Intrarea în Ierusalem
narcisele, strugurii numiţi perle în destrămare şi lumina
rochia primei iubite mirosea
a primăvară
te trezeşti şi îţi spui după umblet prin deşert
am atins cetatea israelită
cu măslini
Iisus tânăr şi frumos
se lasă învesmântat de petale mângâiat
dimineaţa
e duminica florilor şi salcia peste ape punte înclină oglindirea
Mariei Magdalena
în ape şi în sărut
Ierusalemul se trezeşte în zgomot -înfloriri – sâni iscaţi din tăcere
“întunericul, venit de pe Mediterana, învăluise oraşul atît de odios procuratorului. Se mistuiseră punţile suspendate care legau templul de cumplitul turn Antonius, din tării pogorîse bezna,aşternîndu-se peste zeii înaripaţi ce se înălţau deasupra hipodromului, peste palatul Asmoneilor, cu meterezele lui, peste bazaruri, caravanseraiuri, ulicioare şi eleştee… Pierise marele oraş, al Yerushalayim, de parcă nici n-ar fi existat vreodată… Negura băgase spaima în tot ce era viu în Yerushalayim şi împrejurimile lui, înghiţind totul. Spre sfîrşitul zilei a 14-a a Nisanului, lună de primăvară, un nor ciudat venise dinspre mare…
“Maestrul si Margareta”, M. Bulgakov, http://de.scribd.com/doc/8630262/Mihail-Bulgakov-Maestrul-Si-Margareta