Studiul de faţă a fost elaborat de Centrul pentru Afaceri Publice şi de Stat, care este un institut independent de cercetări politice şi juridice din Ierusalim, fondat în 1976.
Material preluat cu permisiune de pe situl Institutului, de la adresa http://jcpa.org/israels-988-acres-of-west-bank-territory/
* * *
Decizia administraţiei civile din Israel de a declara 400 de hectare din Cisiordania drept proprietate de stat a creat o anumită confuzie.
Vorbind în general, suprafaţa Cisiordaniei poate fi subdivizată în trei categorii legale: proprietate de stat, proprietate privată şi suprafaţă al cărei statut urmează a fi stabilit. Înainte ca suprafaţa în cauză să fi fost declarată proprietate de stat, a avut loc o investigaţie care a durat câţiva ani, condusă de administraţia civilă israeliană, pentru a determina statutul exact al acesteia.
Cei care se opun recentei declarări au 45 de zile pentru a face apel la decizia israeliană. Până în prezent, când palestinienii au prezentat dovezi de proprietare curţilor israeliene, inclusiv Curţii Supreme, acestea au ordonat guvernului israelian să restituie reclamantului palestinian proprietatea respectivă, inclusiv în cazurile când aceasta implica dărâmarea caselor particulare ale cetăţenilor israelieni. Clasarea unei suprafeţe drept proprietate de stat, iar nu particulară, este o acţiune necesară pentru a evita erori în viitor, când acea suprafaţă va fi valorificată.
Examinând acum decizia administraţiei civile israeliene sub aspect diplomatic, trebuie reamintit că Acordul interimar israelo-palestinian „Oslo II”, semnat de Iţhak Rabin şi Yasser Arafat în 1995 la Casa Albă (în prezenţa Uniunii Europene ca martor), a stabilit împărţirea Cisiordaniei în trei diviziuni: zonele de tip A, unde întreg controlul aparţine palestinienilor, zonele B cu control mixt israelo-palestinian asupra securităţii şi control administrativ (civil) palestinian deplin, şi zonele C în care controlul militar şi civil revine în întregime Israelului. Responsabilităţile israeliene în zonele C includ dreptul de zonare şi planificare.
Suprafaţa pe care Israelul a declarat-o drept proprietate de stat se găseşte în zonele C.
Trebuie subliniat că arhitecţii Acordurilor de la Oslo au prevăzut, în consecinţă, că palestinieni vor valorifica zonele care se află sub jurisdicţia lor, în timp ce Israelul va valorifica şi el suprafeţele care se află sub jurisdicţia sa. De aceea nici nu a fost inclusă în Acordurile de la Oslo vreo interdicţie a implantării aşezărilor. În cursul anilor, palestinienii au putut constata că ceea ce va determina graniţele Israelului sunt negocierile, iar nu construirea din aşezări. Într-adevăr, Israelul a demontat toate aşezările sale din Egipt în momentul în care, în 1979, a încheiat pace cu Egiptul, şi s-a retras din toate aşezările din Fâşia Gaza în momentul dezangajării din 2005.
În plus, privind spre viitor, teritoriul în cauză este, în prezent, parte a unui bloc de aşezări la sud de Ierusalim cunoscut sub numele de Gush Etzion, unde se aşezaseră evrei încă înainte de împărţirea Palestinei (1948), şi pe care Israelul l-a pierdut când a fost atacat de forţele statelor arabe. În cursul negocierilor anterioare, atât israelienii cât şi palestinienii au realizat că în cele din urmă, când se va fi ajuns la un compromis teritorial, Israelul va păstra blocurile de aşezări (Rezoluţia 242 a Consiliului de Securitate ONU, concepută şi adoptată după Războiul de şase zile, nu a preconizat niciodată o retragere totală la liniile de dinaintea războiului din 1967).
Faptul că Israelul va conserva blocurile de aşezări se reflectă în mesajele diplomatice ale Statelor Unite, cum ar fi scrisoarea din 2004 a preşedintelui Bush către fostul prim-ministru Ariel Sharon, precum şi declaraţiile preşedintelui Obama din 2011 despre schimbările demografice de la faţa locului şi necesarele modificări ale liniilor din 1967. Cel mai puţin controversat dintre aceste blocuri de aşezări este tocmai cel din Gush Etzion.
