Specialiştii ar putea afirma că există multe soluţii pentru ca Europa să meargă înainte.
Dar ce înseamnă înainte?
În fapt Brexit-ul a sunat alarma în cancelariile europene şi zvonul „se poate repeta” s-a întins de la Marea Neagră la Oceanul Atlantic.
Oricât am dori să minimizăm impactul Brexit-ului, acesta demonstrează eşecul Europei de a păstra un membru important.
Două subiecte figurează pe lista de preocupări ale guvernelor: securitatea (cu corolarul terorism) şi valul de refugiaţi.
Conducerea UE a mai introdus un subiect controversat: crearea unui mecanism de apărare comun. Acesta în fapt există pe hârtie dar trebuia să avanseze către o armată comună.
Dar Europa are şi alte probleme, generale şi regionale, pe fondul unei crize economice prelungite.
Ori oamenii aşteaptă rezolvarea acestor probleme.
În paralel cu linia oficială practicată până acum cu directive şi mecanisme menite să integreze toate ţările, a existat opţiunea unei Europe cu două viteze în care ţările dezvoltate să urmeze linia lor iar cele mai puţin dezvoltate, cele sudice, să urmeze o altă cale.
Dar nici măcar două ţări de nivel de dezvoltare apropiat nu au cristalizat o cale de integrare.
Ne puteam aştepta ca măcar două ţări nordice să se apropie şi mai mult şi să creeze structuri comune, dar aceasta nu s-a întâmplat.
Rog să vă exprimaţi opinia în legătură cu posibilităţile de reformare şi evoluţia UE.
1. Ideea unei armate comune poate fi luată în calcul, există – totuși – NATO. Dacă U.E. face o armată, NATO la ce ar mai fi bun?
2. „Brexit-ul a sunat alarma în cancelariile europene”. În mod normal, cancelariile europene trebuia să știe că probabilitatea că britanicii vor vota pro Brexit era mai mare decât că vor vota Pro EU. Nu cred că a fost o surpriză pentru ei, după cum cred că, cel puțin unii lideri europeni, au știut ce planuri are UK. Vă amintiți, poate, de întâlnirea confidențială pe o barcă în largul unui lac din Germania dintre Cameron și Merkel, era în urmă cu circa un an și jumătate. Ce credeți că au discutat atunci?
3. Cameron a folosit intens sintagma „reforma U.E.”, dar nu ne-a spus niciodată un proiect de reformă, în ce ar consta reforma și care ar fi pașii pentru realizarea sa. Acuma s-a retras (definitiv?) din viața politică și nu pare a continua vreo reformă.
4. U.E. are o problemă de coordonare, datorată culturilor diferite. Cea mai interesantă este reacția anti-cote de migrație a grupului Visegrád, deși – comparativ cu țările prospere din vest – nici una dintre cele 4 țări ale grupului nu se confruntă cu probleme majore legate de valul de imigranți, migranții vor să se stabilească, precis, în UK, Germania și Suedia. De ce fostele țări comuniste au o asemenea reacție, de vreme ce, deocamdată cel puțin, nu au probleme majore; da, Ungaria a avut probleme inițial, când a fost povestea cu gardurile, pt care Orbán a fost aspru criticat, pentru ca ulterior să fie urmat și de alții. Orbán critică clar și vehement „inconștiența liderilor europeni, care nu văd pericolul pierderii identității europene” (citat aproximativ). În același timp, Renzi spune, la fel de clar, că italienii sunt ospitalieri, dar nu pot fi lăsați singuri în fața acestui val de oameni veniți dinspre nordul Africii. Aceasta este, într-adevăr, o mare problemă, ce faci cu acest val de oameni?
Este o poveste complexă…
>Specialiştii ar putea afirma că există multe soluţii pentru ca Europa să meargă înainte. … Dar ce înseamnă înainte? … Rog să vă exprimaţi opinia în legătură cu posibilităţile de reformare şi evoluţia UE.
