Am încercat în nenumărate rânduri să mă dezbar de prejudecata evaluării unui grup după apartenenţa etnică.
În urmă cu peste două decenii la Tg. Mureş maghiarii şi românii s-au situat într-un război stradal indezirabil.
Am deprins – aşa cum am scris pagini întregi pe experienţa convieţuirii paşnice între grupuri etnice în copilăria mea şi mai târziu – să respect şi să trec peste orice posibil conflict cu ceea ce e diferit mie.
Am trăit alături de vecini unguri şi saşi. Uşile noastre erau deschise. Împrumutam unii de alţii unelte de grădinărit, bani ori făină. Seara ne aşezam la un pahar de vorba.
Unii spun că rasismul ar fi o parte firească a naturii umane. Eu spun că nu. Copiii lăsaţi să se joace împreună pe străzi, în curtea şcolii şi dacă nimeni nu le pune în cap că aparţin unei etnii, nimic nu-i desparte în activităţile lor.
S-a încetăţenit instigarea şi manipularea. Din păcate şi împotriva românilor s-a dezvoltat o campanie de alungul Europei provocată de elementele infracţionale provenite din rândurile imigranţilor, ori din alte raţiuni.
În Roma s-au aciuat zeci de tabere de rromi, în Londra şi în Barcelona hoţii români sunt performanţi în tâlhării. Exemplele pot fi întâlnite şi în rândul altor etnii.
Nu pledez pentru clemenţă, pentru toleranţă faţă de actul infracţional.
Pledez pentru eficienţa măsurilor de combatere a crimei. Nu pentru combaterea unei anume etnii.
Ar trebui să existe legi, reglementări şi aplicabilitatea acestora. Este bine ştiut că în S.U.A. trăiesc milioane de imigranţi ilegali. Majoritatea muncesc şi nu se abat de la litera legii. Ilegali sau legali, în cazul unei infracţiuni sunt aspru pedepsiţi, chiar deportaţi.
Glumele grosolane din televiziunea franceză la adresa românilor, filmul-reportaj britanic Vin Românii şi atâtea altele trec cu uşurinţă peste miile de români oneşti, de buni angajaţi fie intelectuali, fie muncitori obişnuiţi.
Aş puncta în primul rând cauza exodului de emigraţie pe de o parte şi lipsa de eficientă a forţelor de ordine din ţările gazdă, cu mici excepţii.
Dacă Europa unită dă dreptul la libera circulaţie şi profită de cadrele calificate (şi mai puţin plătite) vine cu programe sărace în a isca un cadru multicultural, de globalizare (termen la modă).
Revin la rememorarea de tristă amintire a conflictului interetnic din Tg. Mureş şi mă întreb cui a servit scena beligerantă.
Într-un voiaj în tren spre Budapesta, un oraş minunat de care mă leagă amintiri unice, imediat după trecerea frontierei de la Curtici, un vameş ungur, burtos şi cu mişcări de paznic de închisoare răcnea la pasageri. În compartientul meu aveam o sticlă de apă minerală pe măsuţa de la fereastră. A cerut să deschidem bagajele. Înainte să-mi vadă documentul de voiaj ţipa şi vocifera arătând către sticlă de apă minerală:
-Palinka, palinka !
Am rămas stupefiat şi nu prea am înţeles ce voia el să spună. A luat sticlă şi voia să o verse. I am prins mâna şi am ţipat şi eu în engleză. I am pus paşaportul canadian în faţă ochilor. Şi i-am arătat prin onomatopee să miroase sticlă înainte să-i golească conţinutul.
S-au adunat pasagerii pe culoare. Unii şi-au scos aparatele de fotografiat. Între timp un alt vameş a intervenit. Vorbea germană. I am explicat că sunt cetăţean canadian şi la Budapesta mă voi opri la ambasada sau consulatul Canadei. Cel de-al doilea vameş l-a împins pe primul şi s-au depărtat.
Înţelegeam îndeajuns limba maghiară încât să receptez invectivele la adresa românilor vociferate de către vameşul furios.
Incidentul m-a deranjat. Nu ştiu dacă era normal să-mi inducă un sentiment de ura împotriva tuturor ungurilor. Nu m-a împiedicat să păstrez relaţii minunate cu prietenii mei maghiari. Doar că la următoarea trecere prin punctul de frontieră promit să pun o eticheta pe apă minerală- NEM Palinka !