prima surpriză aşteaptă tăcută
în faţa uşii metalice
nu mai încerca să-ţi îmaginezi ce-şi doresc bărbaţii
întreabă-i pur şi simplu
bătrânii încă mai cred femeia
vinovată de orice greşeală a
bărbatului nu-i spune niciodată
e prea târziu
o să-şi vândă sufletul ca să-ţi arate că poate
tu ştii
totul e atât de artificial ca o invazie de gânduri sălbatice
au suprimat şi foamea şi frigul
şi gustul gutuilor coapte toamna târziu
în rest toate cum le ştii
el e de la sine înţeles
tu eşti de la sine neînţeleasă