Până nu am un răspuns la întrebarea de mai sus, nu cred că sunt capabil să exprim vreo opinie cu privire la reformarea şi evoluţia UE.
Mie nu îmi este clar care este scopul final al integrării europene. Din acest motiv am multe întrebări, dar mult prea puţine răspunsuri.
– Se doreşte oare crearea, în final, a unui singur stat, cu toate atribuţiile acestuia?
– Oare de ani de zile UE practică o politică de mici paşi, care are ca scop crearea unui om de tip nou, şi anume unul european, care să accepte să vieţuiască în acel nou stat?
– Oare guvernul tehnocrat provizoriu din România, format în mare măsură din funcţionari români de la Bruxelles, face şi el parte dintr-o încercare de testare a acceptibilităţii unei asemenea soluţii pentru ţările membre ale UE?
– Care este oare bilanţul general al UE de când a apărut? Ce probleme a rezolvat şi ce noi probleme a creat?
– Şi, în final, ce organism central al UE a analizat aceste probleme şi a dat răspunsuri clare? Nu am auzit de vreunul care să o fi făcut, dar m-aş bucura să aflu că mă înşel şi că răspunsurile există.
Se pare ca un element exterior si anume existenta Uniunii Sovietice a fost elementul initial al asocierii primelor tari in structura care a dus la UE.
Un alt element a fost dorinta de a se renunta la razboi in Europa si ca vechiul continent sa nu fie teatrul rivalitatii franco-germane.
Apoi este si mersul istoriei. Acum economia se practica la nivel global si un jucator mic este strivit daca nu este parte din structura mai mare si mai puternica.
Este adevarat ca existe elemente care erau in atentia conducerilor anterior caderii Uniunii Sovietice si altfel sunt tratate acum, dar nu sunt neglijate.
Caderea Uniunii Sovietice a produs un dezechilibru de forte care inca nu a fost rezolvat.
Europa are nevoie de o forta armata puternica.
Nimeni nu creaza de buna voie, ori aceasta pare sa fie problema momentului, lipseste forta care sa impuna o noua ordine in continent si in raportul cu Rusia.
Europa are nevoie de un conducator care sa taie nodul.
Nu pot indica cum trebuie reformata UE.
Pina acum nimeni nu a indicat alta cale spre care sa mearga UE sau alt drum pentru a se aplica tratatele de pina acum.
Problema este si cine va aplica reforma.
Modificarile de orice fel sunt dificil sa fie aplicate datorita necesitatii completarii tratatelor de baza si aceasta este un proces de durata.
@Nicolae Muşat
> Se pare ca un element exterior si anume existenta Uniunii Sovietice a fost elementul initial al asocierii primelor tari in structura care a dus la UE.
„Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a fost fondată în 1951 (Tratatul de la Paris), de Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg și Olanda pentru a partaja resursele de oțel și cărbune ale statelor membre, prevenind astfel un nou război european. … A fost promovat intens de Statele Unite”.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comunitatea_European%C4%83_a_C%C4%83rbunelui_%C8%99i_O%C8%9Belului
>Acum economia se practica la nivel global si un jucator mic este strivit daca nu este parte din structura mai mare si mai puternica.
Astfel au apărut firmele multinaţionale private, care nu au nevoie de uniuni statale pentru ca să funcţioneze şi să acopere necesităţile pentru care au fost create.
>Caderea Uniunii Sovietice a produs un dezechilibru de forte care inca nu a fost rezolvat.
Nu prea văd ce este de rezolvat, fiind vorba de o forţă distructivă, de tip imperialist.
>Europa are nevoie de o forta armata puternica.
Ţărle UE, integrate fiind în NATO, sunt cele au nevoie de armate puternice. UE nu este o uniune militară.
> … lipseste forta care sa impuna o noua ordine in continent …
Doamne fereşte ca o „noua ordine”, sau şi una veche, să fie impuse cu forţa!
>Europa are nevoie de un conducator care sa taie nodul.
