Textul de mai jos este de fapt un comentariu care a devenit prea lung, un răspuns la întrebarea lui George cum aş putea fundamenta afirmaţia că Bjoza este simpatizant legionar, şi la care am început să răspund aici. Din acest motiv acest text trebuie luat în contextul celorlalte observaţii pe care le-am făcut pe acel fir.
Iată câteva vorbe şi fapte după care se poate judeca poziţia dlui O. Bjoza faţă de legionari şi ideologia legionară.
Hotnews.ro publica pe 22 decembrie câteva informaţii biografice despre Octav Bjoza precum şi câteva din spusele acestuia. De exemplu, în unul din clipurile din 7 noiembrie 2009, la comemorarea de la monumentul din Râşnov ridicat în cinstea martirilor legionari (uciderea unor legionari pe vremea dictaturii lui Antonescu, circa 1940).
Nu sunt legionar, nu am fost şi e prea târziu să mai devin, dar norocul meu a fost că la vârsta de 19 ani să fiu educat în temniţele comuniste de unii dintre ei. Mi-au marcat tot restul vieţii.
Ce poate să însemne „e prea târziu să mai devin”? Eu deduc că, în orice caz, nimic nu-i repugnă în ideologia legionară.
Tot ei mi-au atras atenţia că neamul romanesc e bântuit de trădători, de vânzători de ţară şi au avut dreptate, şi din cauza asta îi voi purta în mintea şi în sufletul meu câte zile voi avea.
Deci cei care gândesc altfel ca acei legionari sunt vânzători de ţară – o vând unor interese străine (v. mai jos). Şi ce se face cu trădătorii? Sunt nimiciţi…
Am fost dintotdeauna pentru unitate între noi, românii, şi nu numai, în ţară, dar mai ales între foştii deţinuţi politici. Şi n-a fost posibil, este trist şi sufăr pentru treaba asta. Dar poate că nu este prea târziu.
Aici este vorba de următoarele.
Pe lângă Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR) al cărei preşedinte este Octav Bjoza, mai există o alta, numită „Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti (FRFDPLA)”. Aceasta s-a format prin desprinderea de AFDPR, la începutul anilor 1990, a aripii legionare, în urma unui conflict cu Constantin Ticu Dumitrescu, preşedintele fondator al AFDPR. Organizaţia foştilor deţinuţi legionari a fost condusă până în 2012 de Constantin Iulian şi Gheorghe Jijie, persoane destul de curtate de media românească, drept pentru care declaraţiile şi interviurile acestora pot fi găsite în mare număr pe Internet.
Citatul de mai sus arată că O. Bjoza doreşte re-unificarea cu organizaţia foştilor deţinuţi legionari, de care Ticu Dumitrescu se distanţase. Deci iată încă un indiciu că Bjoza nu face nicio distincţie între partide (şi ideologii) totalitare şi cele democrate. Pentru dl. Bjoza contează numai că sunt contra comunismului, dar pentru ce sunt – pentru dl. Bjoza nu contează, din păcate.
Din discursul unui alt participant aici :
… La 1893, în familia regală s-a năsut un monstru, un monstru care, prin diferite maşinaţiuni politice, în 1930 a ajuns pe tronul României cu misiunea expresă de a pune această ţară la-îndemâna evreilor care şi-au găsit sălaş temporar în această ţară. Cei care s-au opus acestor planuri diabolice au fost cei care au întemeiat mişcarea legionară şi care reprezentau elita morală a poporului român. În planurile lui Carol al II-lea a intrat şi această represiune sălbatecă împotriva mişcării legionare care îi stătea… îi bloca planurile pe care le primise din străinătate…
Apoi dl. Bjoza acest vorbitor face elogiul lui C.Z. Codreanu şi povesteşte despre represiunea şi contra-represiunea legionarilor.
La toate acestea, dl. Bjoza n-are nimic de obiectat, deoarece atunci când ia cuvântul, începe prin a-şi exprima acordul : „După cele ascultate, e greu să mai poţi [adăuga] ceva…”
Dar poate dl. Bjoza este mai timid şi se jenează să interpeleze sau să contrarieze pe cei prezenţi?
Puţin probabil. Din articolul din Hotnews.ro citat mai sus aflăm că în 2013 Octav Bjoza a participat la conferinţa organizată de Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Romanesc (IICCMER) în colaborare cu Institutul National pentru Studiul Holocaustului in Romania „Ellie Wiesel” (INSHR-EW). Acolo, dl. Bjoza a luat cuvântul din sală şi
– a vorbit despre calitatea deosebită a legionarilor pe care i-a cunoscut în închisorile comuniste
– a spus că, deşi nu a fost legionar, d-sa a arătat că nu considera normală generalizarea osândirii tuturor membrilor Mişcării Legionare, subliniind caracterul deosebit al lui Ion Gavrilă Ogoranu …
– a criticat situaţia creata de Institutul Elie Wiesel la Targu Ocna, unde se exercită presiuni asupra consiliului local pentru retragerea calităţii de cetăţean de onoare al oraşului fostului deţinut politic Valeriu Gafencu…
Deci, indiferent dacă are sau nu dreptate în ce a spus acolo, timid nu pare să fie… Şi deci faptul că la acea comemorare nu s-a distanţat de ce au spus alţii are semnificaţia pe care o are…
Dacă Bjoza ar avea, cum spune, admiraţie numai pentru calităţile personale ale legionarilor, atunci ar participa numai la omagierea acelor legionari de ale căror calităţi a putut să se convingă el însuşi. Dar nu este ceea ce şi face: el participă la omagierile legionarilor în general, cum se vede mai sus, deoarece n-a putut să cunoască personal pe niciunul din cei omagiaţi la Râşnov.
