Sunt un român, un cetăţean român, ca şi toţi ceilalţi români, simpli spectatori la o piesă de teatru numită “Parlamentul României”, o piesă în care actorii, înainte de a fi nominalizaţi, erau oameni ca toţi oamenii, şi mai inteligenţi şi profesionişti în meseria lor, şi mai puţin inteligenţi şi cinstiţi, oricum, un amalgam de tipuri umane pentru care acum, după ce şi-au dat “arama pe faţă”, ar fi normală şi oportună întrebarea : “Ce cauţi tu acolo?”. Pentru ce ai primit încrederea alegătorilor, cei mulţi şi creduli, să-i reprezinţi în cel mai înalt forum de putere al unei ţări?
Partidele – ca partidele, fac politică şi pe faţă şi pe ascuns, pot promite orice le produce mintea lor, dar mai curând ce le dictează cei care au mulţi bani.
De 24 de ani se perpetuează în România o situaţie determinată de o mentalitate fosilă, anacronică, dar încă puternică, generată de ideile comuniste despre “puterea poporului”, “reprezentanţii adevăraţi ai poporului”, “aleşii ţării”, etc., idei care l-au şi promovat pe “tătucul” Iliescu în vârful puterii, şi odată cu el a întregii reţele de relaţii tenebroase ale securiştilor, foştilor politruci, a celor care, câştigând peste noapte averi imense, dictează direct sau prin ciracii lor legea şi aplicarea acesteia în România. Vocile raţiunii, ale unui Corneliu Coposu, Raţiu, Câmpeanu, Diaconescu, ale autorilor “Proclamaţiei de la Timişoara” şi altele, au fost mai întâi înăbuşite cu bâtele minerilor, şi în continuare de o politică duplicitară a unor “reprezentanţi ai poporului” aleşi, în majoritatea lor, de clanurile mafiote, care au înţeles ce protecţie sigură reprezintă un deputat sau senator de-al “nostru”!
Aprecierile de mai sus îmi aparţin personal şi redacţia revistei ACUM nu poate şi nu va avea nicio răspundere, prin aplicarea probabilă a etichetei “redacţia nu sprijină neapărat toate ideile şi atitudinile expuse în articolele publicate de acest autor” la finalul articolului.
Ceea ce m-a determinat să fac aceste comentarii este neobrăzarea dincolo de orice limită, mult peste marginea paharului toleranţei imbecile a acestui popor, a majorităţii “aleşilor” români din data de luni 11 decembrie 2013, când s-au votat în “înaltul” for al unei pretinse democraţii occidentale, Parlamentul României, dominat şi folosit la discreţia şi fără discreţie exclusiv de USL, următoarele modificări ale Codului Penal şi alte legi cum ar fi :
1. Schimbarea definiţiei “conflictului de interese”, prin care se scot parlamentarii şi preşedintele din rândul categoriei de funcţionari publici (modificarea Codului Penal), şi prin urmare aceştia nu vor mai putea fi cercetaţi de Direcţia Naţională de Anticorupţie (DNA) sau Parchet pentru fapte de corupţie care se aplică funcţionarilor publici, şi anume abuzul în serviciu, dar şi alte fapte, cum ar fi conflictul de interese.
Ca efect imediat, 25 de senatori şi deputaţi, anchetaţi în acest moment de Agenţia Naţională pentru Integritate (ANI), scapă de o urmărire penala şi de consecinţele care ar fi urmat. Un alt efect, tot imediat, ar fi că cei 28 de parlamentari care se află deja în curs de judecată sau în executarea pedepselor, anulând munca pusă în interesul apărării Legii de către DNA, vor fi scoşi “basma curată” şi eliberaţi din închisori imediat, putând relua în linişte şi fără frică de “dreapta justiţie” toate excrocheriile lor pentru care cetăţenii “obişnuiţi” ai ţării ar face ani grei de puşcărie!
Frumos şi bine mai arata un Parlament cu 53 de membri bănuiţi sau reali de a fi infractori de drept comun!
