Matei Păun critică tentaţiile populiste care alimentează sporirea ratei inflaţieiRata anuală a inflaţiei din România a ajuns în luna aprilie la 8,7%, una dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană.
Numai Estonia (11,6%), Lituania (11,9%), Bulgaria (13,4%) şi Letonia (17,4%) au înregistrat un indice anual mai mare de creştere a preţurilor, potrivit datelor pe aprilie 2008, prezentate de Institutul European de Statistică – EUROSTAT.
1. Cum se explică o astfel de majorare a ratei inflaţiei?
Mai mulţi factori au contribuit la majorarea ratei inflaţiei din România. Nu trebuie să surprindă pe nimeni că atunci când creşterea economică este aşa de ridicată, ca în ultima perioadă, preţurile au o tendinţă de creştere. O creştere economică însoţită de o inflaţie redusă e posibilă, dar reprezintă un ţel greu de atins şi în mod cert nu în condiţiile ratelor actuale – nesustenabile – de creştere din România. Alţi factori care contribuie la o rată ridicată a inflaţiei sunt sporirea importantă a salariilor din sectorul public, majorarea pensiilor, un sector al construcţiilor în creştere explozivă şi o depreciere a leului (care se traduce în creşteri de preţuri pe seama scumpirii importurilor).
2. Ce efecte are o astfel de rată a inflaţiei asupra cetăţeanului de rând?
O inflaţie mare reduce puterea de cumpărare şi bunăstarea generală a populaţiei. Este cel mai uşor (şi mai insidios) mod de sărăcire a naţiunii, a celor săraci în special, care sunt incapabili să se protejeze de astfel de fenomene economice. Inflaţia ridicată este periculoasă pentru că poate uşor scăpa de sub control deoarece a) comercianţii cu amănuntul şi firmele în general au tendinţa de majorare a preţurilor pentru a ţine pasul cu aşteptările inflaţioniste , şi b) preţuri mai ridicate duc la solicitări de majorări salariale, care la rândul lor alimentează creşterea preţurilor… Rata înaltă a inflaţiei favorizează deprecierea leului, care devine la rândul ei un alt factor de alimentare a inflaţiei.
3. La inceputul lunii mai, Banca Naţională României a ridicat rata de refinanţare la 9,75%, este această măsură de ajuns pentru reducerea ratei inflaţiei?
BNR ar fi trebuit să treacă la majorări ale ratei dobânzii cu cel puţine şase luni înainte de a fi început să o facă. Cum sunt întârziaţi din acest ounct de vedere, aş fi preferat să ridice ratele mai agresiv, dincolo de pragul psihologic important de 10%. Mi se pare că riscul e mai mare de a ridica ratele insuficient, decât de la ridica prea mult. Mulţi vor spune că o astfel de politică agresivă a ratelor dobânzii – care ar tempera serios creşterea economică – e dificilă într-un an electoral. Dar acesta este exact motivul pentru care Banca Naţională are independenţă şi autonomie în determinarea politicii monetare. A nu utiliza aceste prerogative ar însemna abdicarea de la menirea sa exclusivă. Bineînţeles că guvernul ar trebui să facă ce îi stă în putinţă şi să nu cheltuiască în mod iresponsabil – dar puţine guverne sunt capabile să reziste unor astfel de impulsuri populiste.