Ce spune acum dl. Bjoza însuşi despre afirmaţiile că ar avea „simpatii legionare”? Această publicaţie a discutat în urmă cu câteva zile cu dl. Bjoza. Iată câteva extrase.
„Primii care ştiu că nu am fost şi nu sunt legionar sunt chiar legionarii”, susţine Octav Bjoza, chestionat de TIMPOLIS cu privire la eventualele sale simpatii legionare. În ce priveşte catalogarea sa drept persoană cu simpatii legionare, Octav Bjoza apreciază că afirmaţia în sine este incalificabilă şi nu corespunde realităţii.
„Nu am fost, nu sunt şi e prea târziu să mai devin legionar”, spune preşedintele AFDPR, Octav Bjoza, care precizează însă că este posibil ca situaţia care a determinat catalogarea sa drept simpatizant al mişcării legionare să fi derivat din faptul că a participat la numeroase ceremonii de comemorare ale foştilor deţinuţi politici, la care acesta admite că este posibil [s.m.] să fi luat parte şi foşti membri sau simpatizanţi legionari.
„Este posibil…” Dar comemorarea de la Râşnov de care am vorbit mai sus era dedicată exclusiv victimelor legionare! Oare dl. Bjoza a uitat? Cum se poate, din moment ce toată presa pe aceea o citează!? Iar când dl. Bjoza enumără comemorările devenite tradiţionale, uită să menţioneze pe cea de la Râşnov, deşi chiar la începutul alocuţiunii rostite acolo în 2009 menţionează că participă la ea an de an : „oricum, n-am lipsit niciodată de la acest eveniment”, spune el (minutul 0:56).
Este interesant, prin contrast, şi următorul fapt:
„In 10 septembrie 2013, principesa Margareta i-a inmanat lui Octav Bjoza Decoratia Regala Nihil Sine Deo, conferita de Regele Mihai I Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, drept recunoastere a luptei pentru „aflarea adevarului si infaptuirii dreptatii pentru cei persecutati de regimul dictatorial comunist”” (Hotnews.ro)
Contrastul constă în aceea că decorată a fost Asociaţia Foştilor Deţinuţi – pentru activitatea acesteia de la începuturile sale – iar nu dl. Bjoza personal.
Să rezum. Deşi dl. Bjoza afirmă că atitudinea dânsului faţă de legionari se rezumă la admiraţia pentru calităţile morale ale acelor legionari pe care i-a cunoscut, tânăr, la închisoare, totuşi domnia sa:
– îşi exprimă admiraţia pentru calităţile morale ale tuturor legionarilor şi participă la comemorarea tuturor legionarilor, inclusiv a celor pe care nici n-avea cum să-i cunoască personal;
– consideră cu seninătate posibilitatea să fi aderat la legionari, dacă n-ar fi vârsta („acum este prea târziu să mai devin legionar”; pe de altă parte, acum afirmă că ar fi declarat în toate ocaziile că „nu voi fi niciodată legionar”;
– doreşte reunificarea cu organizaţia foştilor deţinuţi legionari, deci nu vede vreo incompatibilitate politică sau ideologica (spre deosebire de atitudinea lui Ticu Dumitrescu);
– încearcă să ascundă participarea sa la comemorările pur legionare, vorbind despre ceremonii la care „s-ar fi putut să fi luat parte şi legionari„. Deci este conştient că faptele sale nu concordă cu declaraţiile publice.
– Adăugat 07.01.2014: În ianuarie 2013, dl. Octav Bjoza, participând la lansarea unui volum autobiografic postum al lui Constantin Iulian, a lăudat personalitatea acestuia. Constantin Iulian a fost, între anii 1995 şi 2005, preşedintele partidului legionar, care a fost reînfiinţat în 1993 sub numele de “Totul Pentru Ţară” (“Pentru Patrie”). Până în 2012 a fost preşedintele Federaţiei foştilor deţinuţi legionari.
Este greu de ştiut cu certitudine ce gândeşte de fapt un alt om, aşa că suntem limitaţi la a examina ce spune şi ce face acesta. În cazul de faţă, toate faptele pe care le cunosc converg către concluzia că pentru dl. Octav Bjoza legionarii merită, în totalitatea lor şi inclusiv ideologia lor, acelaşi respect ca şi adversarii democraţi ai comuniştilor – liberalii, social-democraţii, ţărăniştii.
Deci da, după părerea mea, domnul Octav Bjoza are simpatii legionare, iar decorarea dânsului o găsesc foarte problematică.
* * *
Ca de obicei, opiniile autorului nu coincid neapărat cu cele ale publicaţiei ACUM.
La mulţi ani, sănătate şi bucurii pentru anul 2015 domnule Leibovici şi cititorilor!
Din toată această tevatură domnul Bjoza recunoaşte că a stat în celulă cu legionarii deoarece puşcăriile dragi ale patriei nu aveau resurse financiare şi logistice să-i separe pe legionari de ţărănişti, liberali şi în general de anticomuniştii partizani.
Recunoaşte de asemenea că a fost marcat pe viaţă (probabil ăsta e şi adevărul absolut) comportamentul legionarilor din închisoare, …poate de chinurile pe care le-au îndurat cu eroismde la torţionari.
Dăcă o fi fost într-o seară într-o cârciumă pentru a bea un şpriţ şi erau acolo şi vreo doi legionari, turnătorul din acea cârciumă poate a minţit zicând că a băut în prezenţa a o sută de legionari(vezi legea pescarului aplicată la prieteni!) şi poate asta au înţeles organele de pe atunci!