Eu aş zice că ţările Europei au avut destui conducători în secolul trecut, care nu numai că au tăiat noduri, dar au tăiat şi spânzurat în dreapta şi în stânga.
@Musat
Scrieți: „Se pare ca un element exterior si anume existenta Uniunii Sovietice a fost elementul initial al asocierii primelor tari in structura care a dus la UE.” Cum adică „se pare”? A fost elementul cheie.
@Nicu Adrian Udriște
>Scrieți: „Se pare ca un element exterior si anume existenta Uniunii Sovietice a fost elementul initial al asocierii primelor tari in structura care a dus la UE.” Cum adică „se pare”? A fost elementul cheie.
Nu văd de unde rezultă această idee. Iată o publicaţie respectată în care nu este menţionat acest element „cheie”:
„European Coal and Steel Community (ECSC), administrative agency established by a treaty ratified in 1952, designed to integrate the coal and steel industries in western Europe. … French policy makers were motivated by the belief that a new economic and political framework was needed to avoid future Franco-German conflicts.”
https://www.britannica.com/topic/European-Coal-and-Steel-Community
Unde este URSS în toată această istorie?
H. Kissinger inreba:
Daca vreau sa sun Euriopa pe cine sun?
Se referea la probleme urgente de securitate si sublinia necesitatea un contact point cu Europa.
Astfel in caz de criza fortele Europei sa aiba o conducere
@Musat
>H. Kissinger inreba: Daca vreau sa sun Euriopa pe cine sun?
Nu am numărul de telefon al acestui „contact point” european, dar dl. Kissinger l-ar putea afla:
„The current SACEUR is General Curtis M. Scaparrotti, United States Army, who took up his functions on 4 May 2016.
His NATO command is exercised from the Supreme Headquarters Allied Powers Europe (SHAPE) at Casteau, near Mons, Belgium.”
http://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_50110.htm
›Astfel in caz de criza fortele Europei sa aiba o conducere.
Curtis Michael „Mike” Scaparrotti is a four-star general in the United States Army, and is the current Supreme Allied Commander Europe of NATO Allied Command Operations. Scaparrotti is also the commander of the United States European Command.
Dl. General Curtis M. Scaparrotti ocupă o poziţie cheie. Vedem astfel că o conducere a forţelor militare ale Europei există, şi se poate afla uşor că ea nu există de ieri sau de azi.
Persoana mentionata nu are nici o putere in Europa, el executs ordine.
Ordinele vin de la centru dupa ce puterea politica le-a initiat si a luat aprobare de la toate tarile europeene membre.
Se doreste simplificare.
Exemplu: Kerry sa vorbeasca cu un singur om respectiv un ministru al apararii al Europei sa examineze impreuna problema si sa hotarasca ce vor face si eventual sa imparta tasks.
Interesant:
The United States accounts for 75 percent of all NATO defense spending, up from 50 percent during the Cold War. (v. aici)
Aşa că o alianţă militară pur europeană nu este pentru mâine-poimâine.
Apoi: un ministru al apărării, fie el şi european, nu are putere decizională în probleme urgente de securitate. Tot puterea politică decide.
Pe de altă parte, o entitate de genul Statelor Unite ale Europei nu este (deocamdată?) o idee aşa bună, după cum se vede deja în cazul Uniunii Europene, unde o uniune ceva mai strânsă a dus la conflicte interne. Deşi U.E. are ca scop asigurarea păcii şi armoniei veşnice în Europa…
PS: se pare că atribuirea lui Kissinger a acelei fraze este apocrifă…
Deja UE poseda elemente ale integrarii care continua.
Asa sunt explicate actiunile de pina acum si continuarea integrarii.
Ne putem astepta la un ministru de externe si unul al apararii.
Alexandru a citat: The United States accounts for 75 percent of all NATO defense spending, up from 50 percent during the Cold War.