Şi în sfârşit, mai este problema legalităţii care a fost un punct de discordie timp de mulţi ani. Problema legalităţii izvorăşte din articolul 49 din Cea de-a VI Convenţie de la Geneva care interzice deplasarea în exterior a locuitorilor unui teritoriu ocupat. Paragraful final al acestui articol interzice de asemenea transferul populaţiei ţării ocupante spre teritoriile ocupate. Punctul de vedere al juriştilor israelieni, precum şi a unor jurişti importanţi din Statele Unite (ca de exemplu Eugene Rostow, fost decan al Universităţii de Drept din Yale (Yale Law School), este că acel paragraf se referă la transferuri forţate a populaţiei ţării ocupante spre teritoriile ocupate. (Această prevedere a fost încorporată după cel de-al II-lea Război Mondial ca o reacţie la transferul forţat al evreilor germani spre Polonia ocupată în vederea exterminării).
Nu este deci de mirare că Curtea Supremă a Israelului nu a decis niciodată că aşezările ar fi ilegale – în ciuda faptului că numeroase ministere de externe au afirmat-o…
Gush Etzion
Decizia confiscarii a 400 de hectare din suprafata Cisiordaniei a creat la o parte din populatia tarii si a unor politicieni ca de exemplu fostul sef de stat major generalul Mofaz sau a ministrei justitiei Livni, sefa echipei de tratative cu palestinienii, o impotrivire si nu o anumita confuzie.
Centrul pentru afaceri publice si de Stat este probabil un organism independent dar impartaseste doctrina Jabotinsky a Israelului Mare chiar la est de Iordan.
Se aminteste de intelegerea Oslo 2 care ar permite aceasta noua confiscare de terenuri, de articolul 49 din Conventia a 6a de la Geneva in legatura cu mutarea sau transferul de populatii si chiar de rezolutia Consiliului de Securitate 242 cu hotararea retragerii din teritorii sau teritoriile ocupate (dupa cum ne referim la traducerea in engleza sau franceza), dandu-le o interpretare juridica favorabila Israelului.
Dar nici o interpretare nu poate avea preeminenta asupra bunului simt care sustine ca este inoportuna ba chiar daunatoare confiscarea unor terenuri in momentele cand Statele Unite se straduiesc sa creeze o alianta cu unele state arabe indreptata impotriva „Statului Islamic” (care in urma cu scurt timp se auto intitula noul califat).
Observ cu regret ca ACUM nu manifesta acelasi interes pentru decapitarea celor 2 ziaristi americani si in general terorismului islamic (chiar daca este un pleonasm, il mentin in scop provocator).
@Dr. Neumann
Stimate Dr. Neumann, Dv. criticati revista ACUM ca „nu manifesta acelasi interes pentru decapitarea celor 2 ziaristi americani si in general terorismului islamic (chiar daca este un pleonasm, il mentin in scop provocator).”
Intradevar, poate nu s-a comentat despre acest subiect, dar ceea ce este mult mai tragic este faptul ca presedintele Statelor Unite ale Americi, Barack Hussein Obama, nu este prea ingrijorat nici el si acum citeva zile s-a intors de la Martha’s Vineyards dupa ce s-a destins un pic jucind golf.
Dv. credeti ca daca cineva care scrie articole sau comenteaza despre ISIS, Hamas sau Hezbollah pe pagina ACUM, va face vreo diferenta in marsavia terorismului islamic?
SUA nu are un presedinte de calibrul lui Reagan, Eisenhouer, Bush (senior). Avem un presedinte care joaca golf si nici asta nu o face asa de bine.
@dr.r.neumann
> Observ cu regret ca ACUM nu manifesta acelasi interes pentru decapitarea celor 2 ziaristi
> americani si in general terorismului islamic
Când scrieţi „ACUM nu manifesta acelasi interes..…”, vreţi să spuneţi că subiectul cu decapitările ar fi, pentru ACUM, prioritar faţă de clarificarea situaţiei legale în legătură cu etatizarea a 400 ha în Cisiordania ?
Iată comentariul meu (personal, privat) în legătură cu aceasta:
1. ACUM nu este o publicaţie care îşi propune să înlocuiască sursele de informare generală şi rapidă; ea publică articole primite la redacţie, sau găsite de redactori, şi care aduc ceva în plus faţă de sursele generale, de exemplu informaţii suplimentare importante, un alt punct de vedere, etc.
