni cu scoala si bun simt !
Nu este aşa. Sau este automat aşa, depinde de cum definiţi „oamenii cu școală și bun simţ”
Deci nu aşa stabiliţi dreptatea unei cauze, adică după câţi ies în stradă pentru şi contra acelei cauze.
Deoarece dl Danileț este unul dintre cei mai mediatizați juriști din 2012 încoace, m-aș fi așteptat să discute punctual și tehnic pasaje din actualul pachet de legi și din noile legi / din propunerile de legi, să polemizeze cu Tudorel Toader pe chestiuni tehnice, subtile. O temă recurentă în discuțiile din ultimii ani este „abuzul în serviciu”, parțial (sau total?) clarificat de CCR în 2016. A greșit CCR atunci? Dar în 2012? DAr acum, recent? Greșește mereu sau doar selectiv, după vremuri?
În fapt, avem o înșiruire de banalități și de considerații simple (și simpliste). Discuțiile din ultimul an, ca să nu spun din ultimii ani, s-au purtat exclusiv pe tema cătușelor pe mâinile demnitarilor, respectiv câte cătușe a pus DNA pe x mâini și câte y au fost ridicate ulterior, după câteva zile sau după câteva luni sau după câțiva ani. x ≠ y, știm asta, dar nici mare diferență nu este. Or, așa cum știm, marile probleme ale justiției din România se află tocmai la nivelul inferior, „la omul simplu de pe stradă”, la cel nemediatizat, la omul cu salariu mic și care nu-și permite avocat. Acolo sunt mii și mii de cazuri despre care nu vorbește (mai) nimeni. Vă reamintesc cazul grav numit „cazul Țundrea”, condamnat la 14 ani de închisoare, eliberat după 11 ani, după ce s-a constatat că fusese o eroare judiciară. Nu este un caz izolat, ci unul suficient de frecvent pentru a fi îngrijorător.
@Alexandru Leibovici
Dintre multe comentarii posibile la cele ce scrieți, doar unul: „..cum a fost posibil ca un demnitar să fie urmărit penal fără să fi făcut nimic?” Simplu, foarte simplu, pur și simplu. După cum alții, cu încălcări grave ale legii, stau liniștiți. Cum este posibil? Păi la fel: simplu, foarte simplu, pur și simplu.
Comentariu suplimentar (de weekend).
Între personajele care fac ca x ≠ y, avem două doamne care s-au mutat, se pare, în Costa Rica (evident, doar nu în Costa Pobre), altul prin Madagascar, altul aici, prin zonă, la Belgrad și alte câteva asemenea personaje cu zeci ori sute de milioane de euro în cont, personaje foarte influente la vremea lor, am putea spune nemuritoare, ani de zile au fost așa, unii peste un deceniu. Întrebare firească: justiția ce făcea în vremea aia? Cum s-au scurs asemenea sume imense în niște conturi, sume cu care ai putea echilibra balanța de plăți a României?
Mie mi se pare că este timpul să vorbim despre cazurile celor mulți, despre cazurile de tip Țundrea ori de tip Umilul din Blocul I, despre cei mulți umiliți în justiție, umiliți de instituțiile statului, despre protejarea incompetenților, inclusiv de sistemul juridic… Iată teme serioase și grave. Și, în final, o întâmplare reală.
Ne întorceam de undeva din Ardeal cu mașina, am oprit să bem o cafea și să luăm un senviș. S-a apropit de noi un copil la vreo 5–6 ani, a cerut bani și mâncare. Intrăm în vorbă. Zice: tata e la pușcărie, are 4 ani. De ce, întreb. A furat găina vecinului ca să avem de mâncare. De fapt, nu a furat-o, a intrat la noi în curte. Am rămas blocat. Și cum, zic într-un târziu, pentru asta a luat 4 ani? Da, zice. Și voi cum vă descurcați? Mai suntem x frați (nu mai țin minte, a zis doi sau trei), stăm cu mama, ne ajută rudele.
@ Alexamdru Leibovici.