Presupunând, spre simplificare, cheltuieli constante pentru apărare, rezultă că partenerii SUA din NATO şi-au redus cheltuielile militare proprii la jumătate, pe ideea că lasă că ne apără americanii. Economiile rezultate le-au „investit” de regulă în welfare (ajutor social), ceea ce a adus şi aduce voturi politicienilor, în special celor de stânga, mari adepţi şi promotori ai ideii de demilitarizare.
Alexandru a adăugat: „Aşa că o alianţă militară pur europeană nu este pentru mâine-poimâine”.
Din articolul citat mai sus se vede slăbiciunea forţelor europene, erodate de tăierile continue în bugetele lor militare. Exemplele date sunt elocvente:
U.S. and NATO officials fret that the cutbacks will further erode military weaknesses that were exposed during last year’s air war in Libya. Several European countries quickly ran out of munitions and had to order them on an emergency basis from Washington. European militaries also lacked capability to refuel their own planes or conduct adequate surveillance from the air.
Nu văd cum ar putea forţele reunite ale UE să preia apărarea Europei, şi aceasta în condiţiile în care Rusia, o ţară care şi-a arătat agresivitatea, îşi măreşte cu asiduitate şi perseverenţă puterea militară proprie.
Cele două evoluţii explică cererile insistente ale SUA (de exemplu recent prin vocea candidatului la preşedenţie Donald Trump) ca ţările UE sa-şi mărească bugetele militare proprii.
De aici rezultă că prima prioritate în materie a UE ar trebui să fie întărirea militară a forţelor naţionale şi nu crearea unei slabe forţe militare unice, operaţie consumatoare şi ea din resursele reduse rămase la dispoziţie.
Dacă ne referim la România, ce vrem oare, o forţă europeană împrăştiată pe tot continentul care să ne apere la nevoie, sau o armată proprie bine dotată care să reacţioneze imediat şi eficient, folosindu-se şi de ajutorul militar american deja pus la dispoziţie?
Eu optez pentru a doua soluţie şi salut decizia guvernului României de a aloca mai multe resurse pentru apărarea teritoriului propriu.
@Victor
> Dacă ne referim la România, ce vrem oare, o forţă europeană împrăştiată pe tot continentul care să ne apere la nevoie, sau o armată proprie bine dotată care să reacţioneze imediat şi eficient
Adică o forţă europeană care să ne apere când şi dacă toţi ceilalţi membri o să aibă curajul să-şi dea aprobarea şi să se pună astfel eventual în pericol…
@Alexandru
>Adică o forţă europeană care să ne apere când şi dacă toţi ceilalţi membri o să aibă curajul să-şi dea aprobarea şi să se pună astfel eventual în pericol…
Da, şi care au şi capacitatea militară să o facă, după ce au făcut efortul necesar de dotare proprie. Doar atunci se poate aplica într-un mod util pentru toţi deviza curajoasă a muşchetarilor: un pour tous, tous pour un!
Help
UE are comisari un fel, sau chiar ministrii care reprezinta diferite state.
De exemplu, Romania in agricultura, Grecia, pescuit etc.
Daca aveti informatie, ce sunt si atributiile comisarilor europeeni rog indicati.
@Musat
Găsiţi toate informaţiile solicitate pe pagina:
https://ec.europa.eu/commission/2014-2019_ro
România este reprezentată prin Corina Creţu, comisar pentru politica regională. Ea este sprijinită în munca ei de o echipă formată din 14 persoane:
https://ec.europa.eu/commission/2014-2019/cretu/team_en
@Musat
> UE are comisari un fel, sau chiar ministrii care reprezinta diferite state.
Da, Comisia Europeană (care este for executiv, un fel de Consiliu de miniştri) este formată din 28 de persoane (comisari), câte unul din fiecare stat membru.
Numai că, strict vorbind, aceşti comisari NU reprezintă statele membre respective şi interesele acestora. Deşi sunt trimişi de statele respective, la intrarea în funcţiune ca Comisari ei depun jurământ (*) să apere interesele… Uniunii Europene şi numai a Uniunii Europene.