2. Până acum n-am primit, respectiv găsit, un asemenea material cu aport deosebit.
Deci astea sunt motivele pentru care nu avem un articol despre cele două decapitări în locul celui de mai sus, sau alături de acesta.
La celelalte observaţii ale dv. o să revin (poate!), acum am vrut să lămuresc doar această obiecţie.
@Wanda Lucaciu
Nu impartasesc parerea dv. ca” presedintele Obama nu este prea ingrijorat nici el”. Eu nu sunt ingrijorat ci scarbit si revoltat de primitivismul islamului in general si a „Statului Islamic” in special.
Presedintele dv. Husein Obama a actionat deja si pana in prezent St. Unite este singura tara care a intreprins atat o actiune militara, bombardamente aeriene asupra teroristilor si ajutor umanitar pentru refugiati.
Daca amintiti si numele de Husein a presedintelui dv. o faceti probabil pentru a aminti originea lui paterna, african (Kenya) de religie musulmana; cred ca nu sunteti rasista, deci nu negritatea lui va displace ci religia lui. Atunci de ce nu scrieti sau nu publicati materiale critice in acest domeniu?
Cred ca nu sunt bine venite in ACUM (ati „indraznit” totusi sa scrieti cuvintele „marsavia terorismului islamic”, asa ca jos palaria – sper ca va amintiti expresia si conotatia ei pozitiva)
@Alex Leibovici
cand am scris „ACUM nu manifesta acelasi interes” vreau sa spun ceace am scris; acelasi nu este = prioritar.
Dar este adevarat ca o decapitare in sec. xxi, executata cu un cutit, nu cu sabie sau ghilotina, este un fapt mai deosebit decat inca o confiscare de pamanturi.
ACUM a publicat de multe ori articole in legatura cu fapte cunoscute din media in general, deosebit era comentariul. Ceace se petrece in lumea musulmana in prezent nu merita de comentat? ACUM evita insa acest subiect, are dreptul sa procedeze dupa propria ei vointa dar si cititorul are dreptul sa constate acest acest lucru pentruca ceace se intampla in prezent in lumea musulmana afecteaza practic tot globul pamantesc.
@dr.r.neumann
> acelasi nu este = prioritar
Dacă rupeţi de context, sigur nu este.
> o decapitare in sec. xxi, executata cu un cutit, nu cu sabie sau ghilotina, este un fapt mai deosebit
> decat inca o confiscare de pamanturi.
Da, este. Decapitare executată cu un cuţit este foarte comună în unele regiuni, în special în ultimii ani. Ce este special în asasinatul la care vă referiţi este: faptul că e vorba de un american, că acest american este evreu, şi că este şi cetăţean israelian. Din fericire, bandiţii nu cunoşteau ultimele două circumstanţe.
> Ceace se petrece in lumea musulmana in prezent nu merita de comentat?
Văd că oricât v-aş explica unele lucruri, tot nu le înţelegeţi.
@dr.r.neumann
> Decizia confiscarii a 400 de hectare…
De ce credeţi că e vorba de „confiscare”? Ştiţi cine sunt proprietarii actuali?
Mai departe spuneţi că decizia a produs nu „confuzie”, cum scrie autoarea, ci „împotrivire”.
Autorii se referă la faptul că publicul este în general ignorant în ceea ce priveşte aspectele legale ale chestiunii.
Despre substanţa articolului – prevederile legale însele – nu aveţi nimic concret de spus; atacaţi doar la persoană pe autori – metodă care nu vă face cinste.
> Se aminteste de […] dandu-le o interpretare juridica favorabila Israelului.
Deci dv. consideraţi că interpretările care nu sunt defavorabile Israelului sunt automat false??
> nici o interpretare nu poate avea preeminenta asupra bunului simt care sustine ca este inoportuna ba
> chiar daunatoare confiscarea unor terenuri in momentele cand
Dv. deci tot n-aţi înţeles că articolul se ocupă doar de aspectele legale ale deciziei, nu dacă este sau nu momentul „prielnic”.
Dacă căutaţi condamnare, vă puteaţi mulţumi cu ce apare în presă : afirmaţii – goale – că este „ilegal”, că este „o răzbunare”, etc., răspândite de organizaţii cu o istorie dovedită de înducerea în eroare a opiniei publice.
@ Alex.Leibovici
conform rezolutiei 242 a Consiliului de securitate teritorii sau teritoriile detinute dupa razboiul din 1967 sunt ocupate ilegal. De altfel aceste teritorii erau destinate statului palestinian, conform hotararii ONU.
