Criticat la inceputul turului in SUA de asociatii pro-chiuretaje si ultra feministe care doreau hirotonisirea femeilor si caracterizat de partea libertina a presei ca “lipsit de populismul lui Ioan Paul al 2-lea”, S.S. Benedict reafirma cu aceasta ocazie lipsa de posibilitate de aparare a copiilor, fiinte care trebuie protejate, incepand de la stadiul de fat, ca urmare a creationismului divin care a decis conceperea acestora, omul urmand a se supune deciziei lui D-zeu.
Astfel, S. S. Benedict, care a fost responsabil de partea dogmatica a Bisericii de Vest pe parcursul a trei decade sub Ioan Paul al 2-lea, reafirma in mod implicit ca trairea crestinismului spiritual are o parte ezoterica in care neinitiatii au nevoie de ani de asceza spirituala pentru a intelege ce se intampla, in anii de inceput fiind nevoie de supunere si studierea doctrinei respective: astfel intrebarile nocive pe ton acuzator si asa-zis indeptatite ale libertinistilor fiind de natura interesata si fara consideratie. Lipsa de populism a papei in aceste conditii este evident necesara pentru a mentine dogmatica canonica a Sfintilor Parinti si a Sinoadelor Ecumenice ca litera de lege pentru cler, intr-o perioada de turbulenta sociala mai intensificata decat in timpul predecesorului sau ca urmare a cresterii instabilitatii economice in lumea crestina.
Natura politizata a vietii civice se vede de altfel si din votul recent pro-injectie letala dat de judecatorii catolici ai Curtii Supreme ai SUA fara exceptie, in conditiile in care S.S Benedict a reafirmat mentinerea opozitiei fata de pedeapsa capitala.
Astfel recentele sondaje de opinie arata ca 75% din laicatul catolic din SUA sunt divergente pe tema folosirii anticonceptionalelor, iar 60% nu merg saptamanal la biserica.
Linia dogmatica a lui Benedict apropie in mod semnificativ crestinismul vestic de doctrina ortodoxa, astfel facilitand dialogul Est-Vest, in conditiile in care crestinismul, chiar adaugand partea protestanta a acestuia, nu mai este vioara intai din punct de vedere economic: Budismul, Confucianismul, Islamismul si Hinduismul detin acum puterea economica mondiala, chiar si la nivelul educatiei si invatamantului. In clasamentul mondial al programelor postuniversitare in 2007, conform multor publicatii, multe programe din India si China ocupa locurile fruntase.
Din pacate un eventual dialog extins se loveste de izolationismul Bisericii Ruse, conduse de exceptionalul P.F. Alexei, un om heruvimic, dar care refuza orice dialog nu inter-confesional, ci chiar intra-confesional. Refuzul acesta naste multe intrebari cu privire la unitatea de credinta a diferitelor episcopate si pare sa afirme ideea ca in Rusia crestinismul are o parte mistica legata de traditii pravoslavnice si nu se vrea contaminat de idei vestice.
In realitate nu este chiar asa, Moscova fiind un oras vestic, Biserica Rusa pierzand teren chiar in capitala ca si in principalele orase prinse in valtoarea globalismului economic: intelectualitatea rusa, ca si cea romana sunt foarte greu de integrat de Biserica, personalitatile intelectuale din cadrul Bisericii, ca Sofronie Saharov, Serafim Rose, Constantin Galeriu si Arsenie Boca fiind intr-adevar rarisime. Astfel pollurile de opinie realizate la nivelul studentilor si intelectualilor rusi arata o opozitie conceptuala importanta fata de doctrina bisericii ortodoxe si chiar fata de generatia imediat precedenta, parintii fiind considerati de copii “invechiti si anacronici”, iar acceptul generatiilor tinere fata de uniunile matrimoniale de acelasi sex fiind aproape total, in ciuda lipsei evidente de scop fecund. Astfel aproape o treime din tineretul moscovit s-au declarat actuali sau fosti consumatori de droguri, iar un sfert sunt afectati de alcoolism cronic.