E o adevărată grozăvie şi ar mai fi una pentru discreditarea legionarilor pentru care au prestat de zor şi serviciile secrete NKVD& Co.pluc PCR încât nici pentru toate asasinatele politice de atunci băgate în cârca legionarilor şi nici chiar Crimele Revoluţiei din zilele noastre nu mai avem soluţii!
După încă 25 de ani de bâlbâieli ale securisto-comuniştilor care s-au dovedit a fi toţi corupţi eu aş înclina către o formaţiune politică de DREAPTA (poate şi mai de dreapta) cu o doctrină dată publicului vreo trei luni pentru dezbatere, ori în cel mai rău caz,…. schimbarea Constituţiei şi numirea unui rege.
@Leibovici
Citind cele de mai sus am inteles ca Bjoza n’a fost si nu este legionar dar are o profunda admiratie pentru acesti advarati patrioti romani nevinovati care au persecutati de fortele negre ale Sigurantei romane in timpul domniei regelui Carol II.
In primul rand acesti legionari in teorie si in practica erau o colectie de batausi, mardeiasi si asasini. Conducatorul lor „Der Fuehrer” a asasinat pe un om de frunte la Iasi. Bineinteles c.z.Codreanu a fost achitat de catre judecator de frica ca si el va fi asasinat.
In al doilea rand o multime de legionari au foost „iertati” de regimul comunist in anii ’50 si bagati in partid pentru a inverzi partidul si a nu fi considerat un partid evreiesc asa cum era cazul dupa 23 August 1944. Domnul Bjoza este atras de frumusetea „teoriei” legionare si face complet abstractie de practica legionara.
La multi ani 🙂
„Pentru dl. Bjoza contează numai că sunt contra comunismului, dar pentru ce sunt – pentru dl. Bjoza nu contează, din păcate.”
Cati dintre revolutionarii din 89 erau _pentru_ ceva, si nu contra lui ceasca sau contra lipsurilor din comunism?
Cati dintre luptatorii anti-comunisti din anii 50 erau pentru o doctrina democrata si nu pentru legionari, contra nationalizarii, pentru bisericile greco-catolice si mai stiu si eu ce?
Cati dintre oamenii politici ai anilor 30 erau _pentru_ drepturile fundamentale si nu legionari, anti-rusi, anti-comunisti, etc? Putini.
Mi se pare ca ce s-a intamplat cu aceasta decoratie e ca echipa lui KI n-a gasit un anti-comunist mai bun si ca decorarea lui n-are a face cu simpatiile legionare ci cu lipsa de optiune. E trist ca de fapt anti-comunismul a fost o lupta semi-individuala contra unor probleme punctuale si nimeni nu s-a uitat la otrava din ideologie.
Dar, in sine, decorarea unui anti-comunist de catre KI mi se pare un lucru foarte bun si sper sa fie inceputul analizarii si la nivel de doctrina a comunismului, nu doar la nivel de „nu era mancare in magazine”. Ar fi o sansa sa invatam din istorie, ca sa nu o repetam.
Poate ca raspunsul corect la aceasta situatie ar trebui sa fie identificarea anti-comunistilor integri si trimisa o scrisoare la KI in care sa i se explice ca exista totusi (daca chiar or exista) si oameni care s-au opus doctrinei si s-au pastrat in zona ideologiilor democratice, fara a cadea in extremisme de diverse feluri.
Erată:
Am scris în articol următoarea frază:
Apoi dl. Bjoza face elogiul lui C.Z. Codreanu şi povesteşte despre represiunea şi contra-represiunea legionarilor.
De fapt, nu dl. Bjoza face elogiul lui C.Z. Codreanu, etc…, ci vorbitorul (fără nume) din care citasem înainte.
Am corectat în textul articolului.
@nelutiu
> domnul Bjoza recunoaşte că a stat în celulă cu legionarii deoarece puşcăriile … nu aveau resurse … să-i
> separe pe legionari de ţărănişti, liberali şi în general de anticomuniştii partizani.
„Deoarece puşcăriile nu aveau resurse?!” Ce vorbiţi!? Nu spune Bjoza aşa ceva.
> Dăcă o fi fost într-o seară într-o cârciumă pentru a bea un şpriţ şi erau acolo şi vreo
> doi legionari, turnătorul din acea cârciumă poate a minţit zicând că a băut în prezenţa a o sută de legionari
Iarăşi inventaţi? De exemplu, la comemorările pur legionare de la Râşnov participă, an de an, dă de legionari tot întâmplător?
> eu aş înclina către o formaţiune politică de DREAPTA (poate şi mai de dreapta) cu o doctrină dată
> publicului vreo trei luni pentru dezbatere, ori în cel mai rău caz,…. schimbarea Constituţiei şi numirea unui rege.
Adică o dictatură regală şi/sau fascistă? Am mai avut (din 1938 până în 1944): „Frontul Renaşterii Naţionale/Partidul Naţiunii” (numit oficial „partid unic şi totalitar”), apoi „Statul Naţional-Legionar” (Horia Sima / Antonescu), apoi dictatura militară a lui Antonescu.
@CHARLIE
> Citind cele de mai sus am inteles ca Bjoza n’a fost si nu este legionar dar are o profunda
> admiratie pentru acesti advarati patrioti romani nevinovati care au persecutati de
> fortele negre ale Sigurantei romane in timpul domniei regelui Carol II.
Nu mi-e clar: las eu să se înţeleagă, în articol, că asta ar fi opinia mea? Sau spuneţi că Bjoza prezintă lucrurile în acest fel?