Se vede ca sunteti interesat de aspectul formal-juridic al problemei, nu de fondul ei.
Ma invinuiti de atac personalal autorilor. Fals, inexact, recititi textul!
Ati scris: ce este special in asasinat este faptul ca victima este un evreu american.
Oare faptul ca executia s-a facut fara judecata, in numele islamului care se vrea singura religie si organizare sociala adevarata prezentata in Coran in toate amanuntele, nu acesta este ceva „special”?
Inca odata nu sezisati sau nu vreti sa discutati problemele fundamentale. Ma dezamagiti.
@dr.r.neumann
Văd că la majoritatea observaţiilor mele nu aveţi nimic de comentat; le alegeţi pe cele care vă convin, iar apoi mai introduceţi subiecte hors sujet. Aţi sărit peste subiectul legat de termenul „confiscare”, despre „confuzie”, despre „interpretările favorabile Israelului”, despre „nu este momentul”, etc.
> Se vede ca sunteti interesat de aspectul formal-juridic al problemei, nu de fondul ei.
Este amuzant faptul că spuneţi asta după un paragraf al dv. în care citesc „conform rezolutiei 242 … sunt ocupate ilegal … conform hotararii ONU”. Nu este vorba aici de aspectul juridic, „formal-juridic” cum îl numiţi cu dispreţ?
De alfel v-am semnalat că articolul tratează exclusiv aspectele juridice, de aceea şi comentariile – ale celor care iau lucrurile în serios – tot aceste subiecte le discută. Ceilalţi bagă în discuţie Coranul, decapitările cu cuţitul bont şi nesterilizat, şi politica editorială a publicaţiei ACUM :-).
> Ma invinuiti de atac personalal autorilor. Fals, inexact…
Dar cine a scis asta?:
„Centrul pentru afaceri publice si de Stat [autorul] este probabil un organism independent dar impartaseste doctrina Jabotinsky…”
Deci este exact cum am scris: despre substanţa articolului – prevederile legale însele – nu aveţi nimic concret de spus; atacaţi doar la persoană pe autori, asociindu-i cu Jabotinski, fapt care, indiferent de cine este acesta, este gândit ca o ocară şi o demonetizare a ce anume scriu autorii în articol.
> Oare faptul ca executia s-a facut fara judecata, in numele islamului care se vrea singura religie si organizare
> sociala adevarata prezentata in Coran in toate amanuntele, nu acesta este ceva “special”?
Nu, nu este.
> Inca odata nu sezisati sau nu vreti sa discutati problemele fundamentale. Ma dezamagiti.
Abia acum? 😉
La care problemă „fundamentală” vă referiţi? Acest articol este despre aspectele legale ale etatizării respective şi a construcţiilor. Din acest punct de vedere problema fundamentală este dacă etatizarea unor terenuri în acea zonă şi, în general, construirea / extinderea unor aşezări, contravine vreunor înţelegeri la care a aderat Israelul.
Dacă credeţi că nu, arătaţi unde argumentele din articol sunt mincinoase, greşite sau incomplete. Doar aşa ceva ar fi o discuţie raţională.
@ Alex Leibovici
Desigur ati observat ca articolul „Despre decizia Israelului de a trece in proprietatea statului 400 de hectare din Cisiordania” nu a trezit interesul cititorilor: pana in prezent s-a inregistrat un singur ecou.
Iata care este adevarata problema: acordul Oslo 2 este interimar (temporar), la terminarea tratativelor, zona C trebue inapoiata statului Palestinian. Aceasta zona C reprezinta cca. 60% din suprafata Cisiordaniei; in aceasta zona se afla sursele de apa si terenurile agricole mai fertile. In acesta zona locuesc cca. 250.000 de evrei care s-au instalat din motive national-religioase sau avantaje economice. Dupa economisti, este zona care va asigura viabilitatea eventualului stat Palestinian.
Guvernul israelian nu a prezentat granitele statului Israel si Palestinian; se pune intrebarea daca sunt logice investitiile uriase pentru construirea de orase, sate, drumuri, intreprinderi si chiar o universitate (la a carui infiintare s-au opus toate celelate universitati din interiorul liniei verzi) tinand seama de demolarile care au avut loc in Sinai si Gaza la retrocedarea acestora. Sau Israelul a luat hotararea de a-si insusi pentru totdeauna aceasta zona, asemanator Golanului.