Iată, domnule Leibovici, teme de reflecție despre justiția din România, despre umilirea celor mulți și săraci. Ei nu pot ajunge nici în Costa Rica, nici în Costa Pobre, nici în Madagascar, nici măcar la Belgrad ori la Costinești. Despre aceștia, despre aceștia mulți, cine scrie? cine comentează? Aveți dreptate, acel amărât nu a fost condamnat degeaba, furase (?) o găină ca să mănânce. Completul de judecată a apreciat că e OK să lase o familie numeroasă fără tată, o mare realizare a epocii noastre. DEci, repet întrebarea: despre ACEȘTI OAMENI, despre aceste cazuri numeroase, cine scrie? cine comentează? cine la analizează? Cine face justiție în justiție? Soborul de diplomați care tocmai a trimis o scrisoare guvernului României?
În principiu Stimate Domnule Rumburak (Va acoperiti identitatea de PSD-ist cu numele vrajiturului din serialul ceh-„Arabela”! ), aveți dreptate. Dar există și șansa, destul de mare, ca povestea copilului să fie și o „cioacă” de cerșetor, inventată chiar de taică-su, care în timp ce copilul cerșește, stă la cârciumă și bea pomana câștigată de fiu-su, cu o poveste lacrimogena (sau fiul altuia !).
Să Vă dau și eu un exemplu de injustiție !
Grupul industrial chimic Onești-Borzești-Dărmănești, care în 1990 mergea bine, vindea cauciuc firmei Fyrestone-SUA și altor țări „dezvoltate” – a fost preluat bucată cu bucata de un mare PSD-ist – Iakubov, prieten bun cu un PSD-ist de la „centru” – Hrebenciuc, care au stors „intr-un glas” multi bani, bani băgați în buzunarele lor și a acoliților lor – toți din PSD, prin neplata accizelor și impozitelor către statul condus tot de PSD, falimentat apoi bucată cu bucată, lăsând în urma lor 16.000 de capi de familii fără loc de muncă, și combinatele ruinate, până la fundații, și vândute ca fier vechi !
Și care e justiția ? Au făcut ceva pușcărie acei PSD-iști, statul nu a recuperat niciun ban, pentru că tot PSD-ul a votat în parlament „neconfiscarea” !
Nu este o poveste scornită (subsemnatul am fost șeful serviciului de proiectare pentru toată industria chimică, de la Mărășești-Borzești-Onești până la Dărmănești), deci în temă mai mult decât oricare altul.
Mi-am amintit cu această ocazie de bătrâna de 72 de ani din Rădăuţi care a fost adusă la cererea DNA la Bucureşti pentru interogare, deoarece i-ar fi dat ouă şi bani unui judecător din localitate. Acţiunea se petrecea în vara lui 2014 şi a fost relatată de mai multe ziare.
„M-o luat aşa, cum ia uliul găina”, povestea marţi după-amiază bătrâna reporterului Evz care a vizitat-o la domiciliul ei din Iaslovăţ. Fără bani la ea, după ce a fost audiată, tanti Maria s-a trezit singură, într-o Capitală pe care nu o mai văzuse până atunci. Până şi mascaţii care au luat-o de acasă, dispăruseră. „Nu mi-au spus că mă duc la Bucureşti. Te îmbraci şi vii cu noi, să dai o declaraţie!
Eu am crezut că mă duc la Rădăuţi. Am apucat geanta goală, fără un leu, fără nimica, şi m-am dus fără grijă, că mă duc la Rădăuţi”, povesteşte Maria Cociorvan. La audieri, continuă septuagenara, i s-a făcut rău, mai ales după ce a aflat de ce e acuzată: „Uite, mata – i-ar fi spus procurorul – ai dat găini, ouă, nu mai ştiu ce a spus acolo. Domnule, vă rog frumos să mă credeţi, eu spun atunci că mata ai fost aseară la mine şi mi-ai furat 10.000 de euro. Pot să spun aşa ceva? Nu. (…)
După audieri, când să plece, a realizat că nu are cu ce să se întoarcă acasă, şi i-a spus procurorului: „Eu mă duc în stradă şi cerşesc!”. Din fericire, un avocat, care avea un alt client tot de la Rădăuţi, i-a dat 100 de lei să aibă pentru biletul de tren. „Vă spun adevărul că l-am pupat de bucurie”, continuă femeia. A ajuns acasă a doua zi dimineaţă, la aproape 24 de ore, după ce a plecat din faţa porţii, cu duba jandarmeriei. Sursa.
