şi dacă aş merge aşa
pe dalele de piatră ale Burgului,
cu fustele suflecate
şi paşii în ritm de chitări
sau de harpă???
cine ar striga după mine cu pumnul ridicat-
hei ţigancă!!!
şi cine ar pune pas după pas ,
în ritmul muzicii săltat cu capul spre cer
şi toată faţa zâmbet să spună-
hei menestrel?
mă scutur de timp prin volane
faţa toată lumină de lună şi uite
cum merg aşa pe dale
piciorul meu zvelt tremură o clipă.
rîd !
în gâtlej rostogolit prima oară sunetul acesta rotund
bucurie din mine ieşită afară şi plimbată prin Burg!
am buzunarele pline de fluturi,
am gura plină de sunete,
se nasc şi mor înainte de a învaţă să meargă singure
doar trupul plimbă umbra mea pe străzi şi,
lungită pînă- n ochii acoperişurilor,
rămîne atîrnată aşa
precum şiretul unui corset în aşteptare,
pînză curată infiorată de chemare….
dar eu merg pe dalele de piatră
şi fustele valuri peste trup ,
coardele harpei adună împreună
spumă şi sînge
tăcere şi cînt.