@Ana
Tind să vă dau dreptate: opoziţia faţă de regimul comunist (şi cele autoritare/dictatoriale anterioare) nu a fost de principiu. Inclusiv printre luptătorii şi deţinuţii anticomunişti. O cunoştinţă, fost membru al Tineretului Liberal, urmărit şi deţinut în anii 1948-1964, regreta doar că orânduirea era „prea, inutil de brutală”… Iar explicaţiile mele că trebuie făcută o distincţie netă între anticomuniştii, respectiv foştii deţinuţi, democraţi şi cei totalitari nu are mare ecou la dânsul…
Oare nu exista şi opţiunea să… nu decoreze pe nimeni?
Cred că decorarea tocmai a lui O. Bjoza şi lipsa de reacţie din partea administraţiei prezidenţial la (mini)scandalul iscat trimite un semnal complet greşit: că ideologia legionară este acceptabilă, numai cea comunistă nu este. Aşa că mai bine nu decora pe nimeni
Asta numai dacă alegerea lui O. Bjoza a fost din lipsă de altceva. Fapt este că Bjoza este şi foarte activ – ca preşedinte al AFDPR, dar şi, din octombrie 2014, ca „Subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989” (numirea a fost făcută de premierul Victor Ponta). Activitatea lui clocotitoare – pentru cauze mai bune şi mai puţin bune – este consemnată în amănunt pe situl Asociaţiei: aici şi aici.
Fapt este că, probabil, niciun alt fost deţinut nu s-a remarcat printr-o asemenea activitate bogată care ar fi meritat să fie răsplătită, dacă era neapărată nevoie să fie răsplătit cineva.
De altfel, nici printre intelectuali, inclusiv politologi, dihotomia anicomunişti democraţi vs. anticomunişti totalitari nu este clar articulată – cu unele excepţii, de ex. Tismăneanu care îl citează, aprobator, pe Dragos Paul Aligica (v. aici).
Această distincţie netă lipseşte – dacă nu mă înşel – şi din „Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza dictaturii Comuniste” (v. aici).
Impresia mea este ca, lasind nestirbite clare si unanim recunoscute (de exemplu opizitia si condamnarea ideologiilor autoritare de orice natura) sintem nevoiti sa ne acceptam niste limite in intelegere. Chiar daca chestiunile luate pe parti nu ar fi extrem de complicate, integrarea lor e dificila.
Se vede ca foarte multi din cei initiati sint in deruta. Ce sa pretinzi de la un neintiat care isi adopta pozitiile preluind ce ofera media si formatorii de opinie?
Exemplu sint discutiile la cele doua articole despre Bjoza, unde a fost necesara o munca speciala (dusa de A. Leibovici) de investigare pentru a descilci.
Ideologiile autoritare au practicat confiscarea unor principii unanim acceptabile, lucru care a derutat persoanele care asteptau sa-si formeze o opinie dar nu aveau capacitatea si disponibilitatea proprie de analiza (asta nu disculpa pe nimeni, dar poate da explicatii). Astfel, comunistii se faceau simbolul combaterii fascismului (si legionarismului românesc in subsidiar), iar legionarii se faceau simbolul anticomunismului. Asta dadea impresia unei false optiuni, anume ca trebuie sa accepti un rau mai mic ca sa scapi de unul mai mare.
Din cauza asta, ca sa faci ordine in idei si principiu trebuie sa mergi foarte adinc si sa pui sub semnul intrebarii inclusiv legi ale acordarii decoratiilor etc.
In prezent (generatiile mai noi) avem cel putin privilegiul de a putea discuta liber lucrurile astea fara sa fim pusi la zid.
Pentru generatiile mai vechi optiunile erau mai strinse. Violenta impotriva celor care pareau sa ameninte „ideologia buna” era unanim acceptata ca un pret pentru a atinge „idealul inalt”. Era o falsa optiune, dar probabil unii dintre oameni nu indrazneau mai mult, de exemplu sa ceara ferm ca resping si comunismul dar si legionarismul, antisemitismul etc, tot ce e autoritar sau are dubla agenda a carei parte ascunsa implica violenta extrema impotriva unui grup social. Atunci parea sa fie OK, acum e usor sa spui nu la asa ceva, chiar daca unii nu o fac.
S-a vazut lucrul acesta si la miscarile din decembrie 89. Ideea fixa a românilor era in primul rind „Jos Ceausescu” de parca „jos dictatura comunista”, optiune care le-ar fi inclus pe amindoua, era prea tabu. A trebuit sa apara niste glasuri izolate din masa (atunci cind au fost intaritati de Iliescu) care sa o ceara.
Exista un caz asemanator cu cel al lui Bjoza, anume premiul Goncourt 1961, pentru care fusese ales Horia Vintila. Ulterior au aparut acuzatii de legionarism (care la acesta sint chiar adevarate – a scris activ in favoarea legionarilor atunci cind acestia functionau) dar si luari de pozitie energice in apararea lui.
Finalul a fost ca scriitorul (mai mult sau mai putin din proprie initiativa – nu stiu) a renuntat sa-si ridice premiul. Premiul nefiind in bani si publicitatea la cartea lui fiind deja facuta (in Franta), Vintila a putut minca prajitura si ramine si cu ea intreaga. In perspectiva timpului a fost cel putin o iesire mai eleganta, chiar daca pe moment degaja amariciune si reprosuri pentru interventia regimului comunist de la Bucuresti.
Poate era ceva de invatat si aici.
@Leibovici
„Oare nu exista şi opţiunea să… nu decoreze pe nimeni?”
Not really. In toate codurile penale din toata lumea, o infractiune e infractiune doar daca exista o victima sau o paguba, ie nu poti intra la puscarie pentru ca ai furat daca nu ai furat ceva ce sa reprezinte o valoare si sa fie a cuiva.
