De când a revenit din China, domnul Oiţerman povesteşte mereu întâmplări chinezeşti. Ieri, de pildă, ne-a întrebat fără nici o legătură:
– Ceai chinezesc aţi băut vreodată?
– Auzi vorbă, am protestat noi, păi ceai chinezesc bem zilnic, nu!?
– Nu, ne-a contrazis Oiţerman care probabil atât aştepta. Voi beţi ceaiul pe care chinezii îl vând în Europa. Ceaiul chinezesc adevărat trebuie băut în China !
S-a dovedit că omul participase la o întâlnire de afaceri împreună cu câţiva industriaşi care îl însoţeau pe ambasadorul nostru. El fiind un industriaş mai mic, nu se afla chiar în centrul discuţiilor… Încă de la început, un chelner cu tunică albă, zâmbind profesional, l-a servit cu o ceşcuţă cu ceai chinezesc. O ceşcuţă mică, în care lichidul verde nu ajungea nici la jumătate…
– În viaţa mea nu am băut o licoare mai amară. Toata anatomia şi fiziologia mea personală se revoltă, dar relaţiile internaţionale erau mai importante, încât pentru binele patriei, am înghiţit otrava şi am depus ceşcuţa goală pe masă. Numai că în aceeaşi clipă, chelnerul zâmbăreţ mi-a umplut-o din nou. De ce m-am gândit la Cezar Borgia, la Ludovic Maurul şi alţi otrăvitori celebri?
Teama de a declanşa un scandal diplomatic l-a făcut pe domnul Oiţerman să se poarte eroic. A luat ceşcuţa cu mână sigură, a închis ochii, a respirat adânc şi a aruncat conţinutul lichid şi vâscos cât mai spre amigdale, în încercarea disperată de a ocoli papilele gustative. N-a trecut decât un minut şi… chelnerul zâmbitor, monstrul din Fluviul Galben, dragonul cu solzi verzi i-a şi umplut recipientul din nou.
Domnul Oiţerman ne-a mărturisit că s-a gândit la eroii biblici, la istoria frământată a poporului nostru, la marile sacrificii ale martirilor. Misiunea sa era totuşi mai uşoară. S-a hotărât să bea şi de data aceasta lichidul imposibil şi apoi s-o şteargă englezeşte. A decis, va bea jumătatea de venin până la fund şi apoi, deşi nu era uzual, va trece în salonul diplomaţilor şi va raporta ambasadorului că el nu mai poate, e nevoit să renunţe dacă vrea să rămână în viaţă.
Ambasadorul l-a întrebat ce-i cu el, nu se simte bine? Oiţerman i-a spus că de la ceai, cum goleşte ceşcuţa, vine criminalul şi i-o umple iar. El se străduieşte să fie civilizat, după instrucţiuni, dar nu mai poate, tipul se ţine de el, vrea să-l suprime!
– Pentru că goleşti ceşcuţa, l-a liniştit diplomatul. Ospeţia chinezilor îi obligă să nu te lase cu paharul gol. Dacă e gol înseamnă că mai vrei, e o aluzie… Lasă ceaşca plină, bietul chelner trebuie să-i mai servească şi pe alţii.