2. Micşorarea pedepselor pentru acte de corupţie. Articolul 253, alineatul 1 din actualul Cod penal, care prevede (pe scurt), pentru zona de “conflict de interese”, pedepse cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie pe durata maximă, iar în varianta modificată de bunul nostru Parlament, se prevăd pedepse doar cu “cu închisoare de la 3 luni la 3 ani (o reducere cu 50%!), sau doar cu o amendă(!) şi interzicerea dreptului de a ocupa funcţia publică de care s-a folosit la săvârşirea faptei, pentru o durata de maximum 3 ani!
Alineatul 2 de la acelaşi articol a fost şi el modificat în sensul că “nu se aplică prevederile alineatului 1 pentru cazurile când motivul condamnării ar fi emiterea, aprobarea, adoptarea sau semnarea de acte normative sau administrative”! Adică dacă orice matrapazlâc va avea o nota la subsol, sau va conţine în titlu, cuvintele salvatoare de act NORMATIV sau ADMINISTRATIV, poţi să-ţi faci de cap, fără nicio frică faţă de braţul legii!
În aceeaşi şedinţa, Parlamentul a dezbătut şi o Lege nouă privind Amnistia şi Graţierea, care dacă ar fi fost adoptată, mii de deţinuţi, infractori de drept comun, dar şi bravi politicieni de la noi, ar fi scăpat de pedepse! Probabil că totuşi o urmă de bun simt sau frica de consecinţe (care se manifestă de altfel, extrem de rar în Parlament) i-a determinat, deocamdată, să amâne adoptarea acestei Legi până la vremuri, era să spun mai bune”, dar de fapt ne putem aştepta numai la “vremuri mai rele”.
Tot in aceeaşi şedinţa istorica s-a discutat şi Legea minelor, care trebuia să stabilească un cadru legal pentru exploatarea aurului de la Roşia Montană, dar în sfârşit, aceeaşi urmă de bun simt a determinat căderea ei la vot!
Discutarea unei alte Legi, cea privitoare la “lobbysm”, practicat într-o veselie de politicieni noştri pentru a-şi rotunji veniturile şi aşa destul de consistente faţă de veniturile “celor care muncesc” de-adevăratelea, a fost amânată. Dacă se vota, efectul acestei Legi ar fi condus la o distorsionare a pieţii de la noi, şi aşa destul de neconformă, faţă de pieţele corecte, din ţările civilizate. Vezi aici.
Un alt aspect care priveşte calitatea justiţiei din România este legat de alegerea de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a doamnei Iulia Motoc de la Curtea Constituţională a României pentru funcţia onorabilă de judecător la CEDO. Şi bineînţeles că s-a pus problema de importanţă vitală pentru USL, cu rezolvarea căreia s-ar deschide larg uşile (dacă mai era nevoie) pentru o majoritate în acest for (CCR) şi, în consecinţă, un “liber” la interpretarea Constituţiei după cum le vor “muşchii” lor. Şi atunci l-au propus, pentru atingerea acestui scop, ca înlocuitor al doamnei Iulia Motoc pe nimeni altul decât pe fostul vicepreşedinte al partidului de extremă dreapta România Mare, fostul şef de grup al deputaţilor acestui partid, avocatul Lucian Augustin Bolcaş – cel care l-a aparat pe Năstase în procesul “Trofeul Carpaţilor”! (V. aici).
Ce putem să spunem mai mult decât ce a spus Preşedintele Băsescu la postul TV Realitatea pe dată de 12 Dec. 2013: “Bolcaş, este un antisemit”. (V. aici).
Reacţiile internaţionale dure faţă de modificarea Codului Penal au avut aceeaşi concluzie mai mult decât defavorabilă pentru România şi, în esenţă, conţin concluzia că România se îndepărtează de la principiile unui stat de drept, ceea ce îi va descuraja pe investitori, cu efecte negative asupra economiei ţării. Redau în continuare doar un singur extras din declaraţia Ambasadei SUA : „Un principiu de baza al democraţiei arată că toţi oamenii sunt egali în faţă legii. Amendamentele la Codul Penal adoptate ieri în Camera Deputaţilor ar reprezenta un pas înapoi pentru România. Este foarte descurajant că aceste modificări au fost adoptate fără nicio consultare, nicio dezbatere şi nicio ocazie pentru ca reprezentanţii autorităţii judecătoreşti, sau membrii societăţii civile, să se pronunţe în legătură cu amendamentele propuse”. (V. aici).