Aceasta este problema fundamentala, studierea juridica a apartenentei pamanturilor este este facuta pentru a crea impresia de corectitudine.
ACUM va apartine si deci puteti publica ce vreti, chiar si retete culinare care poate vor fi mai comentate decat acest articol.
In ce priveste acuzatia de atacare personala a autorilor (la plural), este de remarcat ca autorii nu se iscalesc, ca Jabotinsky, ideologul dreptei, amurit in urma cu peste 70 de ani; au ramas „Editori politica externa”.
Acestora intr-adevar le reprosez ignorarea terorismului islamic cu consecinte nu numai regionale ci mondiale. Toate celelalte „probleme” la care nu va raspund sunt nimicuri, dle Leibovici.
@dr.r.neumann
Mă bucur că aţi decis, în sfârşit, la îndemnul meu, să examinaţi argumentele din articol.
Scrieţi că, acordul Oslo II fiind interimar, la terminarea tratativelor zona C trebue „inapoiata” statului Palestinian. Întrebarea este: oare rezultă din acord că zona despre care vorbim, Gush Etzion, va trebui transferată viitorului stat palestinian? Dumneavoastră lăsaţi să se înţeleagă asta, precum şi că toată zona C va trebui transferată.
Vă înşelaţi :
1. în articol suntem informaţi că „atât israelienii cât şi palestinienii au realizat că în cele din urmă, când se va fi ajuns la un compromis teritorial, Israelul va păstra blocurile de aşezări”.
Şi ne mai informează articolul că „Faptul că Israelul va conserva blocurile de aşezări se reflectă în mesajele diplomatice ale Statelor Unite, cum ar fi
– scrisoarea din 2004 a preşedintelui Bush către fostul prim-ministru Ariel Sharon, precum şi
– declaraţiile preşedintelui Obama din 2011 despre schimbările demografice de la faţa locului şi necesarele modificări ale liniilor din 1967.
Cel mai puţin controversat dintre aceste blocuri de aşezări este tocmai cel din Gush Etzion.”
Contestaţi aceste elemente?
2. Acordul Oslo II însuşi specifică (art. I, art. XI alineat 3 şi art. XVII) că nu întreaga zonă C va fi transferată, ci că unele elemente/probleme vor face obiectul negocierilor privind statutul final, iar printre acestea se află şi problematica aşezărilor.
În rezumat : Însuşi Acordul Oslo II prevede că unele blocuri de aşezări vor rămâne Israelului chiar şi după eventuala înfiinţare a unui stat palestinian. Blocul Gush Etzion va fi, foarte probabil, unul din acestea.
(Faptul că nu toată Zona C va fi trecută viitorului stat palestinian este conţinut, într-o formă incipientă, deja în Rezoluţia 242 din 1967 !).
Dar riscul, precum şi alte probleme economice de care vorbeaţi, nu intră, strict vorbind, în tema discuţiei prezente (şi nici în tema articolului), discuţie al cărui punct de plecare este afirmaţia (pe care o împărtăşiţi şi dv.) ca construcţiile / aşezările din blocul Gush Etzion ar fi ilegale.
@ Alex.Leibovici
Problema esentiala ramane granita dintre cele 2 state. Este in interesul Israelului sa existe 2 tari. Tratatele se pot modifica. Tnsusirea a inca 400 de hectare, legala sau nu, face tratativele mai dificile si tradeaza intentiile Israelului.
@dr.r.neumann
Putem conchide deci că aşezările din unele părţi ale Zonei C nu sunt ilegale, contrar afirmaţiei dv.
Că tratativele pot fi astfel mai dificile…
Să vă spun ceva : nu cred că aşezările au făcut tratativele mai dificile decât le-au făcut mai dificile cele peste 10.000 de rachete trase dinspre Gaza după 2005, sau sutele, miile de morţi şi răniţi israelieni în urma atentatelor de după Oslo.
Atentatele şi rachetele ucid, construcţiile – nu. Deci care din aceste fapte sunt importante, dacă este să vorbim de „probleme esenţial”??
> Problema esentiala ramane granita dintre cele 2 state
Nu, nici asta nu este problema esenţială.