@Pincu Sfartz. 1. „…Va acoperiti identitatea de PSD-ist cu numele vrajiturului din serialul ceh-„Arabela”! Răspuns: premisă total greșită.
2. „În principiu Stimate Domnule Rumburak […] aveți dreptate. Dar există și șansa, destul de mare, ca povestea copilului să fie și o „cioacă” de cerșetor, inventată chiar de taică-su, care în timp ce copilul cerșește, stă la cârciumă și bea pomana câștigată de fiu-su, cu o poveste lacrimogena (sau fiul altuia !).” Desigur, este posibil, dar cea mai tare cioacă să știți că tot justiția română este, inclusiv cazul citat mai sus cu bătrâna aia din Rădăuți. Și ăla tot cioacă este? Dar cazul Țundrea tot cioacă? (și mai sunt câteva grave, tot ca acesta). De fapt, aveți dreptate, abuzurile repetate se banalizează și devin acceptabile, nu-i așa? Ce, e mare lucru să fii condamnat la 14 ani de pușcărie, să fii eliberat după 11 ani cu „pardon, am greșit” și să mori la scurt timp după asta din cauza bolii căpătate la pușcărie. Bune glume, nu-i așa? Motive de panseuri ieftine.
3. Povestea cu Grupul industrial chimic Onești-Borzești-Dărmănești ne-ați mai spus-o odată, cred că este suficient ce ați spus atunci.
@Nicu Adrian Udrişte
Şi dv., om în toată firea, aţi crezut povestea asta? Patru ani închisoare pentru furtul unei găini? Nu v-aţi gândit că poate că copilul spune ce i s-a spus să spună (*) şi că deci nu se cade să prezentaţi povestea copilului ca pe o certitudine pe care să edificaţi tablouri dickensiene despre „umilirea celor mulți și săraci”
De altfel, ca să ştiţi şi dv.: furtul simplu se pedepseşte cu 6 luni până la 3 ani, sau amendă, în niciun caz 4 ani.
Deci: se impune ceva mai mult critical thinking! Veniţi cu un caz REAL când un om a fost condamnat definitiv la 4 ani pentru furtul unei găini care se rătăcise în curtea lui (sau măcar cu ceva asemănător!), şi mai vorbim!
Cât priveşte cazurile reale şi confirmate de rateuri ale justiţiei: fiecare este o tragedie, iar când se descoperă rateul:
– victima trebuie să fie despăgubită prompt şi foarte generos,
– trebuie să se facă o analiză care să stabilească cum de a fost posibilă „eroarea”,
– care supape de siguranţă n-au funcţionat şi de ce,
– să se ia toate măsurile ca asta să nu se mai întâmple,
– iar magistraţii vinovaţi să fie sancţionaţi cel puţin disciplinare (retrogradarea, ne-promovarea, etc), pe măsura culpei lor.
Erorile judiciare nu pot fi eradicate total, dat fiind că magistraţii sunt oameni şi ei, dar faptul că ele devin celebre sugerează ceva pozitiv: că nu sunt foarte frecvente…
Şi apoi mai există metoda demagogică de a repeta mereu şi mereu relatările despre aceleaşi erori judiciare, şi despre aceleaşi abuzuri, nu neapărat reale, şi astfel se crează impresia dorită; dar scopul scuză mijloacele…
—————-
(*) fie în scop de cerşit, cum presupune dl. Sfartz, fie, mai probabil, că tatăl este într-adevăr pentru 4 ani la închisoare, dar pentru altceva, iar copilului i s-a spus că este pentru furt de găină „ca să avem mâncare”, deci că tatăl lui este de fapt un erou
@Nicu Adrian Udrişte
> dl Danileț … m-aș fi așteptat să discute …
V-aţi uitat pe blogul lui? Discută destul de multe… Şi răspunde deseori şi la întrebări – dacă vă grăbiţi să le puneţi imediat ce publică un material nou. Similar pe contul său Facebook.
În plus, ca judecător în funcţie are probabil timp limitat şi, în plus, datoria de rezervă în anumite privinţe.