Singură speranţa care ne-a mai rămas pentru o oarecare reabilitare, dintr-o situaţie atât de anacronică şi discordantă pentru un stat membru al UE, doritor să i se aplice clauza Schengen, ar fi ca Preşedintele să nu semneze pentru acele aberaţii monstruoase comise de Parlament şi să apeleze la CCR pentru o clauză de neconstituţionalitate înainte ca L.A. Bolcaş să încline balanţa definitiv în favoarea politicii distructive pentru ţară, demagogice şi fără nicio răspundere şi jenă fata de alegatorii săi, promovată de USL.
Bun articol, domnule Sfartz, doar ca nu mai e nimic de adaugat, de comentat, la el.
Poate doar amintit ca urmeaza „descentralizarea” lui Dragnea si deci trecerea patrimoniului national sub pixul alesilor locali (sefii de CJ si primarii). Vor avea acum o gramada de „decizii administrative” pe care le pot lua legal singuri acesti alesi (nu mai trebuie acordul ministerelor) asa ca doar imunitatea e ce le mai lipsea pentru ca se imbogateasca, sa isi imbogateasca rudele si prietenii ce opereaza firme private.
E „liber la furat”, la jefuit. Cred ca baronii PSD saliveaza, niciodata Mos Craciun n-a fost asa de darnic cu cadouri din averea publica.
Este chiar ca in codru? Experienta mea personala dovedesc acest lucru din plin. Mi-au furat casa si Ponta a declarat ca nu mi se cuvine.
@Ion Ionescu
Îşi făcea cineva din România iluzia că PSD-ul se zbătea de „ceasul morţii” să ajungă la putere pentru a face un bine acestui popor care merita o soarta mai bună, pentru inteligenţa şi bogăţia naturală, despre care inegalabilul Papa Ioan-Paul al II-lea, spunea: „România este grădina Maicii Domnului !!”, decât ca să jefuiască nestingherit de nimeni şi de nimic?
Dacă românii ar avea un pic de „sânge” polonez, sau ceh, sau măcar, de ungur, ar trebui să iasă în stradă şi să mature toată clasa politică sau, cel puţin, să ceară desfiinţarea acestui Parlament „ticăloşit”!
@Pincu
De ce trebuie sa aiba Romanii un pic de sange polonez, ceh sau […] ungur ca sa-i desfinteze acest parlament de ticalosi dupa spusele dv.
Permite-mi sa mentionez ca acum cativa ani m’am gandit la asta si am ajuns la concluzia ca in Romania sau in principatele Muntenia si Moldova n-a fost niciodata o revolutie. Probabil fiindca romanii din fire sunt oameni blajini sau, cum mi-a spus un var, „capul plecat…” Adica asta este o problema fundamentala. Noi din afara nu le vom schimba mentalitatea!
@ Charlie
…este o tragedie, soarta acestei „mame” cu copii „nesătui- şi , incă, nesăturati…” Copii care de altfel, răsfatati de o mamă foarte bogată, s-au lăsati orbiţi de „străinătaţuri”, scoţîndu-şi mama la „mezat”, incercînd fiecare să se înavuţească, pe socoteala celuilalt…
Dar, Charlie, permiteti-mi o mica corectură de nuanţă…
>>românul nu este blajin -aceasta este o calitate-, Românul este B U N (!), iar aceasta este o trăsătura de caracter, ce este intărită de calitatea de a fi blajin…
A fi blajin d e r i v ă , din trăsatura de caracter de A FI BUN!
In afară de aceasta, o alta trăsătura de caracter a Românului , este t o c m a i de a nu-şi pleca capul -eu sînt un purtător al acestei “gene” şi indiferent ce cetăţenie stă pe buletinul meu, m-am născut românca, voi duce cu mine această apartenenţă, in veşnicie; să se audă şi pe acolo de noi 🙂 Dar cred că deja vitejii trecutului nostru au dus deja faima… şi pe-acolo..; pe noi doar ne aşteaptă…
Lăsînd gluma la o parte, capul, nu şi-l pleaca, românul, ba din contră, are minte ageră şi ştie să se apere. Aspectul ce pune amprenta pe aceste timpuri este starea de hărţuire a individului şi a tării, care de 23 de ani este din ce in ce mai aprigă. Cum să mai fie in stare să se reabiliteze, să se replieze şi să poată demara pe calea unei politici cit de cît ordonate..?!..
