Treizeci şi doi de morţi şi aproape 200 de răniţi au făcut ca România să înceapă să se trezească din schizofrenia acestui ultim sfert de veac păgânit. Spun România, pentru că vreau să sper că cei 25.000 de bucureşteni, care au ieşit în stradă, vor avea puterea şi înţelepciunea să dărâme şi redutele personale ale celor care, încă, mai cred că pot fugi de libertate.
Douăzeci şi cinci de mii de bucureşteni au spus că nu mai vor ticăloşi şi ticăloşie în viaţa publică. Nu mai vor ca ticăloşii şi ticăloşia să facă politică de stat, să ne pună biruri şi să ne facă legi. Urlându-şi revolta, oamenii au strigat că nu mai vor să fie părtaşi la nemerniciile unei clase politice, care nu îi reprezintă şi pe care nu o recunosc. Drogul indiferenţei s-a evaporat în aerul înţesat cu miros de carne arsă.
Statul de drepţi la care a visat Ion Iliescu – şi, pe care l-a ridicat peste mormintele victimelor revoluţiei şi ale mineriadelor şi l-a garnisit cu simulacrul numit „democraţie originală” – începe să fie luat cu asalt. Statul ca o pradă, vânat cu nesaţ de mai tinerii lupi din haita politicianistă, care au arestat, apoi, România stă, iată, să se răzvrătească. După un sfert de veac de la jertfa superbilor inocenţi, de această dată nu noi, cei din generaţia mea, am ieşit primii în stradă, ci ei! Ei, cei din generaţia Facebook!
Pentru miile de morţi şi răniţi din decembrie ’89, ai căror asasini materiali şi morali au fost adăpostiţi la umbra clasării dosarului revoluţiei, pentru morţii şi răniţii din iunie ’90, pentru jaful de proporţii epice care a secătuit România, pentru milioanele de români obligaţi să plece în pribegie, mânaţi de foame şi dezamăgire, pentru moartea motociclistului din escorta fostului aghiotant al luceafărului huilei, pentru sfidarea noastră de către un premier penal şi plagiator, pentru zecile de morţi şi sutele de răniţi în incendiul de la Colectiv, pentru disperarea înfricoşată cu care cineva a scris pe o pancartă: „Bunicii noştri au luptat în război. Părinţii noştri, în Revoluţie. Este rândul nostru!”, pentru toate acestea şi pentru multe altele, această clasă politică trebuie să plece!
Altfel, toate suferinţele şi jertfele vor fi fost în zadar!
P.S. La ora la care trimiteam acest material, Victor Ponta anunţa că îşi va depune mandatul. În acest moment, legal şi constituţional, Cabinetul este demisionar. Preşedintele României trebuie să convoace partidele parlamentare la consultări, iar acestea să propună un nou premier şi un nou Executiv.
În condiţiile date, aş vedea ca fezabilă formarea unui Guvern de uniune naţională. În ceea ce mă priveşte, având în vedere starea de frustrare şi revoltă publică faţă de întreaga clasa politică actuală, nu poate fi eliminată nici varianta alegerilor anticipate. Boicotul electoral al populaţiei faţă de partidele de sistem – PNL, PSD, UDMR, UNPR, PND, PLR, etc. – nu poate fi scos din calcul, în acest context. Partidele tip „start-up”, partidele neparlamentare, partidele nou apărute sunt cele care pot beneficia, astfel, de o nesperată şansă. O şansă mare cât responsabilitatea ce le-ar reveni, în acest caz, de a reforma atât instituţia partidului politic – democratizând-o şi transformând-o într-o adevărată creatoare de politici publice şi de promovare a liderilor pe criterii meritocratice -, cât şi de a remodela întreaga logică şi dinamică democratică autohtonă.
Dan Uncu
Dacă e colectiv – „COLECTIV” să fie până la capăt, să-i ardă, în sfârşit, pe cei care au dus ţară de râpă! Dacă e doar manifest, să fie urmat de ACŢIUNE, până la stârpirea definitivă a celor care, folosind democraţia ca scut, şi-au bătut joc de ea şi se lăfăie în fotoliile aleşilor.
Acţiune înseamnă acum, o Adunare Constituantă care să şteargă cu buretele şi cu mătura acest Parlament de două parale (de fapt de multe parale, dar numai pentru EI!), o Adunare din câte 10 delegaţi din toate breslele şi straturile sociale din România, care să între în clădirea Parlamentului să-i dea afară pe cei de acolo, în numele poporului, şi să impună alegeri generale şi o republica prezidenţială, ca o formă mai potrivită pentru această ţară (un TATUC!!).
@Sfartz Pincu
Aaa, mă bucur că aţi revenit, domnule Sfartz!!
