Celebrul actor de teatru şi film Colea Răutu, decedat pe 13 mai (pe numele adevărat Nikolai Rutkowski), s-a născut la 28 noiembrie 1912, în satul Limbenii Noi, judeţul Bălţi, din mamă româncă şi tată polon. A fost cel mai mare fiu din cei patru copii ai familiei Rutkowski, alături de Larisa, Natalia şi Valentin. Urmează Colegiul „Regele Ferdinand” din Chişinău.
Nu i-a plăcut niciodată cartea, aşa cum singur recunoştea, în schimb îi plăcea foarte mult fotbalul, jucând câtva timp în echipa uzinelor „Mociorniţa” din Bucureşti. A urmat apoi Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti. A fost mai întâi corist la Opera din Cluj.
A ajuns la Bucureşti la 17 ani, mânat de pasiunea sa pentru fotbal. Cinci ani mai târziu ajunge să facă figuraţie pe scena teatrului Cărăbuş. Câştigă faimă alături de Radu Zaharescu şi Grişa Tascarov, trio-ul fiind apreciat nu doar de publicul românesc, ci şi de cel din Turcia, Egipt şi Grecia, unde trupa face turnee.
A debutat la Teatrul de revistă Cărăbuş condus de Constantin Tănase, unde a interpretat mai ales cuplete social-satirice. Tot acolo a cântat pentru prima oară faimosul şlagăr „Ţi-a ieşit coşaru-n drum”, de Gherase Dendrino, pe versuri de Puiu Maximilian. La iniţiativa lui Sică Alexandrescu a jucat la Teatrul Naţional din Bucureşti.
Între anii 1952-1968 a fost actor la Teatrul Giuleşti. A jucat pentru scurt timp şi la Teatrul din Piteşti. A interpretat roluri în peste 70 de filme de lung metraj, atât româneşti, cât şi străine, precum şi în seriale de televiziune. Rolul sau de debut (Ilie Barbu) a rămas reperul întregii sale filmografii. A debutat în film interpretând rolul protagonistului din „Desfăşurarea”, regia Paul Călinescu, prima ecranizare după Marin Preda.
A interpretat roluri memorabile în Moara cu noroc, Răscoala, Neamul Şoimăreştilor, Haiducii, Mihai Viteazul, Fraţii Jderi, Facerea lumii, Ştefan cel Mare, Nemuritorii, Pintea, Ultima noapte de dragoste, Mircea, Cel mai iubit dintre pământeni etc. Fizionomia interesantă, uşor asiatică, misterioasă şi totodată înfricoşătoare este remarcată de regizorii de marcă, care îl distribuie în filme antologice (Răzbunarea haiducilor, Răpirea fecioarelor, Zestrea domniţei Ralu, Haiducii lui Şaptecai).
Colea Răutu interpretează roluri negative, precum Selim Paşa sau Spânul, din Toate pânzele sus!(1976). Are roluri memorabile si în filmele lui Sergiu Nicolaescu: Accident (1977), Acţiunea Autobuzul (1978) şi Duelul (1981). La 90 de ani a impresionat publicul urcând pe scena Teatrului Naţional, interpretând un rol în Azilul de noapte.
Actorul a primit premiul ACIN în 1988, pentru întreaga activitate, şi s-a numărat printre laureaţii Galei „Vârsta de Aur” din 2001, ai Premiilor Naţionale în Domeniul Teatrului şi Galei Premiilor în Cinematografie.
Colea Răutu, pe care românii şi-l amintesc din zeci de filme, s-a despărţit de această lume la vârsta de 96 de ani. Cel pe care Nichita Stănescu l-a numit un actor de geniu, a fost însoţit pe ultimul drum de familie şi prieteni, colegi la Cimitirul Bellu din Bucureşti, şi a fost înmormântat pe Aleea Actorilor, cu onoruri militare. Alături de familie, lui Colea Răutu i-au adus un ultim omagiu mai mulţi actori şi regizori, printre care Sergiu Nicolaescu, Mitică Popescu, Ion Besoiu, Sebastian Papaiani, Ştefan Iordache, Alexandru Bindea, Monica Ghiuţă, Ruxandra Sireteanu, Nicu Constantin ş.a. nici chiar liniştea stepei kirghize nu te poate face să păcăleşti destinul”, transmit mai multe agenţii şi portaluri de ştiri de pe mapamond. Ne-a lăsat însă o impresionantă moştenire literară, spirituală, care va avea o dăinuire, cu certitudine, mai lungă decât veacul în care am ajuns. Cinghiz Aitmatov a fost scriitorul care a deschis poarta Occidentului către Rusia – arogantă şi preocupată mai mult de isprăvi ideologico-militare. Totodată, el a putut arăta Occidentului ce se ascunde dincolo de cortina de fier: o lume ce respiră sentimente şi emană dragoste. Dar numai pentru cei care au suflete de simţit.
