Maya Deren, imagine din filmul ei, Meshes of the AfternoonA regizat doar o mana de filme. Primul a fost Meshes of the Afternoon, realizat in 1943. E un film care se aseaza incet incet in privitor, mult timp dupa ce a fost vizionat. O sa revin asupra lui, si asupra celorlalte filme ale ei. Este un film de 14 minute, in care eroina are un cosmar, dar nu am vazut pana acum un film in care un cosmar sa fie prezentat cu atat de multa gratie, cu atat de multa delicatete.
Nu ni se explica nimic, scenele se reiau, odata, si inca odata, si inca odata, eroina se dubleaza, se tripleaza, se quadrupleaza, cheia devine cutit, apoi devine telefon scos din furca, apoi ac de patefon. O fantoma fara fatza apare periodic, un barbat intra in casa, nu vom sti nicodata daca este amantul, sotul, asasinul.
Realitate si iluzie, trezvie si vis, profan si ritual, aflate in tensiune de nerezolvat – tensiune sublimata printr-o coregrafie delicata.
Daca ati vazut Cainele Andaluz (sau alte filme de Bunuel), imaginati-va un Bunuel care are gratie, in care tot absurdul devine o coregrafie si iti da impresia spumei de la o tarta cu fragi.
Maya Deren este gratioasa, absurdul ei nu mai este cinic, ci un balet ireal, in care dansatorii plutesc. Insa sub aceasta usurinta, actiunea are o logica de fier. O sa incerc alta data sa povestesc filmul.
Am vazut si al doilea film al ei, At Land. Ganditi-va de data aceasta la nuvelele fantastice ale lui Eliade.
Se nascuse la Kiev, prin 1913, familia a parasit Ucraina pentru a scapa de pogromuri.
In America a devenit din Derenkovskaja, Deren. Avea sa isi schimbe si numele mic, Eleonora, in Maya, pentru ca Maya a fost mama lui Buddha, dar si a lui Hermes, zeita muntilor si a campiilor. In sanscrita Maya inseamna iluzie. Dar si Eleonora avea o istorie, mama ii alesese numele dupa marea actrita Eleonora Duse.
Moartea ei prematura, in 1964, avea sa ramana insotita de mister. Va fi fost un asasinat ritual infaptuit de credinciosi voodoo, asa cum crede Brakhage? Maya pregatea un film despre voodoo, care a ramas neterminat. Va fi aparut dupa moarte unor prieteni poeti, in sedinte de spiritism? Cand e vcrba de Maya Deren, totul ramane posibil.
Ramanem insa pentru totdeauna cu imaginea ei in Meshes of the Afternoon, privind pe geam, cu ochi care privesc in adancul lor insisi. O frumusete boticelliana.