plecata in Spania in urma cu 4 ani Nusa Ilisie a luat cu ea putine lucruri.
Dar a luat harul de a asterne gandurile pe hartie ,acel har care ne emotioneaza pe noi,ne incalzeste sufletele si ne dezvaluie talentul
TAIFUN DE FLORI
E linişte şi cald
Cântă greierii-n nopapte
Pe buze îmi curg lacrimi
Si se fărâmă şoapte
Aş vrea să se scuture florile toate,
Să vina peste noi,
Un uragan vrajitoresc de flori,
De ploi de flori
Si de ninsori.
Aş vrea să se scuture florile toate
Si-apoi, de haine-ncet să mă despoi,
Să mă cufund în apele de flori
Pe umeri să îmi crească sori
Si ramuri înflorite de meri cântători.
1990
A VĂZUT CINEVA UN CAL ALB?
Voiam să fug în dimineaţa aceea,
Atât de limpede, că până şi chipurile sfinţilor
Se puteau ghici!
Cerul sau marea? Incotro?
Cerul.
Dar nu simt decât nişte muguri firavi de aripi
In dreptul umerilor! Atunci…
Marea!
Si cum aş putea să fug deasupra peştilor argintii?
Cum aş putea păşi peste mare?
Cand, în dimineata aceea atât de limpede,
Toţi peştii ieşiseră din adâncuri
Cu gândul să fugă, ei înşişi, sau să zboare!
Stiam eu că pentru nimeni nu e simplu!
Si am oftat! Am oftat atât de tare
Că i-am speriat şi au fugit înapoi, în adâncuri.
Iar, în urma lor, din fuga lor,
A ieşit către mine
O herghelie sălbatică de cai albi
Galopând pe coama valului.
O heghelie salbatică de cai albi înspumaţi,
Ce fugeau împotriva mea….
Si aş fi vrut,
Doamne, cât aş fi vrut,
Să-l prind pe cel mai nărăvaş
Cu care să fug, eu însămi,
Spre ţărmul fără sfârşit…
A văzut cineva un cal alb?
1991
NUŞA ILISIE