Firul vieţii lui Cinghiz Aitmatov se rupe însă brusc, la vârsta de 79 de ani. A fost internat de urgenţă la o clinică din Nürnberg, Germania, după ce starea sa de sănătate i se deteriorase alarmant. I s-a făcut rău în Rusia, unde lucra la o adaptare a romanului său O zi mai lungă decât veacul. Potrivit medicilor, scriitorul a decedat din cauza unei infecţii pulmonare. Înmormântarea a avut loc la Cimitirul Ana Beyit, nu departe de Bişkek, capitala Kirghiziei.
Conform dorinţei sale testamentare, a fost petrecut în ultimul drum conform tradiţiei musulmane, corpul neînsufleţit al celebrului scriitor fiind înhumat alături de mormântul tatălui său.
C. Aitmatov s-a născut pe 12 decembrie 1928, în oraşul Şeker, din nord-vestul Kirghiziei, pe atunci republică sovietică. Tatăl său, activist al PCUS din Asia Centrală, a fost una din milioanele de victime ale atrocităţilor comise de regimul stalinist. Tragedia familiei sale, care era o reflectare a tragediei poporului kirghiz, l-a marcat profund, posibil, de la aceste dureri înăbuşite au şi pornit primele scrieri ale sale.
Talentul său este recunoscut încă de la primele povestiri publicate şi în 1956 este primit la Institutul de literatură „Maxim Gorki” de la Moscova. Urmează fulminantul său debut Jamila, romanul cu care sparge graniţele sovietice şi care îl face pe poetul francez Louis Aragon să declare opera drept „cel mai bun roman de dragoste din lume”.
Cinghiz Aitmatov va rămâne un nume de referinţă pentru marea literatură a Estului. Jamila, Vaporul alb, Cocorii timpurii, Adio, Gulsarî!… (tradus şi ca: Adio, floare galbenă!… ), Eşafodul, Cântecul stepei, cântecul munţilor, O zi mai lungă decât veacul (într-o versiune se numeşte Halta viscolelor), Înfierarea Casandrei, Norul alb al lui Genghis-Han, Când se prăbuşesc norii (Mireasa eternă) sunt nişte titluri de cărţi ce i-au adus celebritatea. Este autorul a 15 romane şi a câtorva zeci de povestiri, a făcut şi unele dramatizări, jucate cu mult succes în Kirghizia, la Moscova, în alte centre culturale din URSS. În special prozele sale, au fost traduse în circa 150 de limbi – numeroase limbi ale popoarelor din ex-URSS, dar şi din multe ţări de pe toate continentele.
În română s-au făcut mai multe traduceri, ele fiind aproape fără excepţie de calitate, văzând lumina tiparului mai întâi la Chişinău, apoi şi la Bucureşti, Iaşi, Cluj, Constanţa. Majoritatea scrierilor sale au fost ecranizate – atât în URSS, cât şi în ţări din Orient şi din Occident. Unele filme cu subiecte inspirate din opera lui C. Aitmatov au luat diferite premii la concursuri şi festivaluri internaţionale.
Un succes deosebit l-a avut, mai ales printre reprezentanţii popoarelor anexate prin violenţă, de către Rusia – URSS, Legenda mankurtului, de Cinghiz Aitmatov. Prin această naraţiune, devenită concept arhetipal, şi care este un capitol din romanul O zi mai lungă decât veacul, scriitorul kirghiz a arătat tragedia şi primejdia pe care le prezintă omul deznaţionalizat, zombificat, mutilat sufleteşte, de către ocupanţi, care devine duşman înrăit şi chiar ucigaş al propriilor părinţi, al poporului din care se trage, dar de care se leapădă, îmbrăţişând străinii, invadatorii. În 1988 la Chişinău s-a montat spectacolul Halta viscolelor, în care nu putea să fie lipsă Legenda mankurtului. Înscenarea, datorată lui Val Butnaru, Vsevolod Ciornei (text dramatic) şi Andrei Vartic (regie) s-a jucat cu mare priză la spectatori.
Prieten bun cu fostul preşedinte sovietic Mihail Gorbaciov, Cinghiz Aitmatov a devenit ambasador al Rusiei la Bruxelles, apoi pe lângă Uniunea Europeană şi NATO, după căderea URSS-ului. Din 1995, el preia toate aceste atribuţii pentru ţara sa, Kirghizia.
În timpul vieţii a primit zeci de premii de stat pentru prozele sale. La fel, i s-au decernat zeci de ordine, medalii, titluri onorifice, inclusiv de Scriitor al poporului din Kirghizia şi chiar Erou al naţiunii kirghize. Nu ştim cât preţ punea scriitorul pe ele. Cert e însă că a fost o personalitate foarte populară, iubită de multă lume, cu un prestigiu mai rar întâlnit.
Ca o ironie a sorţii, autorităţile kirghize au proclamat 2008 Anul Cinghiz Aitmatov, în onoarea celei de-a 80-a aniversări a marelui scriitor. C. Aitamtov se numără printre candidaţii la Premiul Nobel pentru literatură din anul curent…
(Sursa: BiblioPolis)