> Cine cunoaște minimal sistemul juridic (românesc) știe că orice procuror, oricând și oriunde, poate deschide dosar penal pe baza unei suspiciuni, invocând orice document dintre zecile ori sutele semnate de un demnitar într-o zi.
Poate, dar mai există:
– verificări interne ale dosarelor întocmite de procurori,
– apoi dosarul ajunge la prima instanţă de judecată, cu cu totul alţi oameni, unde aveţi şi avocat
– apoi sunt cel puţin 3 trepte de recurs
Deci situaţia nu este neapărat disperată.
Şi apoi… ce aţi făcut, ce faceţi dumneavoastră personal, ca cetăţean român trăitor în România, pentru ca justiţia (şi toate celelalte) să funcţioneze normal? Faceţi mai mult decât să vă lamentaţi? Dacă da, atunci vă voi felicita cu plăcere!
Ce poate să facă un cetăţean oarecare al României pentru ca să potolească zelul exagerat al unor procurori din România şi condamnările/achitările injuste ale judecătorilor:
– să se lamenteze
– să voteze o schimbare a parlamentului şi/sau a preşedintelui ţării
– să protesteze în stradă (huo, la puşcărie, hoţii, etc.)
– să scrie pe ACUM
– să reclame la parlamentarul din circumscripţia sa electorală
– să nu facă nimic
– sâ-l întrebe pe dl. Danileţ
– să emigreze
– să înjure
– să scrie denunţuri
Vedeţi, cu atâtea soluţii la alegere, în orice combinaţii, situaţia nu este neapărat disperată…
@ Nicu Adrian Udrişte
Am reluat „povestea” pentru că nu știam că Rumburak=Udriște, eu credeam ca Rumburak este un comentator NOU! Ne-ați păcălit!
Și am să repet „povestea” cu distrugerea industriei chimice românești, pentru ca 99% din viața mea activă s-a consumat pe acel obiectiv, unde de la noroiul frământat zilnic timp de 12 ore/zi cu cizmele din cauciuc în șantier şi până la introducerea unor tehnologii de fabricație ultra-moderne și complexe (fabricarea de arome sintetice), am avut o contribuție personală. Of, „Viata mea!”, cum se canta intro manea celebra.
Și că un biet funcționar de aprovizionare – Iacubov -, cu o clică de hoți de la PSD sau/și din zona politică a lui Iliescu, au reușit o distrugere masiva de avere națională. asa cum nu au reușit nici măcar „anglo-americanii” – este inca o enigmă !
Este adevărat ce spuneți despre tragediile personale ale erorilor judiciare, dar ele sunt inevitabile în oricare sistem judiciar, mereu perfectibil.
Per-ansamblu, contează randamentul global (eroare/caz reuşit, sau în %-a raportului erori/reușite), al unui sistem judiciar, ceea ce ar exprima gradul de „dreptate” pentru o țară, sau mai tehnic exprimând – RANDAMENTUL.
RANDAMENTUL SISTEMULUI JUDICIAR DIN ROMÂNIA, in speță a DNA-ului, ținta trăgătorilor din clica de penali PSD_ALDE este extraordinar, intrunul din anii trecuți, in doar o jumătate de an au fost condamnați 500 de penabili, dintre care: „Patru parlamentari, un fost ministru, doi preşedinţi de Consilii Judeţene, 12 primari şi 6 magistraţi se regăsesc pe lista celor condamnaţi definitiv în primele şase luni ale anului”, cum spune sursa:
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justiție/dna-aproape-500-de-condamnări-în-jumătate-de-an-pe-listă-patru-parlamentari-și-un-fost-ministru-535186
E puțin ?
Care este efectul imediat al aplicării Codului penal și de procedura penală, modificate de PSD-ALDE prin activitatea Comisiei Speciale (sună a CEKA-ul lui Lenin !) condusă de celebrul „Altă întrebare”, şi care vizeaza mai mult de 2/3 din aceste coduri ?
Aplicarea Codurilor Penale modificate de Comisia lui „Altă întrebare?” va avea ca efect imediat ELIBERAREA din închisori a catorva mii de condamnati. Nemaivorbind de cca 2000 de dosare in „lucru”, care vor fi scoase de pe rol.