Iar in ceea ce priveşte mentalitatea, aceasta este tot de 23 de ani schimbată -definitiv-, este insă pe n e d r e p t , invinuită, de a nu a fi aşa!
Atunci.., cum să poată face paşi inainte..?!.. Dacă pe un copil minune, in vîrsta de 6 ani,de ex, îl invinuieşti, il cerţi şi îi faci reproşuri, că nu este deja un „Karajan”… nici nu va mai putea deveni vreodată ca acesta.., pentru că oricît de sîrguincios ar fi, nu i se recunosc meritele deosebite, pentru vîrsta lui. Atunci, eşecul este programat; daca nu va deveni un psihopat, in cel mai bun caz, abandonează cariera.., rezultînd neglijenţa şi indiferenţa pentru talentul deosebit de care dispune… se fac compromisuri.., greşeli… sau in cel mai rău caz.., la totala renunţare..!!! Caz care, exact dupa cum arăta Domnul Sfartz Pîncu şi in articolul D-sale despre neglijenţă şi indiferenţă -prima care se trage din cea de-a doua-, duce la rezultate FATALE; in cazul politicienilor, căi fatale pentru cetăţeni si pentru Tară…
Este bine ca in aprecierile pe care le facem, să incercăm să fim cît mai obiectivi posibil şi drepţi.
Nu ajută nimanui să aruncăm vorbele ca frimiturile la gîşte…
…şi, ar mai fi ceva…
Cine a trăi multi ani in afara graniţelor ţării.., in al cărui piept bate o inimă ce se trage din pămîntul din care s-a născut ( nu pentru a dovedi un patriotism, ci in sensul de a cunoaste „bătăile inimii” ale ţării, făcîndu-l să-i intuiască nevoile, durerile sau multumirile, precum un copil sinte inevitabil, „pulsul mamei sale)) şi intuind practici nelegiuite, infiltrate din afară.., ce nu îl definesc şi nu îi aparţin şi care se bucură de a avea o cultură fundată, pe lîngă cunoştinţele necesare unei analize aprofundate ale evenimentelor -aceste calităţi fiind şi ele cernute la rîndul lor, prin „sita” conştiinţei proprii-, a c e l a va „vedea” că aplicat in România astăzi, este un model străvechi de instigare şi defăimare, folosit cu mari izbînde de inchizitia vestului, pentru a dejmoşteni si de a scăpa de „incomozii” nedoriţi…
Metodele sint vechi eficace si eficiente(!) in a denigra, in a defăima, pentru a… d e j m o ş t e n i ; şi au avut s u c c e s . >A se vedea „Hexenjagd” in Evul mediu !!
Deci practicile aplicate astăzi in Ro, programate dinainte şi aplicate azi in „stil” modern si mai eficace.., precum reînsămîntarea unei semînţe vechi de otravă -care altădată de unii a fost „gustată” şi s-a incercat a o stîrpi-, renaşte acum intr-o „cultură” proliferantă, intr-o conjunctură p r o p i c e , şi ingrijită cu mare sîrguinţă de cei p o t r i v n i c i BINELUI tării si cetătenilor acesteia…. ţinînd in c o n t i n u ă detonare(!), BAZA viitorului… acesteia.
Sînt o multime de „paralele” intre ceea ce se intîmpla acum la noi, si practicile tenebre ale istoriei… aceste „paralele” c l i p e s c puternic -la vedere-, ca nişte tuburi de neon in roşu puternic, ce ne atrag atenţia…. de a fi atenti la neatentie!!
….. sint foarte multe de discutat pe aceasta temă… , dar inchei răspunzînd Domnului Sfartz la intrebarea retorică, pe drept cuvînt, a articolului Domniei sale:
…da, din păcate, omenirea a dat doar dovada de aceste „performanţe”… este tragic, dar intotdeauna poate fi…. şi mai rău..! DE ACEEA(!!!) trbuie să te trezeşti la timp, p e n t r u a PREINTÎMPINA… patrunderea mai-răului..!!! 🙂