In Memoriam, Ioan V.
Seara cade mult mai devreme și noaptea încearcă să ne orbească. Frunzele se desprind și pleacă care încotro.
Întunericul nu ne oprește din drum.
Prietene, mai sunt încă aici și cinstesc mai departe.
Chiar dacă ai plecat și tu dintre noi,
Cineva se înclină și îți spune că nimeni nu moare,
Voi pleca și eu,
Dinapoia lumii cântă arborele adus în aprilie de pe plai.
Lemnul casei e cutia de vioară
În care inimă ta cânta
Și ecoul stăruie
La vale, la deal.
Cântați voi, pribegi trubaduri, în gară înainte de strada joasă.
Vă voi arunca galbeni,
Și veți înnopta în camera cu ferestre la munți,
Și vom cânta.
Bariera e coborâtă, nimeni nu va mai trece în cealaltă lume.