Iar alți 675 de aleși „democratic” prin votul poporului, cei prinși cu „mata în sac” de Agenția Națională pentru Integritate,(ANI), scapă de pedeapsa penala, (conform: http://www.romaniacurata.ro/cei-675-de-alesi-pe-care-legile-lui-florin-iordache-ii-scapa-de-incompatibilitati/).
Cât costă un loc eligibil și cum se aleg „democratic-aleșii” României-este o altă temă, privitoare la calitatea alegerilor din România, dar și a competenței intelectuale și a discernământului politic al majorității corpului electoral al PSD-ALDE !!
@Pincu Sfartz
> RANDAMENTUL SISTEMULUI JUDICIAR DIN ROMÂNIA, in speță a DNA-ului, ținta trăgătorilor din clica de penali PSD_ALDE este extraordinar (…)
Nu în acest an. Ionut Cristache, realizatorul emisiunii România9 de la TVR1, a postat pe contul său de facebook lista celor „aleşi la întâmplare”, amintind că Tariceanu este doar ultimul de pe o listă lungă de achitări sau clasări.
Ionut Cristache, realizatorul emisiunii România9 de la TVR1, a postat pe contul său de facebook lista celor „aleşi la întâmplare”, amintind că Tariceanu este doar ultimul de pe o listă lungă de achitări sau clasări.
„Aleg la întâmplare din memorie, fără niciun efort, câteva cazuri de notorietate, „succese” incontestabile ale DNA:
– Victor Ponta – achitat
– Dan Şova – achitat
– Tony Greblă – achitat
– Tudor Chiuariu – achitat
– judecătoarea Bîrsan împreună cu tot lotul de judecători şi avocaţi – Achitată
– Radu Pricop – ginerele lui Băsescu – achitat
– Vasile Blaga – achitat
– Ludovic Orban – achitat
– Dan Radu Ruşanu – achitat
– familia Cosma – rejudecare
– Tiberiu Niţu – clasare
– Dosarul Microsoft – prescris”, este postarea realizatorului Tv.
„Doar în ultima lună au fost date mai multe sentinţe de achitare şi au fost emise decizii de clasare în cele mai răsunătoare dosare din ultimii ani. Poate că aceste achitări nu schimbă statisticile triumfaliste ale DNA, dar sunt achitări în cele mai gonflate dosare, acelea care au creat imaginea de penali.”, a spus Ionuţ Cristache în emisiunea de marţi seara. Sursa.
Ce credeţi, de unde vine această schimbare? Are ea oare vreo legătură cu plecarea programată a şefei DNA?
După cum se vede ușor, comentariile au fost mult mai ample și mai consistente decât lamentabilul text al lui Danileț.
@. Al. Leibovici. Faptul că tatăl acelui copil a furat sau nu o găină sau a mai furat și altceva este, dacă analizați atent, nu prin rigoarea informației, pe care nu o puteam verifica (decât dacă aș fi fost ziarist și găseam în asta o temă de reportaj, se mai fac reportaje din categoria asta), ci pentru felul cum „funcționează” justiția în cazurile „de jos”.
Cred că ați observat, de altfel, că discuțiile din ultimul an și, de fapt, din ultimul sfert de secol, se poartă – aproape exclusiv – pe tema numărului de cătușe pe cap de demnitar, cu insinuarea ideii că, dacă numărul de cătușe la mia de locuitori este mai mare, atunci justiția este eficientă. În realitate, statistic vorbind, cele mai multe cazuri sunt în domeniul civil, unde sute de mii de dosare indică lălăială, ineficiență, umilirea cetățenilor (în multe cazuri) etc. Nu afirm că situația ar fi mai rea acum decât în urmă cu, să zicem, 10 ani, fie și numai pentru faptul că poți trimite petiți prin e-mail și poți răspunde la fel. Aceasta este numai o parte a problemei.