Ca sa poti spune ca comunismul a fost ciuma de pe lume, trebuie sa arati 1. cat de mult rau a facut si 2. cat de mult s-au opus oamenii buni (altfel cazi in pacatul sanctiunii victimei). KI a adresat punctul 2, cu rezultate discutabile, insa.
Daca toti opozantii regimului comunist de fapt au fost ciumati la randul lor (legionari, rusofobi, dusmani ai poporului, etc), atunci oamenii normali au fost multumiti cu comunismul, care de fapt a rezolvat problema spinoasa a diversilor alti extremisti, deci care exact a fost nemultumirea cu comunismul?! Nu cumva, dupa logica asta, ajungem sa definim comunism = coada la carne si iarasi pierdem din vedere problema fundamentala a drepturilor individuale?
@Petrineanu
De acord, dar cu niste mici modificari:
1. ideea alegerii (in sensul de choice) democratice e foarte veche. Nu se poate in vreun fel argumenta ca nu ar fi existat stiinta necesara in anii 30 sau 50 sau 89 pentru a discerne intre o optiune totalitarista si una democratica.
2. faptul ca ideea alegerii exista e irelevant, relevanta este rentabilitatea unei anume alegeri. Atata timp cand argumentul fortei fizice (conventionale sau mai putin conventionale) era mai rentabil decat argumentul ratiunii, e normal ca alegerile sa ramana la nivelul „cu noi sau impotriva noastra”. KI si TB au castigat cu facebook iar razboiul din Ucraina se duce cu pixul prin sanctiuni economice. Singurul motiv pentru care noi ne permitem luxul de a critica anti-democratii este ‘totalitarismul’ pixului. Ca altfel, si noi ne-am fi exprimat opinia tot cu toporul, cutitul, AK-ul, cucuta, etc. si am fi fost la fel de nedemocratici ca si ei.
Ceea ce duce inapoi la intrebarea daca a existat vreun anticomunist care sa nu fie de fapt fascist, rus, evreu, grec, ungur iredentist, bucurestean in cluj, moldovean in bucuresti, etc? Si mai departe, ramane intrebarea, daca comunismul a fost asa de rau si cei care au luptat impotriva lui atat de buni, atunci pe cine decoram?
@Alexandru Leibovici.
Dumnevoastră se pare că nu vedeţi pădurea din pricina copacilor!
Spun asta deoarece menţionaţi prezenţa Regelui Karol şi a partidelor naţionaliste inclusiv legionarii dar nu menţionaţi maximum economiei României fiind de fapt anul 1938, an istoric menţionat cu obidă şi de economia socialistă a comuniştilor!
La fel nu menţionaţi nimic despre lagărele de muncă silnică făcute de comunişti pentru opozanţii sistemului, Aiud, Gherla, Jilava, Canal Dunăre-Marea Neagră, deportări prin Deltă, Bărăgan, crime cu „autori necunoscuţi”, continuând cu Crimele Revoluţiei şi mai nou cu crimele economice ale securisto-comuniştilor pentru devalizarea economiei României! Vă rog să mă contraziceţi şi primesc cu plăcere.
Oricare alt luptător anticomunist, cu arma-n mână, cu ideologia sau diversiunea trebuie respectat, iar securisto-comuniştii care din 1947 şi … până azi trebuie scoşi din sistem deoarece sunt extrem de nocivi.
Ori poate-l vreţi decorat pe domnul Iliescu pentru ideologia şi lupta anticomunistă de o viaţă, ori pentru morţii de după 22 Decembrie 1989, alungarea Familiei Regale de două ori, expulzarea lui Doru Braia nepotul artistei Mia Braia ori Mineriade?
sa vedeti cand vor incepe sa iasa crimele comunismului la iveala si din majoritatea denigratorilor lui Bjoza sunt, au legaturi, sau provin din familii de criminali sovietici, o sa iasa interesant cum a iesit cu tismenetki
@Iacobini A
> sa vedeti cand vor incepe sa iasa crimele comunismului la iveala
Crimele comunismului nu urmează abia să iasă la iveală, ele au ieşit şi ies la iveală de peste 20 de ani, cel puţin, şi sunt larg popularizate, înclusiv pe linie oficială.
> majoritatea denigratorilor lui Bjoza sunt, au legaturi, sau provin din familii de criminali sovietici
Ce anume este inexact în faptele relatate în acest articol? Ce anume contestaţi? Articolul constă în esenţă din citate autentice din dl. Octav Bjoza însuşi.
> o sa iasa interesant cum a iesit cu tismenetki
Nu „tismenetki” este subiectul, o întoarceţi spre „tismenetki” deîndată ce nu aveţi argumente.
Sărind în apărarea lui O. Bjoza în calitate de evident simpatizant al Legiunii – cum se vede din situl dv. – îi faceţi un mare deserviciu acestuia, dar nu aveţi inteligenţa ca să vă daţi seama.
@neluţiu
> nu menţionaţi maximum economiei României fiind de fapt anul 1938,
> nu menţionaţi nimic despre lagărele de muncă silnică făcute de comunişti
Da, domnule troll, nu menţionez nici că Dunărea se varsă în Marea Neagră, un factor important pentru economia României.
> Oricare alt luptător anticomunist, cu arma-n mână, cu ideologia sau diversiunea trebuie respectat
Numai dacă a luptat nu pentru un alt fel de dictatură, ci pentru democraţie
> Ori poate-l vreţi decorat pe domnul Iliescu pentru ideologia şi lupta anticomunistă de o viaţă,
Nu vreau pe nimeni decorat pentru anti-CEVA.
Şi cu asta am încheiat.
