Brusc motoarele au încetat să funcţioneze, ca şi cum o mînă nevăzută le-a oprit sursele energetice. Nava a intrat în vrie. N-am niciun control. Mă strecor cu multă greutate în capsula de salvare. Încerc să preiau de aici comnada; nu reuşesc, aşa că apăs hotărât pe butonul de ejecţie. Părăsesc Nava, trezindu-mă singur în abisul cosmic. După ce mă desmeticesc, încerc să iau legătura cu oricine poate să mă localizeze. Nici un semnal de recunoaştere. Desfăşor pe ecranul de comandă ultima poziţie cunoscută a Navei apoi suprapun pe ecran datele capsulei; nu-i nici o corelaţie, aşa că trec datele pe harta Cosmic-Stelară, la nivelul de 2 ani lumină. Văd coordonatele, vria Navei aruncîndu-mă în aşa numită Zonă Neagră. E ca şi cum aş fi o coajă pescărească pe Gulf Stream. Mă las în voia acestui flux energetic, urmărind jocul coordonatelor. Am redus motoarele la minimum, reîncărcîndu-mi bateriile din energia nemăsurată a fluxului. La cca ¼ ani lumină deslujesc una din bazele îndepărtate ale Terrei. Calculez saltul de pe fluxul pe care-l botezasem Gulf Stream, şi trimit un S.O.S. intergalactic. Saltul mi-a reuşit, cu o deviaţie minimă. Acum trec în revistă resursele de care dispun, şi intru în stare de levitaţie yoghină pentru 2 săptămîni. În caz de ceva, computerul mă va readuce la starea normală. O navă de recuperare fără pilot, mă intersectează la jumătatea distanţei. A trecut o lună de cînd am părăsit Nava. Coordonez datele traiectoriilor şi pilotul automat mă aterizează în nava de recuperare. Iau legătura cu baza din camera de comndă a Navei de recuperare, în timp ce-mi comand un dejun copios. Mi se comunică să reintru în starea de levitaţie. După încă 10 zile aterizez la Bază. După ce am trecut controalele psiho-medicale, am fost lăsat în fine în Hotelul echipajelor. După un somn lung am coborît la bar, curios cu cine mă voi întîlni. N-am întîlnit feţe cunoscute, dar barmanul turnîndu-mi o cupă rubinie mi-a înmînat un petec prin care eram invitat în sala de comandă. Aici am fost întîmpinat de specialişti în navigaţie şi a trebuit să-mi depăn peripeţiile şi hotărîrile. Comandantul Bazei, mi-a comunicat că sînt unicul care a trecut prin Zona Neagră. Întrebînd cînd se prevede o plecare spre Terra, mi s-a răspuns că toată Baza se va întoarce peste cca 2 săptămîni. În acest timp s-au făcut o mulţime de calcule, niciunul nefiind lipsit de riscuri. Eu m-am retras în suita mea cu laptopul legat de calculatoarele capsulei. După cîteva zile, am prezentat Comandantului, alternativa mea – Trecerea prin Zona Neagră; drumul se dublează ca timp, dar nu ne periclităm sursele energetice. La ieşirea din Zonă mai avem 2 săptămîni pîna la Terra. La un an de la această discuţie, am revenit în concediu în apartamentul de pe Coasta Mediteranei.
Specialiştii în misiuni intergalactice au concluzionat că dacă te găseşti în Zonă Neagră, lasă-te dus de Fluxul Energetic; dacă te opui vei fi absorbit şi transformat în Energie, ne mai fiind recuperabil.
Nu ştiu cît de corectă le este concluzia, dar cine sînt Eu ca să le-o comentez.