Telefonul tacut se-ascunde sub perina albastra.
Nu e rau, nici bine…
Zambetul si oftatul impletesc noul covor persian.
-Unde ti-e gandul? intreaba norii albi din cerul de plumb
imi aplec ochii spre vesmintele-mi verzi,
apoi in cautarea limuzinei negre.
Mai degraba pe-o raza de luna as ajunge in bratele tale,
rosie iluzie,
in satul cu pomi fara plete atipesc pe traista de catifea maro
precum ochii tai plini de pofta
Vesnicie chinuitoare in asta camera de asteptare fara reviste de moda si iubire,
fara cognac, nici macar o Feteasca Neagra.
Un fir de par intre realitate si vis
se topeste sub suflarea mea
precum eu sub vocea ta
Mai am cateva intrebari dar una o voi ascunde pe veci.
Adela-Adriana Moscu, 7 Februarie, 2008, USA