@George Petrineanu
Primele trei paragrafe care încep cu „Impresia mea este ca…” le-am înţeles doar parţial. „Munca specială” pe care am depus-o a constat în expunerea faptelor; asta este prima fază necesară pentru a-ţi forma o părere. A doua fază este judecarea acestor fapte în lumina principiilor etice şi politice la care aderi. Ori această metodologie elementară în două etape este, pentru marea majoritate, o mare noutate!
Faptele le-am cules din mass-media iar principiile mi le formulasem anterior. Sprijinindu-mă pe aceşti doi stâlpi, mi-am format şi expus opinia. „Primul stâlp” este la îndemâna oricui, este suficient să fie interesat de problemă şi să ştie că materia primă pentru a forma o opinie sunt faptele.
[De altfel, seria de fapte pe care am prezentat-o, am prezentat-o la cererea ta („ar fi buna o fundamentare a afirmatiei … Bjoza este simpatizant legionar acum”); nu ştiu dacă le-ai folosit deja ca să-ţi faci vreo părere]
Principiile… astea trebuiesc furnizate de intelectuali. În mare, intelectualii români nu furnizează mai nimic util.
De peste 20 de ani nu mai suntem în „atunci”, suntem în „acum”. Vorbim de concepţiile de ACUM ale lui Bjoza. Toţi suntem liberi să ne informăm; de vreo 10 ani în România este răspândit chiar şi şi internetul. Presa este în esenţă liberă, cenzura este abolită. Nu există nicio scuză pentru a aplauda frenetic orice anti-comunismu şi pentru incapacitatea/refuzul de a separa apele clar şi net.
> Horia Vintila… Poate era ceva de invatat si aici.
Ce anume?
Şi mai ales: ce anume îţi sugerează despre O. Bjoza faptele pe care le-am citat şi care sunt în esenţă propriile sale cuvinte din ultimii ani?
@Ana
>> Oare nu exista şi opţiunea să… nu decoreze pe nimeni?
>>
> Not really. In codurile penale […]
Nu înţeleg ce amestec au aici codurile penale?!? Nimic nu-l obliga pe Preşedintele Iohannis să decoreze pe cineva în prima zi a preşedenţiei sale, deci repede-repede. Aniversarea (semi)rotundă a căderii comunismului? Dar Bjoza nu a fost decorat pentru contribuţia la căderea comunismului !
> Ca sa poti spune ca comunismul a fost ciuma de pe lume, trebuie sa arati 1. cat de mult
> rau a facut si 2. cat de mult s-au opus oamenii buni (altfel cazi in pacatul sanctiunii victimei).
Nu, comunismul a fost ciuma de pe lume (nu singura), dar asta este adevărat chiar dacă nimeni nu s-ar fi opus.
În linii mari: bănuiesc că încercaţi să spuneţi ceva important, dar nu prea înţeleg, din păcate, exact ce anume.
@A Leibovici
1. „această metodologie elementară în două etape este, pentru marea majoritate, o mare noutate!”
Exact, si ceeace incercam sa spun este ca metodologia poate fi dificila pentru o mare parte a publicului inclusiv din cauza timpului care le lipseste multora ca sa declanseze o astfel de investigatie pe cont propriu.
Cita vreme cind mass media, institutiile culturale si scoala (manualele) nu se vor ingriji de asta, va continua sa existe un public derutat si usor de atras de ideologii totalitare.
Pentru asta Suedia a creat un institut si un sait: Forum för levande historia (Forum pentru istoria vie) http://www.levandehistoria.se/
2. Prin „atunci” m-am referit la perioada de dinainte de comunism.
Nu am trait-o dar mi s-a parut ca era o mult mai mare acceptare pentru totalitarismul „light”. Adica ideea ca indivizii sau gruparile care sint suspecti sau „dovediti” ca se opun idealurilor societatii (care or fi fost alea) pot fi tratati cu duritate.
Putini contestau acest lucru, ba s-ar fi simtit si in nesiguranta sociala in lipsa acestei duritati.
3. Din faptele citate rezulta ca O. Bjoza are si in prezent simpatii pentru legionarism
E o proba ca nu a reusit sa treaca pragul din „atunci” in „acum” si sa se multumeasca cu „a treia cale” adica sa condamne comunismul ca ideologie totalitara la fel ca si legionarismul.
Strins cu usa, poate ca s-a repezit sa adopte pozitia defensiva. Dat fiind ca totusi a fost distins pentru „perseverenta si curaj” era de dorit si asteptat din partea lui sa recunoasca si sa-si faca mea culpa pe aceasta chestiune.
4. ” În mare, intelectualii români nu furnizează mai nimic util.”
Cu scuze pentru generalizare (care porneste de la mine), am facut si eu aceasta constatare. Atunci cind se semnaleaza o problema in societate, multi intelectuali incep prin a riposta ca ei personal nu au aceasta problema. In consecinta ei declara problema drept „neproblema”. Tot ce nu li se intimpla lor personal nu exista, nu e demn de luat in seama.
5. Din cazul H. Vintila (despre care din pacate unele informatii inca sint distorsionate in public) am invatat ca, desi lasind o serie de gusturi amare sau bizare, faptul ca a refuzat (daca a fost asa) sa ridice premiul a stins conflictul.
Două articole relevante pe această temă:
http://www.jurnalistan.ro/2015/01/05/nu-orice-forma-de-anticomunism-este-legitima-interviu-cu-istoricul-adrian-cioflanca/
http://www.jurnalistan.ro/2014/12/27/iohannis-bjoza-si-legionarii/
@P. Clej,
„Octav Bjoza este un om demn de tot respectul, dar asta nu înseamnă că trebuie acceptată fără critică opinia sa față de legionari.”
Multumesc, excelenta contributia.
