Un tăietor de lemne şi un copil intraseră în oraş înfăşuraţi în şalul iernii, seara în cetină se cuibăreşte.
Copilul îşi lipeşte fruntea de geamul magazinului cu roibi şi locomotive, tatăl sărac în urmă, nu ştie ce să spună.
Tată şi fiu cânta apoi din casă în casă până în miez de noapte.
Fiu şi tată mâna în mâna se întorc pe drumul nins, către casa din pădure.
– Aşa-i tată că stelele sunt luminiţe dintr-un brad mai mare?
Copilul simţi palma ca din lemn şi uitase de magazinul cu jucării, de ecranele digitale din piaţă cea mare.
Avea tatăl alături, şi asta îi era deajuns.
