Oazu Nantoi nu crede in lacrimile MoscoveiTimpul trece, alegerile vin, iar „piatra” Transnistriana ramane. Chisinaul de azi din rasputeri iradiaza optimism in ceea ce priveste inevitabilitatea solutionarii conflictului din Trannsnistria, imbinat cu loialitatea fata de Kremlin. Se pare ca cei de la Chisinau se considera o piesa geopolitica atat de importanta pentru Rusia, incat comportamentul lor ar trebui sa fie extrem de intrigant pentru ultima. Ba, Vladimir Voronin face aluzia, intr-un interviu din martie 2008, ca Moldova ar putea parasi GUAM-ul, ba Chisinaul provoaca o isterie adevarata in jurul Conceptiei de Securitate Nationala, in incercarea de a utiliza acest document, absolut incoerent, inutil si steril, drept dovada a loialitatii sale fata de Rusia, tot sensul caruia se reduce la un juramant ca Moldova nu va intra in NATO (de parca acolo cineva ne asteapta!). Ceea ce se aseamana cu angajamentul solemn al unui impotent consacrat de a nu agresa sexual pe nimeni. Totusi, cei de la Chisinau incearca sa ne convinga ca dupa aceste „miscari puternice” ale Chisinaului, Rusia arde de nerabdare sa ne reintregeasca tara, cu toate ca anume Rusia este acel stat, care sfideaza si neutralitatea si suveranitatea Moldovei.
Totusi, Rusia n-a ramas cu totul neutra fata de gesturile Chisinaului. In cadrul audierilor din Duma de Stat, dedicate zonelor separatiste, despre Transnistria s-a spus ca mai sunt sanse de a gasi solutii la masa de negocieri. Recent Chisinaul a fost vizitat de Serghei Mironov si Alexei Ostrovskii, reprezentanti ai ramurii legislative din Rusia. Primul n-a fost la Tiraspol, in pofida faptului ca Marina Smirnova este consiliera lui. Celalalt, venind la 29 mai la Tiraspol, a facut niste declaratii care au starnit valuri pe ambele maluri ale Nistrului.
Cei de la Tiraspol au auzit lucruri neplacute, cum ca ei n-au nici un motiv pentru a pretinde la independenta in raport cu Moldova. Socul pentru cei de la Tiraspol a fost atat de puternic, incat ei au plasat, la 30 mai, pe site-ul „sovietului suprem” (www.vsprmr.org) stenograma afirmatiilor parlamentarului rus. Cei de la Chisinau au ramas nedumeriti de afirmatiile lui Alexei Ostrovskii cum ca el, in urma discutiei cu Presedintele Voronin, a aflat ca Chisinaul este gata sa accepte relatii federative cu Transnistria, dreptul veto al Transnistriei in ceea ce tine securitatea nationala etc., si ca Legea din 22 iulie 2005 poate fi ocolita fara mari dificultati.
Nu se stie de ce un sef de stat a avut nevoie de intrevederea cu presedintele unui oarecare comitet din Duma de Stat, si despre ce s-a discutat in cadrul acestei intrevederi. Dar, imediat dupa aparitia informatiei despre continutul discursului lui Alexei Ostrovskii la Tiraspol, Mark Tkaciuk a declarat pentru NewsIn ca asemenea informatii sunt „niste provocari venite de la Tiraspol si sunt plasate in presa de catre factorii care doresc torpilarea reglementarii transnistrene”. Cu toate ca mai toata lumea din Transnistria a avut posibilitatea sa admire acestea „provocari” in direct, din gura lui Alexei Ostrovskii la posturile TV locale.
Din toata daravera asta, in triunghiul Chisinau, Tiraspol, Moscova, rezulta ca cineva, sau toti laolalta, mint. Cel mai alarmat, deschis si consecvent este Tiraspolul. Activitatea grupurilor de lucru, ce urmau sa elaboreze masurile de consolidare a increderii, este blocata. Smirnov si Sevciuk demonstrativ manifesta solidaritate si se prezinta drept un tandem consolidat.