Este relevant că problema justiției se acutizează și în Polonia și în Ungaria, România fiind „la index” de ani buni, deci oarecum imună la critici. Este vorba, așadar, de fostele țări comuniste care, se pare, nu își găsesc o cale dreaptă în lumea dreptății. Lucrătură? Realitate? Și una și alta? Cert este că lumea fostă comunistă continuă să se comporte altfel, după o generație încă își caută o cale spre viitor. Cum ar trebui procedat? Domnul Danileț, bunăoară, reprezentant al unei generații mai tinere, ce propune în afara unor banalități recurente?
După cum se vede, fiecare comentator „cântă” pe vioara SA !
Victor cu cei 10 (zece) achitați, față de 500 de condamnați, nu vrea să vadă că achitații reprezintă doar 2 % din cele judecate și ca 98% (NOUĂZECISIOPT) dintre penali au fost condamnați DEFINITIV (atenție, cuvântul „penali” provine de la „penalitate” și nu de la „pene”-le de păun cu care defilează – „în apărare” – cei care au treabă cu DNA-ul).
Udriște, cu sensibilitate exagerată față de metodele folosite, care intr-adevăr ar fi de criticat – într-un stat unde corupția este o raritate, nu în jungla din România, unde nu poți opri corupția decât dacă prezinți în public moduri mai brutale, ca să le între frica în sân, la cei care se simt cu „musca pe căciulă” !
Corupția endemică generalizată, din care în justiție nu apar decât câteva procente prăpădite, pentru-că în realitate jafurile și tâlhăriile mari nu vor mai face obiectul judecării, deoarece au fost comise cu o legislație specială care a permis, sub motivul „PRIVATIZĂRII”, a instalării societății „CAPITALISTE” și a „RESTITUIRII” averilor, să se comită abuzuri inimaginabil de mari, care practic a distrus munca a câteva generații precedente. Și a obligat generațiile actuale nevinovate să plătească „oalele sparte” din trecut !
@Nicu Adrian Udriște
[am încercat să dau sens frazei dv., completând-o]
Eu v-am semnalat câteva inadvertenţe şi neplauzibilităţi în povestea copilului. Dacă aţi fi relatat acea întâmplare pur şi simplu, ar fi fost OK chiar dacă suferă de lipsă de rigoare. Dar dv. aţi valorificat-o prin aceea că aţi dedus din ea „felul cum „funcționează” justiția în cazurile „de jos”„. Iar în acest caz rigoarea informaţiei este esenţială. Cu excepţia cazului când discuţia este la nivel de cârciumă.
Ca măcar să începem să ne ridicăm deasupra acestui nivel, este necesar să citaţi măcar un caz – verificabil – în care cineva să fi fost condamnat definitiv la 4 ani închisoare pentru o bagatelă. Iar ca să trageţi o concluzie despre felul cum funcţionează justiţia în RO, trebuie să mergeţi mai adânc.
Altfel vorbim vorbe… iar în acest caz lamentabil este mai degrabă comentariul dv., şi anume în mod recurent.
PS: da, este foarte probabil ca în RO justiţia să meargă chiar foarte prost, dar în acest caz este cu atât mai neproductiv să se discute despre subiect pe baza unor informaţii fără rigoare…
> Altfel vorbim vorbe… iar în acest caz lamentabil este mai degrabă comentariul dv., şi anume în mod recurent.
Cu asemenea observaţii, chiar dacă premizele sunt corecte, comentatorii sunt descurajaţi să mai participe.
Iată un caz adevărat şi plausibil în care un medic compătimitor a fost condamnat pentru o bagatelă:
@Victor
> Cu asemenea observaţii, chiar dacă premizele sunt corecte, comentatorii sunt descurajaţi să mai participe.
Adică chiar dacă faptele reproşate comentatorilor sunt corecte, un alt comentator ar trebui să se abţină să-i semnaleze faptul?
Ei bine, atât comentatorul Alexandru Leibovici cât şi moderatorul Alexandru Leibovici descurajează participarea oricăror comentatori care nu au suficientă grijă ca afirmaţiile pe care le fac să fie bazate pe fapte.
> Iată un caz adevărat şi plausibil în care un medic compătimitor a fost condamnat pentru o bagatelă
Mai lipseşte un „mărunţiş”: să arăţi că acel medic a fost condamnat de Curtea Supremă la pedeapsa la care a fost condamnat pentru o bagatelă (acesta era subiectul, nu-i aşa?). Argumentezi cum vrei, dar din argumentare nu poate să lipsească motivul exact al condamnării (art. din Codul Penal) şi esenţa argumentaţiei Curţii.
