pamantul meu e trist
fluturii au plecat spre alte inimi
capul plecat peste umar cauta mangaieri
chiar daca nu vorbim portugheza
e atata pasiune in aer
culorile de noembrie se preling in peisaj aramiu
peste patul nostru gol
salcii fara frunze cauta cerul
stiu ca vine iarna
si vom fi iarashi atat de departe
la capatul unei linii de asfalt
fara carafa de vin negru
dupa o noapte de insomnie
sterg praful de pe ochelari
caut extrasistole uitate pe pervazul ferestrei
la care fumam imbratisati
viatza nu mai are gustul castanelor din gara
fierbintele e doar o notiune teoretica
cu doua necunoscute intre infinit de multe paranteze
pe cer aurora mov imi aduce aminte
de regretul trecerii anilor
nonsensul anotimpului ploios..