As mai adauga, Octav Bjoza (pe care nu il cunosc si de care nu auzisem niciodata), pentru a confirma macar pentru sine insusi ca este demn de respect, ar trebui sa faca o clarificare sincera. Daca aceasta ar include si o dezicere (tot sincera, nu de fatada) de ideologia legionara, acest gest (indiferent de chestiunea distinctiei primite) nu ar fi nici tardiv, nici lipsit de valoare. Ar „despica apele” si ar incuraja pe cei care stau in dubii sa aleaga si ei din convingere „calea a III-a” adica condmnarea ideologiilor totalitare (legionarism, comunism etc).
Mai adaug la linkurile d-lui Clej un altul, care aduce o trăsătură importntă la portretul lui Octav Bjoza. Este vorba de articolul lui V. Tismăneanu „Astept scuze: Dl Octav Bjoza, cel decorat cu “Steaua Romaniei”, si Partidul “Totul pentru Tara”.
Articolul este interesant în sine, dar un fapt mi s-a părut, în context, deosebit de instructiv. În articol, dl. Tismăneanu aminteşte despre „o lansare de carte despre un legionar”, cu acest link.
Legionarul despre care se vorbeşte în carte, şi care este şi autor al acesteea, este chiar Constantin Iulian, cel pe care l-am numit în articol ca fiind preşedintele celeilalte asociaţii, celei a foştilor deţinuţi legionari.
Ei bine, prezentarea cărţii precum şi a personalităţii autorului n-a fost făcută de altcineva decât… dl. Octav Bjoza, noul erou al României. Şi mă îndoiesc că a folosit prilejul pentru a condamna „cultul personalităţii şi crima”, cum afirmă că face mereu.
Personajul omagiat de către O. Bjoza, Constantin Iulian, a fost, între 1995 şi 2005, şi preşedintele partidului legionar, care a fost reînfiinţat în 1993 sub numele de „Totul Pentru Ţară” („Pentru Patrie”), ai cărui membri îl numeau „comandantul nostru” şi care cere membrilor: “să recunoaştem cu toţii pe Corneliu Zelea Codreanu ca şeful nostru spiritual”.
@Leibovici
„Personajul omagiat de către O. Bjoza, Constantin Iulian, a fost, între 1995 şi 2005, şi preşedintele partidului legionar, care a fost reînfiinţat în 1993”
Asta e chiar prea de tot. Cred ca in Suedia ar fi fost un scandal mare cu asa ceva.
SD, Sverigedemokraterna care nu sint fascisti (dar au avut simpatii neofasciste la origine), sint izolati de catre toate partidele.
@George
Da, şi în România, partidul legionar “Totul Pentru Ţară” este izolat de toate partidele mainstream. În schimb Asociaţia foştilor deţinuţi legionari NU este strict boicotată de toate organizaţiile societăţii civile.
De exemplu, o organizaţie onorabilă, „Fundaţia Română Pentru Democraţie” a lui Emil Constantinescu, nu-i boicotează (v. http://frd.org.ro/lansarea_proiectului_aripi/) : la lansarea unui anumit proiect stau alături:
– Florin Dobrescu de la această asociaţie, şi
– Andrei Muraru de la IICCMER
– Dinu Zamfirescu de la IICMER
– prof. Zoe Petre
– etc.
Este adevărat că era un proiect mai special, cu circumstanţe mai speciale – Asociaţia foştilor deţinuţi legionari era printre cei mai aprigi iniţiatori şi îl şi finanţa, cel puţin în parte…
În rest, cu comentariul tău pe puncte – sunt în principiu de acord.
@Leibovici
Asta fiind situația, cred că limpezirea istoriei noastre contemporane nu s-ar putea face fără înființarea unui Forum pentru istoria vie, ca al suedezilor. Acesta ar face aceste investigațiile asupra unor părți disputate din istorie și ar furniza clarificări și explicații nepărtinitoare și pe înțelesul tuturor. Mi se mai pare firesc ca intr-un astfel de forum sa-și unească forțele prin fuziune acele Institute existente de azi care cercetează fiecare bucățica lor de istorie.
Pînă atunci vor exista cîrpeli care nu vor putea preveni tot felul de derapaje.
@George Petrineanu
> limpezirea istoriei noastre contemporane nu s-ar putea face fără înființarea unui Forum pentru istoria vie, ca al suedezilor.
Situl se prezintă astfel:
The Living History Forum is a Swedish public authority which, using the Holocaust and other crimes against humanity as a starting point, works with issues on tolerance, democracy and human rights.
Acest sit nu m-a impresionat: Citind mai mult, constat că nu ajută la ceea ce spuneam, amândoi, că este nevoie pentru a ajunge la claritate.
Aflăm că intoleranţa este inacceptabilă, dar nu aflăm că nu chiar orice fel de intoleranţă este inacceptabilă, etc. Deci nu principii, ci îndoctrinare pe anumite teme.
Dar nici nu este de aşteptat altceva de la o „public authority” decât cea mai plată political correctness.
Dacă mai avea cineva vreo indoială cu privire la profunzimea cu care Alexandru Leibovici analizează FAPTELE, documentându-se cu răbdare şi citind efectiv argumentele care se aduc şi dându-le toata atenţia, intervenţia de mai sus ar trebui să clarifice lucrurile. Alex este pentru mine opusul tipului de om care ia lucrurile „după ureche” sau citeşte cărţile „după copertă”…
@Stefan
Eu sunt cel care a pus +1 la comentariul tău 🙂
@Leibovici
Tot ce se poate, sînt convin că ai estimat bine.