[Că tot suntem la Comisia Europeană (CE), mai avem un punct neobişnuit: CE are ca principală atribuţie propunerea de noi legi (iniţiativă legislativă). Două lucruri sunt neobişnuite:
– că un guvern (executivul) are iniţiativă legislativă
– şi că este practic singurul organ care are iniţiativă legislativă, dat fiind că Parlamentul European NU are iniţiativă legislativă, el doar „ştampilează”, practic, ce îi propune CE]
(*) Extras din jurământ:
Mă angajez solemn:
– să-mi exercit responsabilităţile cu totală independenţă, în interesul general al Uniunii Europene…
– să nu solicit şi să nu accept instrucţiuni din partea nicicărui guvern…
Încă un extras interesant din jurământ:
„Mă angajez în plus să respect, atât în timpul mandatului meu, cât și după încetarea acestuia, obligațiile ce rezultă din îndatoririle mele, inclusiv cele de onestitate și discreție în ceea ce privește acceptarea anumitor funcții sau a anumitor avantaje”.
http://europa.eu/rapid/press-release_IP-10-487_fr.htm
Din evoluţia carierei d-lui Dacian Cioloş, fost Comisar European pentru Agricultură şi actual Prim Ministru al României, se poate constata că acceptarea unei funcţii de prim ministru al unei ţări nu este în contradicţie cu jurământul depus pe vremuri la Comisia Europeană. Cu alte cuvinte, nu a reprezentat o lipsă de discreţie acceptarea unei poziţii de prim ministru. În consecinţă un aviz amatorilor de cariere politice în propriile lor ţări – începeţi la Bruxelles!
Aş adăuga ceva la cele scrise de mine înainte: „… Corina Creţu, comisar pentru politica regională. Ea este sprijinită în munca ei de o echipă formată din 14 persoane …”
Am aflat din aceleaşi surse că echipa lui Federica Mogherini, „High Representative of the Union for Foreign Affairs and Security Policy / Vice-President of the Commission”, cuprinde 34 de persoane. Las în sarcina celor curioşi şi curajoşi să calculeze câţi funcţionari în medie lucrează pentru Comisia Europeană şi cam cât ar putea costa activităţile lor.
Foarte interesante amanuntele despre comisarul european pentru agricultura.
UE are si o banca centrala iar unele tari au adoptat euro. Posibil sa avem in fata elementele unui stadiu incipient de integrare si poate drumul spre o federatie.
La orizont sunt tratate comerciale intre UE si Canada deja incheiat si posibil tratat cu SUA.
Daca cunoasteti elemente asupra continutului si stadiului va rog completati.
Posibil ca tigrul asiatic care concureaza cu succes intreaga lume in pietele comericiale sa fie luat foarte in serios si sa se ia masuri de contracarare.
@Musat
> La orizont sunt tratate comerciale intre UE si Canada deja incheiat si posibil tratat cu SUA.
– Tratatul comercial între U.E. şi Canada (CETA) ar urma să fie semnat în curând, în ciuda opoziţiei cercurilor europene anti-globalizare (v. de ex. aici);
– Tratatul comercial între U.E. şi SUA (TTIP) întâmpină opoziţia şi a unor state din E.U. şi pare că nu va fi semnat (v. de ex. aici)
> Posibil sa avem in fata elementele unui stadiu incipient de integrare si poate drumul spre o federatie.
Stadiul de integrare actual este departe de a mai fi „incipient”. El este destul de avansat, fapt care trezeşte în U.E. puternice forţe centrifuge; v. de ex. ieşirea Marii Britanii din E.U.
> Posibil ca tigrul asiatic care concureaza cu succes intreaga lume in pietele comericiale sa fie luat foarte in serios si sa se ia masuri de contracarare.
Măsurile de contracarare, adică încercările de a feri economia ţărilor europene de concurenţa extra-europeană, vor duce la pierderea şi mai mare a competitivităţii acesteia.
@Victor
>Las în sarcina celor curioşi şi curajoşi să calculeze câţi funcţionari în medie lucrează pentru Comisia Europeană şi cam cât ar putea costa activităţile lor.