In concluzie marea schisma de la 1054 ramane de actualitate, iar intentionata uniune Anglicano-Catolica este de nerealizat ca urmare a divergentelor cu privire la hirotonisirea femeilor.
Probabil ca se intrezareste o aliniere de idei intre catolici si ortodocsii romani si greci ca urmare a apartenentei la o zona economica comuna, care ar putea culmina pe termen lung in acceptul catolicilor fata de preotii casatoriti, pentru a elimina astfel potentiale probleme in Europa de genul recentelor cazuri de preoti pedofili exclusi din randurile clerului in SUA pentru care Papa a prezentat scuze profunde, spunand ca o asemenea situatie este neacceptabila si de netolerat. Dincolo de scuzele profunde si deteriorarea imaginii publice, daunele morale platite in SUA in ultimii ani aduc eparhiile intr-o situatie falimentara.
Acest articol risca sa creeze confuzie inca din titlu: vine Papa in America pentru ca crestinismul e in pericol de disparitie?
Si Papa ce vrea sa faca, sa previna presupusa disparitie a crestinismului? Vorbeste Papa in numele tuturor crestinilor?
Apoi obiectez cu tarie la folosirea termenului „libertin”. Nu oricine il critica pe Papa este libertin, nici macar liberal.
Nu inteleg ce legatura are votul dat de judecatorii de religie catolica in favoarea constitutionalitatii injectiei letale cu religia lor.
Votul din Curtea Suprema a fost de 7 – 2, ceea ce inseamna ca chiar si unii dintre judecatorii liberali au votat pentru.
In Statele Unite religia e separata de stat, iar judecatorii, deci si cei de religie catolica, voteaza dupa cum le dicteaza constiinta, nu dupa cum se exprima Papa de la Roma.
Continui cu mirarea ca Patriarhul Alexei este numit „exceptional”.
De ce este exceptional? Pentru ca si-a adus contributia la re-transformarea Rusiei in stat autoritar dupa timida liberalizare din perioada Eltin? Pentru ca este in fruntea unei campanii de intoleranta religioasa combinata cu xenofobie?
Repet ce am spus si cu alta ocazie: sustin punctul de vedere al lui Huntington, care claseaza Rusia in cu totul alta categorie de civilizatie decat cea occidentala, asa incat ortodoxia ruseasca nu prea are mare lucru in comun cu catolicismul si protestantismul, dominante in Occident.
Apoi nu inteleg de ce „Budismul, Confucianismul, Islamismul si Hinduismul detin acum puterea economica mondiala” (corect Islamul, deoarece Islamismul este o doctrina politica)?
In China, unde majoritatea populatiei nu apartine vreunui cult religios, budismul e o religie minoritara persecutata (asa cum se vede clar si din situatia din Tibet), iar India (care este sfasiata de conflictul sangeros dintre hinduism si Islam) a progresat economic tocmai pentru ca a adoptat politici de deschidere care se despart de traditie.
Cat despre Islam, aceasta religie a determinat in general inapoiere economica, iar tarile predominant musulmane care au avut succes – Malaezia, Turcia, Indonezia – sunt state seculare.
Monarhiile din Golful Persic reprezinta in acest domeniu o exceptie.
Apoi, dupa toate sondajele, Statele Unite sunt una dintre cele mai religioase tari din lume, iar crestinismul, in special cel neo-protestant, infloreste acolo.
Toate acestea ma fac sa afirm ca titlul acestui articol este neintemeiat si oricum neargumentat in corpul articolului.
NOTA EDITORULUI
L-am rugat personal pe D-l Limberea sa revina asupra raspunsului domniei-sale, constand intr-un atac la persoana, adaugand argumentele necesare unui dialog civilizat. Intrucat nu a facut-o, am fost obligat sa elimin ecourile pe marginea acestui subiect, exceptand prima interventie, a d-lui Clej.