DORINŢĂ

Dornic eşti
de-o sărutare
şi-o vie rază din soare,
zglobie şi sugubeaţă
strecurându-se-n fereastră
mângâind tăcerea noastră!

A plecat şi trista toamnă,
lacrima, să nu şi-o cearnă
peste suflete stinghere
ce aleargă printre stele!

Acum, iarna e stăpâna,
şi-a întins cojocul alb
peste case şi măreţul peisaj!
Suflă-n geamuri mânioasă
şi cu flori de gheaţă,
e mărinimoasă!

Focul jucăuş din vatră,
limbi sălbatece trimite
înspre mine şi spre tine,
căldură ne dă,
doar atât cât se cuvine!

Parfumată-i încăperea,
cu parfum de levănţică
şi-o sărutare ţi-aş da
dar nu eu…
ci gura mea!

rodica cernea
17.11.2007