– Comisia Europeană are 23’000 de salariaţi
– Costurile administrative ale Comisiei Europene se ridică la circa 3,3 miliarde euro
(în medie cam 140’000 euro/salariat/an)
Apoi mai este Parlamentul European şi alte instituţii. Costurile administrative ale Uniunii Europene se ridică la 7-8 miliarde.
Este mult? Este puţin? Depinde dacă consideri că face sau nu o treabă utilă…
Multumesc tuturor pentru comentarii si completarii
Alexandru a scris: „Măsurile de contracarare, adică încercările de a feri economia ţărilor europene de concurenţa extra-europeană, vor duce la pierderea şi mai mare a competitivităţii acesteia”.
Aş dori să completez ideea cu un extras din cuvântarea ţinută de fostul preşedinte al Cehiei, Václav Klaus (VK), în faţa Parlamentului European. În ea VK se opunea introducerii de către UE de impozite pe lumânările importate din China.
„Many of you certainly know the name of the French economist Frederic Bastiat and his famous Petition of the Candlemakers, which has become a well-known and canonical reading illustrating the absurdity of political intervention in the economy. On 14 November 2008 the European Commission approved a real, not a fictitious Bastiat’s Petition of the Candlemakers and imposed a 66% tariff on candles imported from China. I would have never believed that a 160-year-old essay could become reality, but it has happened. An inevitable effect of the extensive implementation of such measures in Europe is economic slowdown, if not a complete halt of economic growth. The only solution is liberalisation and deregulation of the European economy.”
VK arăta că asemenea măsuri duc la încetinirea creşterii economice, ducând până la oprirea acesteia. Singura soluţie este liberalizarea şi dereglementarea economiei europene.
Notă. Numele lui Bastiat este cunoscut cititorilor datorită publicării de către ACUM a traducerilor unor articole ale sale.
Tot Alexandru a scris: „Stadiul de integrare actual este departe de a mai fi „incipient”. El este destul de avansat, fapt care trezeşte în U.E. puternice forţe centrifuge; v. de ex. ieşirea Marii Britanii din E.U.”.
Iată care a fost, deja în 2009, părerea lui Václav Klaus:
„The solution will be neither to add fuel to the “melting pot” of the present type of European integration, nor to suppress the role of member states in the name of a new multicultural and multinational European civil society. These are attempts that have failed every time in the past, because they did not reflect the spontaneous historical development.”
http://www.klaus.cz/clanky/310
Soluţia nu este nici încercarea de a aţăţa focul sub „creuzetul” integrării actuale, nici suprimarea rolului statelor membre în numele unei societăţi civile multiculturale şi multinaţionale europene. Asemenea încercări au eşuat de fiecare dată în trecut, deoarece ele nu reflectau o dezvoltare istorică spontană.
Alexandru a scris: „Costurile administrative ale Uniunii Europene se ridică la 7-8 miliarde. Este mult? Este puţin? Depinde dacă consideri că face sau nu o treabă utilă…”.
Poate că este relevant ce spunea cândva, într-o succesiune de afirmaţii rămase celebre, cea mai remarcată dintre trimisele României la UE, d-na Elena Băsescu (întâmplător, sau nu, fiica fostului preşedinte al ţării).
„Poţi să ai şi succesuri, poţi să ai şi eşecuri. … Poţi să ai oameni care nu vor să vorbesc cu tine”.
„Europa salveaza ce mai poate: N-a mers cu SUA, dar poate semnam cu Canada”
Uniunea Europeana pare divizata in privinta acordurilor de liber schimb aflate in negociere cu Statele Unite si Canada. Daca acordul TTIP, negociat cu Washingtonul, pare sa nu aiba sansa de a fi incheiat in forma actuala, cel aflat in discutii cu partea canadiana si-a gasit rapid adepti…
http://www.business24.ro/cet/cota-de-piata/europa-salveaza-ce-mai-poate-n-a-mers-cu-sua-dar-poate-semnam-cu-canada-1575555