P.S.: În articolul pe care îl citezi mai văd vreo 25 de condamnări ale unor personaje (destul de) sus-puse, printre care: foști miniștri, parlamentari, primari, consilieri locali şi județeni, procurori, judecători, notari, polițiști, generali de armata si din MAI, înalți funcționari ai statului roman, oameni de afaceri, directori de companii si regii de stat.
Iată câteva nume:
– cu executare: Monica Iacob-Ridzi, Miron Mitrea, Dan Diaconescu, Cristian Poteras, Stelian Fuia, Gheorghe Bunea Stancu, Florin Popescu, Ioan Niculae, Ovidiu Tender, Marian Iancu, etc.;
– cu suspendarea executării: Liviu Dragnea, Corneliu Dobritoiu, etc.
> Ei bine, atât comentatorul Alexandru Leibovici cât şi moderatorul Alexandru Leibovici descurajează participarea oricăror comentatori care nu au suficientă grijă ca afirmaţiile pe care le fac să fie bazate pe fapte.
OK boss, suit yourself şi învaţă-i bine minte pe cei care nu se ridică la înălţimea standardelor tale.
> Argumentezi cum vrei, dar din argumentare nu poate să lipsească motivul exact al condamnării (art. din Codul Penal) şi esenţa argumentaţiei Curţii.
Istoria de mai sus se repetă… Nu-mi trebuie aceste amănunte pentru ca să apreciez că un medic nu trebuie pedepsit cu un an de închisoare, chiar şi dacă cu suspendare, pentru că şi-a internat pacientul pentru CINCI ZILE la spital ca urmare a unei încercări nereuşite de sinucidere a acestuia.
Ce am aflat la linkurile pe care le-am dat înainte îmi este suficient să-mi fac o părere, cele două surse fiind găsite de mine întâmplător şi nefiind pro-pesediste (cum era doctorul). Cine ştie mai multe nu are decât să o spună, fără aere de superioritate şi fără să dea lecţii.
Nu s-a pierdut mare lucru din faptul că suferindul a stat în acele 5 zile la un spital mai bun şi puţin îmi pasă dacă era prinţ sau cerşetor.
De altfel mi s-a părut demn de atenţie şi că:
„În 4 martie 2014, un complet de trei judecători de la ICCJ a decis achitarea medicului Şerban Brădişteanu, în dosarul privind favorizarea lui Adrian Năstase.
Decizia de condamnare a lui Şerban Brădişteanu a fost luată cu majoritate (de 3: 2) de către Completul de cinci judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ)”.
> În articolul pe care îl citezi mai văd vreo 25 de condamnări ale unor personaje (destul de) sus-puse (…)
Bine văzut, felicitări, dar nu eu i-am pus să facă ce-au făcut, indiferent de ce au făptuit, drept care nu-mi bat capul cu ei. Eu am vorbit doar despre un doctor care mi s-a părut sufletist şi despre ce l-a costat gestul său.
@Victor
> Eu am vorbit doar despre un doctor care mi s-a părut sufletist
Ţi s-a părut sufletist…
Şi ca să nu fii decepţionat, ai preferat să nu ştii care este motivul exact al condamnării şi esenţa argumentării Curţii?
> Şi ca să nu fii decepţionat, ai preferat să nu ştii care este motivul exact al condamnării şi esenţa argumentării Curţii?
Mie ceea ce au scris două surse diferite şi pe care nu am de ce să le bănuiesc că mă mint în acest caz mi se pare suficient.
Cu acesta consider discuţia închisă, deoarece sursele satisfac standardele mele, deoarece am spus ce am avut de spus, am ascultat ce a fost de ascultat şi nu simt nevoia cuiva care să se ocupe de decepţiile mele imaginate.
De asemenea nu îmi plac jocurile de-a şoarecele şi pisica; dacă ai ceva de spus, spui pe loc şi nu încerci să mă dirjezi în orice direcţie ar fi, altfel îţi pierzi interlocutorul!