@Sfartz Pincu
>Acţiune înseamnă acum, o Adunare Constituantă care să şteargă cu buretele şi cu mătura acest Parlament … să impună alegeri generale şi o republica prezidenţială, ca o formă mai potrivită pentru această ţară (un TATUC!!).
„ADUNAREA CONSTITUANTĂ, adunare aleasă conform prevederilor Legii electorale din 1864, cu menirea de a pune bazele regimului politic instaurat la 11 febr. 1866. Una din primele sale măsuri a constituit-o proclamarea lui Carol de Hohenzollern ca domnitor al României. După adoptarea Constituției, la 29 iun. 1866, și-a încetat activitatea”.
http://dexonline.wikitip.info/tag/adunareaconstituanta/
România a avut recent un „tătuc”, pe Ion Iliescu. Nu îi mai trebuie un al doilea, şi nici o republică şi mai prezidenţială, încercată deja de Traian Băsescu. Cred că se poate descurca foarte bine cu dl. Klaus Iohannis, un preşedinte moderat şi care îşi gândeşte paşii.
Mă îndoiesc că în momentul actual cineva este în stare să creeze o constituţie mai bună.
În ceea ce priveşte ajustarea parlamentului, suntem de acord. Să vedem însă de unde ar putea răsări cei 300 de candidaţi providenţiali (oricum nu 600), care să asigure progresul ţării spre mai bine.
@ Victor Manta
Este uşor pentru oricine (oricare romăn – ca la politică toti ne pricepem!) să Va răspundă la cele două afirmaţii:
1. Am avut deja un „TĂTUC” – tocmai această tristă experienţă cere o corecţie privind un tătuc – SĂ FIE UN TĂTUC BUN !
2. Un Parlament bun poate rezulta în mai multe feluri:
a) Fie se aleg din cadrul Adunării Constituante 300 de delegaţi care să constituie pentru următorii 4 ani Parlamentul,
b) Fie se fac alegeri, dar trierea şi aprobarea candidaţilor s-o facă Adunarea Constituantă
c) Fie se impune un Parlament similar cu Adunarea Constituantă, cu deputaţi aleşi, câte 10 locuri pentru fiecare breaslă şi pătură socială, cu excepţia unui număr de 50 de deputaţi – jurişti profesionişti şi loiali – doar parlamentul face Legi, nu-i aşa ?
d) Lista este deschisă, toate metodele sunt limitate la un număr de 300 deputaţi (maximum!).
@Alex. Leibovici
Am revenit, forţat de împrejurări, care merită să le prezint acum, în public !!
Am „copt” două invenţii, din care cel puţin una eu o consider bună-bună, dar SISTEMUL de selectie pentru saloane este absolut birocratic; este puţin spus birocratic, este chiar ticălos!
Normal, când se face prezentarea actelor pentru o participare, se acordă minimum 10 zile pentru înscrieri. De dată asta organizatorul din partea României a fost ANCSI (Agenţia Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi INOVARE), care are un buget de 1.2 Miliarde de lei, normal că in princial pentru cercetare, şi ar trebui să se ocupe şi de promovarea inventicii independente, dar pentru a justifica aceşti bani, acordă o prioritate absolută invenţiilor instituţionale!
Pentru Salonul EUREKA-Bruxelles 2015, am pândit ora cu ora apariţia anunţului de participare la expoziţie, astfel că la ora 12, în noaptea de 3 Noiembrie 2015 încă nu apăruse anunţul, iar dimineaţă la ora 10 a apărut un anunţ că se primesc cereri de participare până pe dată de 3 Noiembrie 2015 ora 16.00 !! Deci un interval de 6
ore pentru oricine din orice colţ al României să depună cereri de participarə. În plus, anunţul a fost antedatat cu dată de 28 Octombrie !
Fiindcă am stat la păndă, am apucat să trimit cererile pentru 3 invenţii, dar fiind numai 25 de locuri, Comisia de Triere a preferat să-i prezinte pe cei din institute, independenţii persoane fizice – NICI O ŞANSĂ.
Desigur poţi participa direct la Expoziţie, dar preţul este enorm – 1200 Euro pentru un poster, pe când regulamentul Ministerului Educaţiei – recte ANCSI -subordonat, este obligat să plătească pentru delegaţia română.
Sunt niţel dezamăgit, dar mă gândesc că dacă ideile sunt bune, va veni şi timpul lor după un stagiu la „naftalină”, iar eu nu am de gănd sa las cuptorul sa se stingă !!
PS. Cer scuze Domnului Uncu pentru prezentarea unei experiente personala, dar continutul acestei destainuiri se incadreaza putin si in tema articolului.
@Sfartz Pincu
>2. Un Parlament bun poate rezulta în mai multe feluri: … a), b), c)…
Nu văd de ce ar rezulta unul mai bun.
În altă ordine de idei, vă doresc mult succes cu invenţiile dv. !!