HTA este probabil cea mai frecventa problema medicala, existand pe glob cam un miliard de hipertensivi, dintre care zeci de milioane decedeaza in fiecare an. O persoana poate fi definita ca suferind de HTA atat pe baza valorilor sistolice, cat si a celor diastolice, deci in aceasta privinta cele doua sunt „la fel de importante”. Iata, in tabelul de mai jos, o clasificare simplificata a valorilor normale si anormale ale tensiunii arteriale :
Clasa TA sistolica TA diastolica
Normal sub 120 si sub 80
Prehipertensiune 120–140 sau 80–90
Hipertensiune stadiul I 140–160 sau 90–100
Hipertensiune stadiul II peste 160 sau peste 100
HTA: intre mit si realitate
Poate ca, pentru cititorul care doreste o indrumare clara si rapida asupra HTA si a pericolelor sale, mai important decat ceea ce este mentionat in tabelul de mai sus este ceea ce nu este mentionat in el. Putine subiecte medicale au fost mai popularizate de-a lungul anilor, si putine boli sunt mai prost tratate decat HTA. La aceasta contribuie, desigur, caracterul nedureros al bolii, dar si o multime de « algoritme simple » pentru memorarea valorilor normale ; simple si…incorecte ! Asadar, ESTE FALS CA
• « Minima » trebuie sa fie « jumatate plus unu » din « maxima »
• « Minima » este mai importanta decat « maxima»
• Este fireasca si acceptabila cresterea TA odata cu varsta
Adevarul este mult mai simplu : la toate varstele, peste valoarea de 115/75 mm Hg, riscul de CI se dubleaza pentru fiecare crestere de 20/10 mm Hg; la TA de 140/90 riscul este dublu fata 120/80 mm Hg (si ne aflam inca in domeniul prehipertensiunii!) Este deci esentiala depistarea, evaluarea si tratarea precoce a HTN, dupa caz (tratarea factorilor de risc la prehipertensivi, tratamentul “agresiv” al celor cu HTA severa, etc).
Care sunt complicatiile HTA?
HTA afecteaza toate organele. Iata principalele daune produse:
• boli de inima: HTA este raspunzatoare de jumatate dintre cazurile de angina pectorala si de infarct, multe dintre ele complicate cu insuficienta cardiaca si cu ingrosarea miocardului (hipertrofia ventriculului stang).
• accidente vasculare cerebrale (infarct sau sangerare in creier) HTA este raspunzatoare de doua treimi dintre cele de accident vascular cerebral
• insuficienta renala (incapacitatea rinichiului de a elimina toxinele din organism, prin urina)
• afectarea retinei si a nervului optic, cu slabirea sau pierderea vederii
• afectarea vaselor picioarelor, cu dureri puternice la mers, si progresiune posibila pana la gangrena.
Efectul menopauzei asupra HTA
Cresterea tensiunii arteriale dupa menopauza este datorata in parte schimbarilor hormonale specifice. De aceea, ar fi logic de asteptat ca tratamentul de inlocuire hormonala sa mentina acest avantaj si dupa menopauza; in mod surprinzator, nu numai ca acest fenomen nu a fost observat, dar au fost chiar exprimate temeri ca tabletele de hormoni feminini ar putea creste tensiunea arteriala. Cand apar, cresterile tensionale sunt in general modeste si dispar la incetarea tratamentului hormonal (deseori necesar pentru calmarea simptomelor menopauzei, precum valurile de caldura, uscaciunea vaginala excesiva, etc.). In general, fiind vorba de forme blande de HTA, nu este nevoie de tratament antihipertensiv ; cu toate acestea, la femeile predispuse, poate fi declansata HTA “in toata regula”, care se impune tratata. De aceea, dupa inceperea tratamentului hormonal, TA trebuie urmarita cam o data pe luna, iar mai apoi tot la 6 luni.
Data viitoare : despre masurarea corecta a tensiunii arteriale si despre tratamentul HTA
HTA ca şi multe alte probleme cardio-vacsulare sunt tratate atât în USA, Germania, Anglia, Israel, Australia, Noua Zeelandă, China, India prin medicină alternativă, sigur în combinaţie cu cea clasică, cu rezultate foarte bune.
Problema unei alimentaţii corecte şi a unui mod de viaţă mai puţin stressat sunt probleme nu atât medicale cât personale.
Din păcate medicina clasică rezolvă totul prin medicamente de multe ori producînd pagube irecuperabile în alte sectoare ale organismului.
În ţările mai sus amintite din ce în ce mai mult este cooperare între medici şi naturopaţi, pentru binele bolnavului, dar şi pentru binele asigurrilor sociale, de multe ori rezolvîndu-se problema fără intervenţii chirurgicale.
Mulţi pacienţi vor să trăiască pe „fast food”, bere, frigărui, în loc de mîncare naturală adecvată problemelor medicale personale.
Alţii fac dietă după ureche, nepricepînd că dieta este personală în funcţie de situaţia medicală proprie.
Deci şi pacientul şi familia lui trebue implicaţi în procesul de stagnare a fenomenului şi în procesul de îmbunătăţire a sănătăţii.