Cu mulţi ani în urmă ne-am întâlnit cu ocazia câtorva festivaluri de artă studenţească. Era un tip în continuă efervescenţă veselă, mereu în mişcare şi cum am spune în zona Sibiului “umblă ca banul cel rău”. Muzician, poet, creator, actor şi un suflet generos nu putea lipsi de la seriile grupului Divertis. L-am revăzut într-un spectacol în aer liber în vara anului 2005 la Sibiu, a excelat într-un concert de rock.
Cu el se stinge generaţia noastră a celor ce au copilărit şi au crescut în comunism. Divertis a reprezentat o portavoce a celor ce au sperat înainte de 89, dar şi-a pierdut încrederea în viitorul ţării, simţindu-se trădaţi. Ioan Gyuri Pascu s-a distins printr-o angajare multiplă în specatcole, emisiuni televizate. Criticile, umorul sarcastic, săgeţile îndreptate către societatea postdecembristă s-au înscris în galeria iscată de Caragiale, şi apoi de către Constantin Tănase, desigur într-o nouă ipostază, a generaţiilor în blue jeans.
Nu reproduc biografia artistului, ci încerc să accentuez caracterul unei personalităţi complexe, umbrite din nefericire de evenimente trecătoare, mizere. Gyuri Pascu nu şi-a schimbat crezul, nici prezenţa continuă alături de oameni, de spectactorii săi pe care nu i-a trădat timp de două decenii.
Într-o degringolada social-poltica, într-o tradiţie a făcutului haz de necaz, Gyuri ne-a înseninat zilele în momente de continuă disperare şi neputinţă. Spusul bancurilor de altădată nu a apus.
Am primit vestea plecării lui Gyuri şi imediat am trimis un SMS vărului meu Dan Filip, la Sibiu, de altfel agnitean şi prieten cu regretatul artist. Mi-a confirmat că ştirea e reală.
Eu zic că e o farsă de toamna. Nu se poate, nu se poate, ştiu că Ioan Gyuri al nostru va reveni pe scenă şi ne va înveseli din nou. A plecat mult prea repede să nu-l plângem.
Haideţi să revedem câteva momente din activitatea să, şi să radem cu el :