Scriu acest articol pe 28 noiembrie 2013, a 3-ea joi din luna noiembrie, când în State se sărbătoreşte “Ziua Curcanului” şi nu mă pot opri să nu încep prin a spune că cel mai interesant articol despre această sărbătoare a fost scris de umoristul corespondent al cotidianului Los Angeles Times, Art Buchward. Doresc tuturor cititorilor “Happy Thanksgiving” îndreptându-i să citească “Le Grande Thanksgiving”.
Articolul lui Art Buchwald mi-a atins o coarda sensibilă, căci Franţa este prima mea ţară adoptivă (1972), şi Parisul este pentru mine cel mai frumos oraş din lume. (Gusturile nu se discută, şi din păcate de multe ori nici “nu se execută” … căci mi-a fost dat să trăiesc de 40 ani în California). Articolul lui Art Buchwald menţionează că “Thanksgiving-ul” e singura zi din an când americanii mănâncă mai bine decât francezii. Nici un sos de salată nu mi se pare gustos în State, în timp ce vinegreta franţuzilor o ador. Deci evident îi dau dreptate umoristului. Dar de ce pomenesc aceasta referindu-mă la elementele româneşti la CSUN? Pentru că mama mea, Ana Păunescu, stabilită la noi in 1985, decedată în 1996, venea deseori cu mine la facultate. Şi când s-a dus pe lumea cealaltă am creat un fond (“Endowment”) în numele ei (şi al meu, căci altfel nimeni nu ar fi ştiut ce legătură are Ana Păunescu cu CSUN-ul…) pentru schimburi de profesori şi studenţi între România şi universitatea californiană la care predau de mai bine de 30 ani. Şi mama, un om extraordinar, cu mult sens de umor şi talent la scris, i-a trimis o notă plină de haz umoristului a cărui coloana o citea mereu cu pasiune în ziarul în care se scufunda zilnic. O notă despre o pasăre care la un moment dat făcuse o fixaţie inexplicabilă şi venea în fiecare zi şi se izbea nebuneşte cu capul vreme lungă de una din ferestrele casei noastre. Art Buchwald i-a răspuns mamei spre încântarea ei şi asta a pus bazele tradiţiei mele de a citi, reciti şi savura de fiecare “sărbătoare a curcanului” articolul lui Art Buchwald. Şi acest fond pentru schimburi academice este doar unul din elementele de surpriză românească la CSUN.
© Jerry W. McDaniel
În Septembrie şi Octombrie, la Galeria din clădirea noului complex de Spectacole Valley Performing Arts Center (VPAC) de pe campus-ul CSUN-ului a avut loc expoziţia “LOOK AT ME” a artistului american Jerry W. McDaniel. Acolo McDaniel a prezentat 6 picturi abstracte mari făcute pe când locuia la New York (anii 80). Nimeni nu ar fi ghicit că şi acest pictor ascunde o surpriză românească, căci el a creat numeroase lucrări inspirate de opera literară a lui Lucian Blaga, printre care seria purtând numele cunoscutei poezii “Vreau să Joc” (v. aici, aici, aici şi aici (articol despre specatcolele Blaga in California in România Liberă)).
La recepţia ce a avut loc pe 21 Septembrie 2013 au fost şi câţiva români. Un arhitect stabilit în Los Angeles, Dino Tudor, a adus o notă “est europeană” picturii circulare “Virgulă Răsturnată” adresându-se astfel maestrului: “Domnule, am fost impresionat o singură dată în viaţă mea de Sfinxul din Ghiza – Cairo şi acuma a 2-a oară văzându-ţi lucrarea cu numele şi explicaţiile date ei de dumneata … Pentru mine, proaspăt reîntors dintr-o excursie în Rusia, medalionul acesta îmi sugerează URSS-ul ZDROBIT – Comunismul cel Roşu, în Negru Secera desfăcută! Poate fi un afiş. Îţi sugerez într-o lucrare viitoare să pui şi ciocanul” (v. aici).
În Octombrie, la Galeria de Artă a universităţii a avut loc a 21a Expoziţie Naţională a Societăţii de Artă a Tehnicilor de Imprimare – Printmaking. Acesta este un important eveniment bi-anual care prezintă lucrări recente ale celor mai creativi artişti în domeniul gravurii/litografiei (“printmakers”) din USA şi Canada. În secolul 21 tehnicile de imprimare cunosc o mare revenire care a stimulat experimentări creatoare şi redescoperirea frumuseţii metodelor tradiţionale a acestei versatile şi egalitariene formă de artă. Lucrări a numeroşi artişti au fost alese de juriul condus de Jack Ruthberg, dealer, custode şi consultant de artă cu mai mult de 40 ani experienţă. Au fost expuse lucrări reprezentative de artă imprimată atât ale unor profesionişti renumiţi (John Baldessari) cât şi a unor începători în domeniu. Caracteristica principală a artei imprimate este că permite crearea a multiple opere de artă rezultând din aceeaşi piesă de baza. În această expoziţie am descoperit doi artişti români fiecare cu câte o lucrare: Florin Haţegan („Mamma, Muncitoare la banda rulantă”, un portret alb-negru, gravură pe linoleum) şi Raluca Iancu („Mamut Corodat”, xilogravură în lemn).