Eu sînt cel puțin convins de intenție, de ideea în sine, de faptul că a fost bunăvoința să se creeze un cadru care dacă e omenește posibil poate fi îmbunătățit. În plus, în suedezi măcar poți avea încredere că angajații unei agenții naționale slujesc scopul și nu se simt timorați să-i servească pe guvernanți.
Ar fi trebuit făcut un test cu ei, anume să „faci pe prostul” și să vezi dacă găsești un răspuns. Dar asta poate ai făcut tu.
Felicitări pentru spiritul tău critic, capacitate de analiză și imparțialitate!
@Leibovici
Am uitat sa te intreb ceva esential. Cum ai vedea tu rezolvata misunea asta de informare?
@George Petrineanu
> Cum ai vedea tu rezolvata misunea asta de informare?
Adică ce numeai „limpezirea istoriei noastre naţionale”?
Întâi cu privire la cine nu trebuie să „rezolve” : statul (sau vreo instituţie creată de acesta).
De ce? În primul rând pentru că nici nu trebuie să aibă voie să definească o „istorie limpede”, deoarece nu este rolul lui să dicteze care idei sunt corecte şi care greşite. În al doilea rând deoarece statul nici nu este în stare de altceva decât un compromis/consens fad şi politically corect. Asta în cel mai bun caz; altfel va reflecta voinţa celor de la putere în acel moment. Apoi vin alţii la putere…
Acuma… cine trebuie să limpezească istoria noastră naţională? Nu trebuie nimeni, dar poate să încerce oricine; dar cel mai bine este s-o facă cineva care cunoaşte faptele (adevărate!) şi ştie să tragă concluziile din ele.
Deci este rolul tuturor celor pe care subiectul îi interesează, iar publicul va alege… şi va suporta consecinţele alegerii, ceea ce găsesc că ar fi foarte bine… inclusiv consecinţele faptului că unii oameni vor alege atunci să părăsească România.
Poporul romanesc a avut foarte multe repere morale ale istoriei, precum Mihai Viteazul, Stefan Cel Mare, Carol 1, Regele Ferdinand intregitorul, s.a.
In privinta si in chestiunea legionara a domnului Bjoza, am aflat abia recent de faptul ca a fost educat si scolit de legionari in puscariile si lagarele stalinist-dejiste, comuniste si ca are simpatii legionare.
L-am cunoscut pe domnul Bzoja acum cativa ani la Iasi, la dezvaluirea unui monument dedicat martirilor anti-comunismului, rezistentei anticomuniste din Romania.
Nici un moment nu a vorbit despre legionari atunci, sau vreo legatura sau aluzie la legionari, ci a vorbit doar despre detinuti politici, despre represiunea Securitatii.
Acum acest scandal si problemele acestea politice aparute, m-au cam mirat pe mine personal, deoarece nu stiam de fel despre simpatiile legionare ale domnului Bzoja. Cu atat mai mult cu cat varsta domniei sale nu il ajuta sa fi fost legionar. Poate la Aiud, daca a fost pe acolo in lagar, ar fi intalnit legionari, ca doar in lagarul asta mai ramasese ultimii legionari, pana in 1964 la gratierile colective ale detinutilor politici sub presiunea americana si ONU, semnata de Gheorghiu Dej. In Romania la anul 1964 mai ramasese in tara doar vreo 15.000 de fosti legionari, dintre cei aproape 1 milion cati erau in anul 1940.
Deci in acest context, mirarea poate fi dubla, legata de acest scandal politic.
http://www.cotidianul.ro/iohannis-explica-din-nou-decorarea-lui-octav-bjoza-254453/
@Francisc Grünberg
Mulţumesc mult pentru referinţă. Poate o să comentez explicaţiile Preşedintelui Iohannis
Daca intr’adevar are D-nul Bzoja simpatii legionare il sfatuesc sa urmareasca activitatea actuala a legionarilor.
Un mare „cuib” se gaseste in Hamilton, Ontario in Canada. Intre alte „nazbatii” gasesti si faptul ca rebeliuna legionara din Ianuarie 1941 este descrisa drept revolutia legionara. Dupa revolutia din 1941 multi legionari s’au mutat in Austria si Germania unde au fost internati in lagare probabil de lux.
Dupa 23 August au inceput sa difuzeze dela Radio Donau de undeva on Germania sau Austria. In timpul guvernul legionar cu Horia Sima si Antonescu, Ministrul Culturii a „incurajat” evreii dati afara din teatrele romanesti sa continue activitatea lor nociva(?) la teatrul Baraseum, astazi Teatrul Evreiesc de Stat din Bucuresti. O colectie de bazaconii legionare. Mai vreti?
@Puscasu Vlad
> Deci in acest context, mirarea poate fi dubla, legata de acest scandal politic.
Poate că acum, auzind, citind şi văzând (inclisiv aici) diferitele fapte, v-a mai fi trecut din mirarea.
O.B. a stat pe la închisori între 1958 şi 1962, la: Gherla, Salcia, Periprava, Văcăreşti, Galaţi, Periprava, Codlea (în ordine cronologică). Deci avea ocazia, aşa cum spune, să întâlnească foşti legionari; aceştia au fost eliberaţi cu ocazia amistiei din 1964.
@CHARLIE
Noi dacă vrem? Eu personal sunt gata convins, dar dacă vreţi, puteţi să-l invitaţi pe dl. Bjoza personal să urmărească activitatea actuală a legionarilor : centrala@afdpr.ro, octav.bjoza@yahoo.com
Alte două articole relevante:
http://www.jurnalistan.ro/2015/01/27/miscarea-legionara-a-fost-si-terorista-si-fascista-interviu-cu-istoricul-adrian-cioflanca/
http://www.rfi.ro/reportaj-rfi-55233-nu-poate-fi-imaginat-legionarism-antisemitism