Problema esenţială nu este traseul exact al graniţelor, ci dacă în general trebuie Israelul să accepte un Hamas nu numai în Gaza, ci în plus şi în Cisiordania, de unde orice punct din Israel este la cel mult câţiva zeci de kilometri distanţă. Gândiţi-vă bine la acest fapt !! Şi gândiţi-vă şi la ce rezultă din acesta !
Mai în detaliu — v. de exemplu aici http://acum.tv/articol/61415/comment-page-1/#comment-31810
@Alex Leibovici
1) atentatele si rachetele sunt consecintele constructiilor pe teritoriile destinate statului palestinian
2) amintiti-va organizatiile Stern, Lehi etc. si obiectivele lor.
3) Hamasul a fost creat si cu ajutorul Israelului ca o contrapondere la OLP-Arafat organizatie terorista cu care purtam trative.
4) un tratat se intocmeste convenabil ambelor parti, aplicarea lui este un examen, daca una din parti nu-l trece, tratatul se anuleaza.
5) statu quo ante nu poate dura la infinit, va duce la pierderea aliatilor si a sprijinului lor.
6) bomba noastra atomica nu ne poate asigura supravietuirea – chiar fara Iran – lumea musulmana poate obtine de la Pakistan 2-3 bombe atomice, suficiente la suprafata noastra de 20.000 Km2
7) largirea teritoriului, deasemeni, nu are nici o valoare protectiva; amintiti-va de distanta Israel-Iran, suprafetele lor, numarul rachetelor. In acest mini razboi ca si in razboiul de Yom Kipur am ramas fara munitii (acum ne-a aprovizionat Husein Obama, in 1973 Kisinger)
8) invocarile juridice de articole si paragrafe sunt fara valoare efectiva, razboiul nu se duce in tribunale.
@dr.r.neumann
Sunteţi deosebit de dezinformat. Atentatele şi rachetele sunt consecinţe ale existenţei unui stat ne-musulman pe „sfintele pământuri musulmane”.
Exact : sunt doar o amintire. Statul Israel le-a desfiinţat deîndată. Prin contrast, Fatah şi Hamas sunt la conducere !!
Şi deci? Trebuie acuma să-i furnizeze arme în loc să-l combată?
Greşit. Un tratat îşi pierde valabilitatea dacă una din părţi îl denunţă. Până acum niciuna din părţi nu l-a denunţat, deşi s-au acuzat reciproc că nu-l respectă. Deci tratatele sunt valabile; bănuiesc că vă referiţi la Oslo I şi II şi toate celelalte.
Status quo (fără „ante” în acest caz) durează de aproape 20 de ani. Gradul de sprijin al aliaţiilor urmează în continuare o curbă destul de constat sinuoasă 🙂
Care „lume musulmană” încearcă / doreşte să obtină de la Pakistan 2-3 bombe atomice şi să atace nuclear Israelul şi să-şi asume riscurile unei riposte nucleare??? Şi încă pentru o cauză atât de vitală pentru acele ţări cum este să impiedice „constructiile pe teritoriile destinate statului palestinian” ??!! 🙂 🙂
Nu ştiu de ce vorbiţi de valoarea protectivă a lărgirii teritoriului. Eu, când am spus de cei câţiva zeci de kilometri, am avut în vedere faptul că dacă Hamas pune mâna şi pe Cisiordania, va ţine sub bătaia armamentului său low-tech (pe care îl are deja) întreg Israelul; numai din Gaza nu era chiar aşa de uşor.
Dacă dv. aţi crezut că pledam pentru ca Israelul să anexeze Cisioardania pentru a câştiga profunzime strategică, v-aţi înşelat. Dar Israelul trebuie să împiedice ca Hamas să se întindă şi peste Cisiordania.
După dv., construirea de locuinţe în acea regiune este ilegală, şi inoportună. Afirmaţia că este ilegală ne trece automat în domeniul juridic, unde argumentele se bazează pe articole. V-am arătat că nu este ilegală, ceea ce constituie pentru dv. desigur o noutate.
Privitor la oportunitate : amintiţi-vă că până în 2009 construcţiile au încetat să mai fie o problemă timp de mulţi ani, iar în 2009 au redevenit în propaganda palestiniană „principala problemă”. Vă las să vă amintiţi care a fost evenimentul declanşator al revirimentului propagandistic.
P.S. Voi fi plecat timp de 8 zie.
@Alex Leibovici
concediu placut!
Mulţumesc !
@dr.r.neumann
M-am întors. Putem relua discuţia. Este rândul dv.