Ileana Costea în expoziţia de la CSUN, Octombrie 2013, Northridge, CA, Mama, Lucrătoare la banda rulanta, linocut de Florin Haţegan, 2012
Folosind arta desenului şi tehnica litografiei, Florin Haţegan creează opere inspirate de experienţe emoţionale personale, preferând să se limiteze la alb-negru şi crezând în energia care se naşte din aceste contradicţii/extreme. De-a lungul anilor el a explorat teme din copilărie, căderea Cortinei de Fier, consecinţele războiului şi relaţia dintre anatomia umană şi arhitectură urbană.
Gravura Ralucăi demonstrează avantajul operei de artă imprimată care poate fi admirată în acelaşi timp în locuri diferite (ca de data aceasta când aceeaşi gravură este atât la CSUN în California cât şi în Galeria 808 din Boston, Massachusetts). Lucrarea reprezintă un autobuz zdrobit. Raluca este fascinată de accidente pe care le găseşte atât atrăgătoare cât şi repulsive. Această dualitate este ceea ce o interesează, artista făcând gravuri estetice din imagini respingătoare. Ea consideră că societatea actuală este desensibilizată datorită continuei expuneri la aceste imagini de către media. În arta ei Raluca combină criticarea atitudinii societăţii faţă de calamităţi cu un sens de uimire în faţă frumuseţii obiectului distrus. O altă opera cunoscută a Ralucăi este „Trabantul Dezumflat” (2011), imprimare tri-dimensională pe pânză. Motivul pentru care artista a ales această marcă de automobile este că în ţările Europei de Est se făceau nenumărate glume pe seama şubredului Trabant cu care însă unii au reuşit să scape în Vest. Când în 1989 Zidul Berlinului a căzut, mulţi nemţi din Est au traversat graniţa în Trabantele lor pe care apoi le-au abandonat în câmp. Trabantul, după Raluca, simbolizează atât comunismul cât şi prăbuşirea lui (v. aici şi aici).
Mamut Corodat de Raluca Iancu (2011), si Ileana Costea in expoziţia “Arta prin Tehnici Imprimate”, CSUN, Octombrie 2013
Faţada principala a clădirii galeriei unde a avut loc expoziţia de Artă prin Tehnici Imprimate e frumos pusă în valoare de 5 sculpturi mari din porţelan negru, “Mâini Cereşti”, opere ale cunoscutului ceramist român Patriciu Mateescu şi donate de Ion Baroi şi Ileana Costea universităţii în 2005 când sculptorul a fost invitat ca Artist în Rezidenţă. CSUN-ul mai deţine şi o altă sculptură modulară monumentală de acelaşi artist, “Floare de Iubire” (numită şi “Floare Californiană”) donată de Ileana Costea şi soţul ei, Dr. Nicolas V. Costea, Profesor de Medicină la UCLA, decedat în 2000. Această a două lucrare e soră geamănă cu cea expusă pe campusul UCLA-ului.
Mateescu este cunoscut că fiind cel ce a ridicat arta ceramică la nivel de sculptură. Maestrul a locuit nişte ani buni la Los Angeles după care s-a mutat pe coasta de est a Americii unde continuă să lucreze în studioul pe care şi l-a amenajat în casă. Perioada de început a sculpturilor a fost cea modulară, după care artistul s-a îndreptat spre creaţii organice reprezentată recent (Septembrie 2013) la Galeria “Art on the Avenue” din Philadelphia în expoziţia intitulată “Insuportabila Nebunie a Cepelor”, expoziţie solo de sculpturi în ceramică şi desene. Mateescu face elogiul dansului turbat al frunzelor de ceapă, care iau forme fascinante în ascensiunea lor către soare. Cei ce îi cunosc arta ştiu că lucrările lui Mateescu acoperă o gama largă, sunt eclectice şi imprevizibile, sunt din porţelan, “stoneware” sau poliester şi fibră de sticlă, de dimensiuni mici până la o scară foarte mare, ca monumentele figurative din România (Eminescu – Mangalia, Danubia – Orşova, Rugăciune pentru România – Blaj, Nouă Românie – Mănăstirea Snagov) şi recentele lui compoziţii abstract-animiste (Maini Ceresti, Nebunia Cepelor). Patriciu a mai avut trei expoziţii la CSUN, una de sculpturi în porţelan în 1985 cu ocazia instalării “Florii Californiene” şi apoi cu fotografii de sculpturi în cele două expoziţii cu imagini Brâncuşi-Mateescu organizate de Ileana Costea şi Ligia Toutant în 2004 (v. aici, aici şi aici).
Şi toate aceste elementele româneşti pe un singur campus universitar!
“Mâini Cereşti”, de cunoscutul ceramist român Patriciu Mateescu, 2005, CSUN, fotografie de Robert Bassler, 2013
© Autoarea retine drepturile de copyright pentru acest material.