Smirnov a declarat ca nu se va intalni cu Vladimir Voronin, pana nu va primi reactia Chisinaului la proiectul de „Tratat cu privire la prietenie si colaborare intre Republica Moldova si Republica Moldoveneasca Nistreana”, inmanat lui Voronin la 11 aprilie curent. Si daca Voronin asteapta Summit-ul CSI din 6-7 iunie, pentru a pleca la Moscova, apoi Igor Smirnov deja este acolo. In plus, echipa de la Tiraspol isi da bine seama, ca peste vre-o doua-trei luni la Chisinau toata lumea politica se va avanta in campania electorala si problema Transnistriana iarasi va fi data uitarii. Si ei vor face totul pentru ca sa supravietuiasca aceste cateva luni.
Mai dificil este de presupus cum se va comporta Moscova. La 20 mai curent, Serghei Lavrov, in cadrul intrevederii in Duma de Stat, a declarat urmatoarele: „Vom contribui in continuare la relansarea procesului de negocieri atotcuprinzator, mizam, ca partile vor manifesta tendinta spre compromis, gasirea unei solutii politice viabile, pornind de la temelia care este deja elaborata si in plan principial nu este respinsa de catre parti. Daca sunt careva nuante in ceea ce priveste o idee sau alta, de ele intotdeauna se va tine cont. Dar, principiile de baza, repet, au fost aprobate de catre parti”.
Din acest citat rezulta ca Rusia se gandeste doar la „relansarea procesului de negocieri” si rezulta semne de intrebare, in ceea ce priveste „principiile de baza, aprobate de catre parti”.
Cert este ca Kremlinul nu a dat uitarii Memorandumul din 8 mai 1997, „aprobat de catre parti”, prin care a fost fixat principiul confederativ al relatiilor dintre Chisinau si Tiraspol. Chisinaul, la randul sau, insista ca „intelegerea in pachet” presupune respectarea Constitutiei Republicii Moldova. Insa, si Serghei Mironov, si Alexei Ostrovskii au declarat univoc ca trupele rusesti vor ramane in Moldova pana la solutionarea definitiva a problemei Transnistrene. Ceea ce inseamna ca „intelegerea in pachet” deja este aruncata la cosul de gunoi de catre Kremlin si devine neclar, care sunt acelea „principii de baza, aprobate de catre parti”, la care s-a referit Serghei Lavrov?
A urmat intrevederea lui Serghei Lavrov cu Andrei Stratan, din 29 mai, in urma careia partea ruseasca „si-a reiterat atasamentul fata … elaborarea unui statut special, garantat cu certitudine a Transnistriei”. Or, aceasta sintagma a fost preluata de diplomatia ruseasca imediat dupa semnarea Memorandumului din 1997, si nu inseamna nimic altceva decat relatii, cel putin, federative intre Chisinau si Tiraspol.
Nu ne ramane decat sa presupunem ca in jurul problemei Transnistrene are loc un joc, ce nu presupune un deznodamant spectaculos pana-n toamna. Kremlinul incearca sa profite de vulnerabilitatea PCRM in frunte cu Vladimir Voronin in perspectiva alegerilor din 2009 pentru a-si consolida pozitiile in Moldova. Cel putin, grupul rusesc financiar-industrial „Finansgrupp”, in frunte businessmanul Oleg Shvartman, si-a declarat intentia de a crea fonduri pentru investitii in „teritorii disputate”, printre care si Transnistria. Totusi, daca ne inchipuim ca Kremlinul va incerca sa impuna inca un plan rusesc in toamna anului 2008, nu este clar cum ar putea fi realizat acest scenariu.
Pe acest fundal confuz se evidentiaza comportamentul pragmatic al UE. EUBAM functioneaza si agentii economici din Transnistria fac business in UE. Initiativa anuntata de a finanta din partea UE masurile de incredere cu certitudine a fost auzita si la Tiraspol. Erodarea regimului si oboseala populatiei din Transnistria este evidenta. Si nu putem exclude scenariul, cand „patriotii” de azi ai „rmn” cu placere se vor lasa corupti de banii europeni. Traditional, raman probleme cu guvernarea de la Chisinau, aleasa de noi. Conducerea care vrea, dar nu poate.
Oazu NANTOI este Director de program in managementul conflictelor, Institutul de Politici Publice, Chisinau. Articolul a fost preluat cu acceptul autorului, fiind publicat initial pe pagina azi.md